MALTA (V) – Să nu renunți niciodată !

Cea de-a 5 a zi pe care o petreceam în Malta parcă venise cam repede. Vizitasem în mare parte ceea ce-mi propusesem, mâncasem pe la mai multe restaurante, dar fără a nimeri unul în care să pot să gust o mâncarea tradițională. În schimb nimerisem bucătării ungurești, italienești, etc. Doar o bucătărie malteză nu găsisem în Malta! Poate că nu mă documentasem eu suficient de bine. În schimb bere malteză întâlnisem peste tot (marca Cisk), care era o bere chiar foarte bună ! În timp ce stăteam pe cheu și făceam rezumatul cinelor servite, a venit ferry, care urma să mă ducă din nou spre Valletta. Urma să am o ,,zi scurtă”, întrucât în aceeași seară era programat zborul spre Egipt. Deci vizitele trebuiau să fie punct ochit-punct lovit ! 🙂

Mi-am făcut ,,încălzirea” cu palatul Prezidențial. O clădire care la exterior nu impresionează atât de mult pe cât m-aș fi așteptat. O clădire ceva mai urâtă de acest gen mai întâlnisem doar în Panama. PANAMA –o țară construită în jurul canalului

Palatul Prezidențial- Malta

Vizita a început cu un tur opțional (dar cu bilet separat) al Muzeului de arme. Una care, chiar mi-a plăcut ! Mai văzusem și alte muzee de acest tip, așa că pot spune că acesta e unul foarte bine structurat și cu piese interesante. Am văzut muschete și tunuri de mari dimensiuni, dar și pistoale și piese de artilerie care păreau mai degrabă jucării pentru copii, decât niște arme care să te înspăimânte pe câmpul de luptă.

Un colț era rezervat  unor soldați îmbrăcați în zale, cu armele în mâini și gata de luptă. Doar că nu aveau cu cine să se bată ! În plus, nu cred că ar fi ținut prea mult la o luptă cu focuri de armă. Pentru că erau din ceară ! 🙂

Muzeul Armelor – Malta

După ce am împrumutat o aura de războinic, am urcat la etaj pentru a vedea în ce condiții își desfășoară serviciul, președintele Maltei. 🙂  Palatul Președintelui îmi amintea un pic de cel din Dublin… Aici a fost cândva locul din care Marea Britanie a administrat teritoriul maltez. O placă de marmură amintea de toți cei 11 președinți care au condus Malta din anul 1974 și până în prezent. 

Președinții Maltei

Un stat destul de tânăr, iar dacă mă gândesc mai bine, noi am avut și mai puțini conducători în fruntea țării, în aceeași perioadă ! Nu sunt foarte multe săli de vizitat, însă mi-au rămas în memorie Sala Tapiseriilor (care era sala de consiliu) și Sala de Primire. Cea din urmă fiind cea în care erau primiți ambasadorii veniți în vizită de stat (folosită și acum de președinte în același scop). Pereții sunt plini de picturi cu scene din marelui asediu otoman.    

După această dublă vizită interioară, aveam nevoie de aer… Cum pe lista aveam o restanță din prima zi, m-am îndreptat spre Upper Barrakka Gardens. Inițial o parte din grădină era acoperită, dar pentru că aici se pusese la cale o lovitură de stat, Marele Maestru a hotărât că cerul liber va fi singurul acoperiș acceptat ! Asta după ce preoții conspiraționiști fuseseră executați. Grădina pe două niveluri mi-a depășit așteptările !

Upper Barrakka Gardens

Priveliștea ca aici nu găsești în toată Malta ! Deși nu e foarte mare, e musai să treci pe aici și o vezi ! De la etajul superior am privit marea și clădirile situate pe malul de dincolo de golf. Un tablou idilic ! Dezamăgirea a venit însă de la etajul inferior… Acolo de unde la orele prânzului urmau să fie trase salvele de tun ce marchează mijlocul zilei. Militari prezenți lângă tunuri, au stat și au privit dincolo de golf, la fel ca și mine. Păi cine urma să efectueze tragerea ?! Nimeni… De ce ?! Nu am reușit să aflăm…

Porumbeii care urmau să-și piardă câteva pene datorită zgomotului gurilor de foc, au fost singurii care erau fericiți ! Unul ceva mai obraznic s-a așezat pe țeava tunului și a început să execute un dans prin care dorea să-și atragă o parteneră. Nu găsise alt loc… 🙂 Nemulțumit era și un personaj ce părea desprins parcă dintr-un film cu Harry Potter, care reușise să capteze toate privirile. Acesta era îmbrăcat într-o tunică mai lungă de genunchi,  cu pantaloni largi de aceeași culoare brun roșcat și ciorapi negri de mătase. Pantofii roșii și un baston lung, îi făceau pe toți din jurul său să  scoată un zâmbet în colțul gurii.

