CAIRO (II) – O plimbare printre minarete și moschee

După un mic dejun ce-mi fusese stricat înainte de a-l începe (Egipt (I) – Un zbor între cavaleri și faraoni !), am hotărât ca primii pași trebuie să-i fac spre o casa de schimb valutar. Cum mă aflam în capitala unei mărețe țări, urma să rezolv această problemă cât ai spune…Tutankamon ! Am ajuns la prima bancă și trecând pe lângă agentul de pază, m-am dus cu banii în mână direct la ghișeu. ,,Vreau să schimb banii aceștia, vă rog ”, am zis politicos . Casierul, s-a uitat lung la mine și mi-a răspuns la fel de politicos : ,,Nu se poate ”. Și a închis ghișeul ! …de data aceasta cam nepoliticos ! Agentul de pază era prea concentrat pe wifi-ul de pe telefonul lui și cred că nu ar fi realizat nici dacă banca ar fi fost jefuită… Nu-i bai ! După câțiva metri nimeresc un alt exchange, unde primesc același răspuns. Mai mult sau mai puțin politicos… 😦 Parcă retrăiam momentele din HARBIN– Capitala mondială a iernii !,unde schimbatul banilor era o adevărată aventură ! Ajuns pe stradă (la propriu), am aflat de la un tânăr că a doua zi urma să înceapă Crăciunul copților, iar băncile urmau să fie închise timp de doua zile ! 😮 Iar în acea zi aveau doar un program scurt ! Însă, din ce văzusem eu, îl aveau chiar foarte scurt ! 🙂 Bun, și eu ce urma să fac doua zile fără bani în Cairo ?! ,,No problemo” , îmi spune tânărul și îmi face semn să-l urmez printre mașinile care circulau fără a ține cont de semaforul ce arăta culoarea verde pentru pietonii. La scurt timp ajungem la intrarea într-un gang, la capătul căruia era o prăvălie. ,,Acolo se schimbă banii”, îmi indică el cu arătătorul. Dar cum nici gangul, prăvălia sau degetul său nu-mi dădeau semne că aș fi obținut cel mai bun curs valutar în acel loc, ci mai degrabă unul total păgubos, am făcut stânga împrejur. Strigătele de ,,my friend” ce ieșeau din gura tânărului supărat că și-a pierdut comisionul, au rămas în urmă mea. După două bănci închise și un gang periculos, am găsit o altă sucursală bancară care m-a acceptat cu brațele deschise, după care ușa s-a închis în urma mea. Fusese ultimul client norocos, dinaintea minivacanței de Crăciun, care reușea să obțină mult doritele lire egiptene! 🙂  Acum, Crăciunul copților putea să țină și o săptămână ! Aveam bani suficienți ! 🙂

Și dacă tot mă aflam în zona Pieții Tahrir, mi-am aruncat ochii asupra acelei locații care în timpul revoluției arabe din 2011, a găzduit 1 milion de protestatari. Bărbați și femei ! Partea haioasă e că a doua zi, doar femeile erau cele care făceau curățenie în piață. Probabil că prestația lor din timpul revoluției fusese mult sub așteptări și tocmai de aceea fuseseră trecute la munca de jos. 🙂 În rest…un loc imens, înconjurat de multe clădiri guvernamentale care în acel  moment se aflau în renovare.

Piața Tahrir- Cairo

Așa că am plecat pe jos spre palatul Aberdeen, ocazie prin care aveam să iau contact cu străzile din Cairo. Urma să văd bicicliști ce cărau pe cap tăvi imense cu produse proaspete ce miroseau a brutărie, muncitori ce tencuiau peretele unei cădiri, atârnați ca niște artiști la trapez ce-și făceau numărul într-o sală arhiplină….

Curând am ajuns la imensul palat în care președintele Egiptului își desfășoară activitatea, în interiorul căruia se regăsesc mai multe muzee. Doar acestea din urmă putând fi vizitate… 😉 Eu speram să fie acasă și șeful cel mare al țării, ca să-l întreb dacă nu vrea să doneze și României măcar o piramidă ! …că ei oricum aveau prea multe ! 😉 Dar pentru aceasta, trebuia să îndeplinesc o singura condiție: să ajung înainte de ora închiderii ! Cum timp nu prea mai aveam, am luat-o la galop! Un galop lung de o jumătate de km, pentru că a trebuit să înconjor o jumătate de palat ! 😦

