Beijing (V) Mausoleul Mao,Templul Cerului, Muzeul Poliției și Zona Olimpică

În cea de- a patra zi era musai să mă trezesc devreme ca să pot ajunge în timp util la mausoleu, luând cu mine pașaportul, aparatul foto și telefonul. Altfel, Mao s-ar fi supărat dacă nu aș fi ajuns până la ora 12 și nu m-ar fi primit. Deci am trecut iarăși prin tot controlul (aproape) total la care ești supus la intrarea în piață și am zărit din depărtare oamenii așezați în formă de ,,șarpe” ! 🙂 Noroc că intrarea este gratuită, astfel că se înainta foarte repede spre accesul în Mausoleul Mao Zedong.

Mausoleul Mao Zedong Beijing

 Important era să am la mine pașaportul. Iar eu îl aveam ! Dar totodată să nu am niciun fel de bagaj. Nici măcar aparatul foto. Iar eu îl aveam și pe acesta ! Dar poate că reușeam să păcălesc vigilența cerberilor de la intrare… Telefonul e ok dacă e pe silence (să nu-l trezească pe Mao ?!). Dacă ai bagaje, trebuie să-le depui la un birou aflat lângă muzeul național. La punctul de acces, un polițist a arătat spre aparatul meu și a început să mă certe în chineză. Ar fi trebuit să ies și să-l duc la acel depozit, iar apoi să iau coada de la capăt. Norocul cu un alt polițist care s-a oferit sa-mi păstreze aparatul până voi termina vizita. Așa că am reușit să intru. Cum eu nu am avut cu ce să filmez măcar de afară, am căutat un video pe net…

Cam toți vizitatorii chinezi cumpărau niște flori mari, galbene, de la o florărie din curtea interioară, dar care erau lăsate în prima sală. Sunt convins că acele flori s-au întors de mai multe ori în aceeași zi la standul de vânzare. 🙂 Așa îmi spune instinctul. Apoi în șir indian (deși te afli în China), mergi fără  oprire cu capul descoperit, într-o liniște mormântală și fără să faci poze. Am intrat în sala principală, unde întins într-un sicriu se află Mao Zedong, în uniformă militară și acoperit parțial de steagul chinezesc. Poză, chiar de aveam aparatul tot nu aș fi avut cum să fac. Deci, tot net-ul…

Din ce mai citisem și eu, Mao și-a dorit să fie incinerat, însă partidul a hotărât îmbălsămarea sa, ca semn de recunoștință veșnică. Parcă mai era un fost comunist îmbălsămat pe la Moscova, căruia ceva mai târziu îi erau dărâmate statuile ! Recunoștință veșnică… :-). Sovieticii (suflet de vioară 🙂 ) au trimis un sicriu, neacceptat de chinezi, pentru că era opac în părți. Până la urmă, asiaticii au folosit o tehnologie prin care bucăți de cuarț de 20 cm, erau sudate la temperaturi de 2000 C , (se turna în permanență apă peste sudor), și au creat 20 de sicrie dintre care a fost ales unul care să poată rezista la cutremure cu o magnitudine de 8 grade Richter.

La etaj sunt două săli în care sunt prezentate realizările liderului chinez, dar nu se pot vizita decât în grup organizat, Cum eu nu făceam parte nici măcar dintr- un grup ,,dezorganizat”, vizita mea în mausoleu s-a încheiat în cel mult 10 minute, după care mi-am recuperat aparatul foto de la cel mai simpatic polițist chinez.

Cine a fost Mao ? Mao Zedong a fost fiul unui țăran învățător, cu veleițăti de lider și care a înțeles înaintea altora că țăranii reprezintă o adevărată putere în China. El condus lupta de gherilă, fiind sprijinit de URSS, iar în 1949 a eliberat ultimul oraș, Chengdu.

 Impresionat de Mao, cel nemișcat de ani de zile și de puterea pe care încă o exercita asupra conștiinței populare, am plecat să vizitez Muzeul Poliției aflat în apropiere. La o trecere de pietoni, un nene (probabil din gărzile patriotice) care probabil că avea funcția de ,,șef de gard”, se uita atent la semafor și când apărea culoarea roșie, trăgea gărduțul, iar toți pietonii se opreau. Funcție mare ! Chiar și un colonel de era atunci pe zebră, n-ar fi avut de ales. Deh ! Gardul bate gradul ! 🙂 Când apărea culoarea verde, strângea gărduțul, ridica mâna dreaptă în care avea un steag, iar la un semn de-al său toți pietonii se puneau rapid în mișcare ca nu cumva să rămână între două garduri ! Preț de…două culori !

trecere pietoni Beijing

Muzeul Poliției, sincer să fiu nu m-a impresionat în mod deosebit. Merită să-l vezi doar dacă ești pasionat de așa ceva. Dar câteva aspecte mi-au rămas în minte : o poză ce reda execuții de pe un stadion plin, o expoziția cu arme, și fotografiile cu polițiștii ce efectuau misiuni în timpul Olimpiadei din 2008.

executii in public Beijing

Dar cel mai mult mi-a plăcut sectorul în care erau expuse cadourile primite de la polițiile altor state. E greu de spus care erau mai frumoase. Englezii aveau două rânduri de vitrină alocate, rușii de asemenea. Hong Kong, Taiwan, Indonezia aveau cadouri cu adevărat impresionante.