Parcă plecase în grabă de pe platoul de filmare și uitase să-și schimbe hainele ! Cine să fie oare acest personaj, care deodată devenise cea mai populară persoană din parc ? Văzând că se urcă într-o mașină cu numărul ADMOR 1, am dat căutare pe net …ADMOR ! Rezultat Google : Marele Maestru al Ordinului Unit al Luminii… Un personaj controversat, care în 2014 a fondat acest ordin, prin care împarte ,,binecuvântarea”, fără a ține cont de religie. El se adresează pe linie spirituală și nu religioasă. Am mai citit că multe personalități au apelat la serviciile sale. Acum nu știu dacă a fost și cu folos ! De unde îi vin banii ?! Nimeni nu știe !

ADMOR 1 MALTA

 Pentru că tot mă luminasem oarecum (sau intrasem și mai mult în ceață ?!) cu privire la Ordinul…Luminilor, am plecat spre Co-catedrala St.John”s. O bijuterie la interior ! Nimerisem cam prost, în ziua și la oră de slujbă, așa că a trebuit să stau pe un scaun și să admir pereții plini de ornamente aurii. Și să filmez totodată ! Atât cât am putut ! Pentru că o măicuță venită pisicește, mi- a întrerupt o filmarea demnă de un regizor începător. Ce puteam să fac ?! M-am conformat.

Dar la plecare am cerut voie să fotografiez câteva din cele 400 de morminte ale cavalerilor de Malta, ce acopereau podeaua catedralei. De văzut și mormintele Marilor Maeștri aflate în criptă, nici nu mai putea fi vorba …  

 Din nou dezamăgit, am plecat spre strada centrală a orașului de unde răzbătea o muzica ce părea a fi live. Pe o scenă deschisă, o trupă exersa ultimele acorduri, care îmi păreau a suna destul de bine. Mai mulți oameni așteptau începerea concertului care întârzia binișor.

muzica live pe străzile Vallettei

Cum avionul spre Egipt nu-și putea amâna decolarea din motive muzicale, am decis că e timpul să merg spre hotel. Pe drum am întâlnit cel mai tare artist stradal pe care l-am văzut vreodată ! 🙂 Un copil dolofan de cca. 10 ani, ce stătea pe un scaun fără ca picioarele să-i atingă pământul, chinuia o trompetă nevinovată. Sunetele ei ce păreau că strigă după ajutor, făceau ca trecătorii să-și grăbească pasul ca și cum o alarmă anunța un bombardament iminent. Trompetistul îmi era simpatic foc, pentru că nu renunța deloc la cântarea sa. Chiar dacă, din când în când se mai oprea ca să-și tragă sufletul. Merita din plin un euro în cutia sa ! În ultima zi, mă dusesem să vad 3 obiective frumoase, însă de la toate am plecat cu câte o dezamăgire Aici, dădusem întâmplător peste tânărul muzicant de ocazie, care nu dorea să renunțe la cântat, cu toate că știa că sunetele scoase de trompeta lui erau oribile, iar unii oamenii râdeau de el. Nu contau nimic din toate acestea ! El își dorea să cânte în continuare. Greșea, se oprea și apoi o lua de la capăt. Era un luptător ! Poate că într-o zi va ajunge să cânte pe o scena importantă din Malta. Și de ce nu, poate chiar din lume …

trompetist Malta

În sfârșit eram și  eu mulțumit ! Puteam să plec spre hotel și apoi spre aeroport, încărcat de mesajul pozitiv pe care mi-l transmisese tânărul maltez : ,,Să nu renunți niciodată”! Chiar dacă nimeni nu-ți apreciază munca pe care o faci, trebuie să continui ! Pe ultima ,,sută de metri ” învățasem o lecție de valoare ! 🙂

Un gând despre “MALTA (V) – Să nu renunți niciodată !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s