Palatul Aberdeen- Cairo

Odată ajuns la poarta de intrare, am răsuflat ușurat și am scos banii gata să cumpăr biletul, pentru că, spre norocul meu, ghișeul era încă deschis. Însă un militar nemilos a făcut un pas spre mine și mi-a transmis sec : ,,S-a închis. Veniți mâine !”. ,,Cum, așa ?!” 😉 Am alergat de unul singur ca să ies pe locul doi ?! ,,Păi mâine nu e Crăciunul ?” întreb eu mirat de oferta gradatului. ,,Ba da. Atunci… după Crăciun .”, îmi răspunde el nepăsător. Mda, îmi era clar că acest obiectiv urma să-l tai de pe listă! …noroc că aveam ce vedea în Cairo ca și turist ! GIZA (I) – Keops, piramida învechită (doar) de Dumnezeu !!

Dezamăgit că președintele Egiptului nu și-a făcut timp pentru mine, am plecat să văd moscheea Al Azhar. După un scurt timp aplicația Maps.me m-a dus pe o strada pustie, ce avea case cu pereți scorojiți, desprinse parcă din filme horror. Mi-a crescut brusc adrenalina ! Aceea să fie oare strada mea ?! Cam dubioasă ! Am tras aer in piept și am mers pe mijlocul străzii având atenția distributivă ridicată la cotă de avarie. Și alarma a sunat ! Un câine maidanez, plictisit de atâta singurătate, m-a lătrat ca să văd că este și el pe acolo. Pentru că nu a știut să se poarte cu turiștii, i-am dat ignor și am trecut mai departe fără să-l recompensez cu nimic.

 Curând am intrat într-o intersecție foarte aglomerată ! De unde apăruseră deodată toți acei oameni ?! Să traversez strada era o problemă foarte serioasă, pentru că lumina verde adresată pietonilor, nu avea niciun efect asupra pedalei de frână de la autovehicule. În rol de figuranți jucau doi polițiști din intersecție, care se mulțumeau doar să privească cum pietonii fac slalom printre mașini. În zilele următoare aveam să văd că privitul, era de fapt atitudinea lor cea mai activă ! 🙂 De regulă stăteau cu ochii pe telefon și cu mâinile adânc înfipte în buzunarele pantalonilor sau în… nas. Folosindu-mi mâna stângă pe post de ,,Stop” am plecat într-un slalom în zig-zag printre mașini. Și a funcționat ! Un trafic haotic ca în Cairo, nu mi-a fost dat să văd nicăieri ! Jakarta (II) – O lume în care te poți obișnui era un mic ,,copil ”! 🙂

un trafic aproape normal pt Cairo …

După succesul obținut în traversarea străzii, am ajuns pe o străduță ce era mărginită de niște gherete micuțe, lipite una de alta. În interiorul lor, niște meșteșugari  trecuți de prima tinerețe, desfășurau tot de felul de activități migăloase, aruncând câte un ochi spre televizoarele vechi din gherete. Pesemne că nu doreau să rateze golurile lui Mohammed Salah, cel mai celebrul atacant egiptean, a cărui echipă juca chiar atunci ! 🙂 Timpul meu pentru fotbal se consumase demult la Rio de Janeiro (IV) –Până și fotbalul tot un fel de samba e !

Din câteva brutării emana un miros de cocă coaptă, ce mă făcea să uit pentru ce anume am venit în Cairo ! … deși acestea nu păreau să fi fost vizitate de ceva vreme de ,,sanepid”, am gustat câteva produse ! …iar gustul ar fi bătut ,,sanepidul” la scor de neprezentare ! 🙂

brutarie-Cairo

În timp ce înfulecam din produs, mai multe tuk-tuk-uri mau claxonau cu scopul de a mă face clientul lor. Cum majoritatea șoferilor aveau vârsta unui școlar ce trebuia să fie la cursuri la acea oră, am zis ,,pas” preferând să-mi sparg pantofii pe pietroaie decât capul din cauza unul șofer ce nu a trecut în clasa a 4-a ! Hm, și când mă gândesc că în Lima școlarii defilau pe stradă în uniforme ! Lima (IV) – Hasta la vista, Peru !