cadou Malaiezia

Nu vedeam niciunul de la Poliția Română. Și poate că era mai bine dacă nu îl vedeam ! Era expus în ultimul colț, acest aspect arătând și considerația pe care o aveau chinezii,  pentru cadoul  trimis confrații noștri. Un cadou…penibil ! Nu știu pe mâinile cărui (in)competent de la Minister a ajuns lucrarea respectivă și cine a aprobat trimiterea cadoului, însă respectivii nu au înțeles că acele obiecte nu cinstesc și nu au  legătură cu Poliția Română!  

cadoul din partea Politiei Romane

O medalie monocoloră (ștearsă0, din care nu se înțelegea mare lucru, în afara de stema țării, o insignă minusculă a Poliției Române și doi călușari micuți de o calitate îndoielnică. Vai de mama lor ! Ce treabă aveau călușarii cu poliția?! Dacă aveau bastoane în loc de bâț, poate că mai avea un sens. Dar așa ?! Sunt român și nu îmi face plăcere să spun că acesta era cel mai urât cadou din toată expoziția și că oficialitățile române au tratat acest act cu superficialitate, fără a ține seamă că el reprezintă  țară și nu doar o instituția !

Am părăsit muzeul  poliției cu un gust amar  și m-am dus să vizitez cel mai important templu din Beijing,  Templu Cerului, aflat în mijlocul unui  parc cu chiparoși  de pe vremea kui Stefan cel mare ! Adică vechi cam de 600 ani.

chiparos de 6 secole

Un parc imens în care la primele ore ale dimineții se practica artele  marțiale. Aș fi  vrut să fiu acolo la acele ore, însă era imposibil atâta vreme cât bucătarul hotelului în care locuiam, avea un program preferențial  în ceea ce privește somnul. Dacă voiam să fiu devreme în parc, fie plecam nemâncat, fie mă strecuram în bucătărie și-mi preparam singur micul dejun. După care  trebuia să spăl și vasele, ca să nu se supere  master chief când se trezea!

Pe o vreme frumoasă, am colindat cu plăcere parcul și am privit cum oameni de toate vârstele,  făceau sport, se plimbau sau își duceau câinii în lesă. Templul Cerului se află în mijlocul parcului, așezat pe 3 terase suprapuse de marmură, și acesta era locul unde se țineau rugăciunile pe timp de iarnă pentru ca recolta viitoare să fie  una bogată.

Templul cerului- beijing

Împăratul se muta aici cu trei zile înainte de începerea ritualului și ținea post până în ziua în care erau  sacrificate vitele. La fel ca și în Orașul Interzis, nu mi-a fost permis accesul în interiorul clădirilor, așa că am privit de dincolo de ușa. În apropierea templului se află și locul de sacrificiu. Un spațiu din cărămidă verde, cu trepte pe care să urce vitele, care erau apoi așezate pe un piedestal din lemn .

locul in care erau sacrificate animalele

După ce erau înjunghiate, se  dădea foc lemnelor aflate în  nivelul inferior  și ceremonia era împlinită. Împăratul încheia postul și putea să mănânce liniștit până la culesul roadelor. Am mers pe o pasarelă de 360 m ce leagă această zonă de templul circular, unul tot din marmură, dar neacoperit . Din apropiere am putut contempla un măturător, care m-a convins cât de important e meditația în timpul muncii, cu o singură condiție, să ai al 6-lea simț pentru a nu-ți fi furată mătura. 🙂

meditație – beijing

Nefiind decât ora 18, am plecat să vizitez Zona Olimpică.  Întrucât trecuseră 10 ani de la olimpiadă , mă așteptam să fie destul de pustie. Dar aici am găsit foarte multă lume care se plimba, fiind în prezent o zonă de recreere.

Stadionul ,, Cuib de Pasăre” era  foarte frumos luminat  iar structura sa chiar semăna cu un cuib pasăre, în care crenguțele sunt împletite cu măiestrie. Pentru chinezi , cuib de pasăre este și o supă extrem de scumpă ce are ca ingredient principal, cuibul construit din saliva (care se întărește la contactul cu aerul ) al unor specii de rândunici. Un kilogram poate costa câteva mii de dolari, însă și așa cererea este foarte mare. Cum trecuse demult ultima oră de vizită, am rămas să-l admir doar pe dinafară !

stadionul Cuib de Pasare

Capacitatea stadionului ( 91.000 locuri) a fost restrânsă (80.0000, iar în prezent, aici nu se desfășoară nicio competiție, pentru că echipa locală de fotbal, strânge doar 10.000 de spectatori, iar costurile ar fi nerentabile. Cele mai importante meciuri de fotbal jucate în China au fost Supercupa Italiei și amicalul Manchester City- Arsenal. Vis a vis de stadion se află National Aquatic Center-Water Cube. Nici pe acesta nu l-am putut vizita, din același motiv ca și la ,,Cuib ”.  La exterior are un aspect arhitectural asemeni unor bule de apă de săpun. Este luminat în mai multe culori care se schimbă alternativ și este un  spectacol ce durează câteva minute ca să-l  privești în întregime

De remarcat e faptul ca Beijingul a câștigat dreptul de a organiza Olimpiada de iarnă din 2022, pt. care a declarat deja că va aloca 4 miliarde de dolari ! dacăva mai exista zăpadă până atunci iar lucrurile îun lme se vor întoarce la normal, cine știe….poate voi ajung la olimpiadă ca să susțin echipa Jamaica la proba de bob ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s