Pe trotuarele din jur se putea vinde sau cumpăra cam orice ! De la pești dintr-o ladă fără gheață, lângă care trei pisici tărcate mâncau resturile oferite de vânzător, până la haine și tricouri ieftine cu numelui lui Salah pe ele. Dacă ar fi știut vedeta lui Liverpool că un tricou cu poza sa, valora mai puțin decât o halbă de bere într-un pub din Liverpool… 😉

pisici și pește Cairo

Deodată, în față mi-a apărut Zuwayla Gate, cea mai sudică poartă a vechiului oraș. Aici se termina cândva Cairo ! Citisem că în acest loc erau executați cei condamnați la moarte, iar capetele lor erau expuse pe zidurile orașului pentru a-i speria pe nelegiuiți. O legendă spune că așa au pățit și șase soli mongoli care ceruseră predarea orașului, iar egiptenii le-au răspuns prin afișarea capetelor pe ziduri. Demoralizați, mongolii au pierdut lupta ! Eu nu aveam de ce să tem, căci Cairo fusese de multă vreme cucerit ! … de turiști ! 😉 Tot în edificiul din fața mea fusese închis sultanul Al Mayyad, care a promis că va ridica două minarete și o va transforma în moschee, dacă va scăpa de temniță . Mi-am ridicat privirea deasupra clădirii și am văzut minaretele. Deci sultanul scăpase cu viață ! 🙂

Am plătit biletul și am urcat până pe platforma de deasupra porții, de la înălțimea căreia vedeam toată zona. Dacă te țin picioarele (și bateria de le telefon) poți urca pe scările abrupte și învăluite în întuneric, până în vârful ,,promisiunii sultanului ”, adică a minaretelor. De sus ,priveliștea face să merite toți banii dați pe biletul de la intrare !

După ce mi-am odihnit mintea (dar mi-am obosit picioarele) am luat-o agale către Moscheea Imamului Al-Hassan, unul din nepoții profetului Mohammed. Ca în orice moschee, la intrare mi-am lăsat încălțămintea și am rămas ca în romanul lui Zaharia Stancu. Adică desculț ! 🙂 …însă știam că șansele de a rămâne desculț și la ieșire, erau zero ! 😉

M-am dus spre sala unde se află mormântul din argint masiv al imamului, de unde se auzeau mai multe voci care vorbeau în același timp. Să se certe oare din pricina cutiilor metalice în care se puneau donațiile și care erau legate cu câte 3-4 lanțuri și lacăte masive, pe care nici măcar Houdini să nu le-ar fi putut rupe ?! 🙂 Păi, la musulmani nu se fură (din) cutia milei ! Greu era să le urnești, dar să mai și fugi cu ele în spinare ar fi fost o provocare chiar și pentru anumiți creștini ! 😉 …însă nu și dacă ele ar fi fost pline cu bani ! 🙂

Nici nu mi-am pus bine pantofii, că a trebuit să mi-i scot iar. …ajunsesem la cea mai renumită moschee din Cairo- Al Azhar ! Acest lucru se datorează minaretelor sale, unele fiind în formă de ceapă, altele având două capete (asemenea unui balaur) !

Aceasta a fost ridicată în cinstea fiicei lui Mohammed, Fatima (,,Cea strălucitoare”). Am pășit în clădirea în care s-a aflat a doua cea mai veche universitate din lume care are continuitate și în ziua de azi (după Fez). În prezent cursurile s-au mutat într-un campus din apropiere, pentru că numărul studenților a ajuns la 1.3 milioane !

Curtea interioară placată cu marmură albă, oglindea în ea cerul albastru și norii bătuți de vânt. Cum nu puteam rata o asemenea imagine, am folosit rapid camera, ca nu cumva vântul să risipească norii din…marmură !

Am intrat în interior și am observat un grup de bărbați ce stăteau strânși pe covor în jurul unui lider spiritual, care le vorbea apăsat și fără pauză. Pentru că unii dintre ei cam strâmbau din nas, m-am gândit că le spunea să asculte de soacre ! 🙂 Ceva mai încolo, un grup de femei așezate la fel, aveau și ele frunțile încruntate ! Părea o atmosferă de război civil ! 🙂 Am dedus că de data asta povața era ca ele să vorbească pe jumătate cât bărbații lor ! 🙂 Nu de alta, dar în Egipt, cuvântul femeii valorează jumătate din cuvântul bărbatului ! Chiar și în fața instanței ! La fel e și în Qatar. Cum de a reușit să le pună lacăt la gură femeilor, Sharia asta… 🙂 Să vină arăboaicele o lună de zile în România la un schimb de experiență, iar la întoarcerea lor acasă va ieși o răscoală națională ! 🙂

Încântat de moscheile văzute precum și de faptul că picioarele mele se lepădaseră de pantofi în două rânduri, mi-am zis ca trebuie să-mi continui vizita din acea zi. Prima zi de Cairo nu se terminase ! Ci urma să continue căci mai aveam câteva ceva de văzut . …doar aveam suficiente lire egiptene în portofel ! 🙂 Cairo (III) – Un oraș (de) la înălțime !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s