Florența (V) – Arrivederci Firenze !

După o primă parte a zilei în care scăpasem cu bine de reprizele de ploaie torențială, părea că norii s-au ,,spart”. Florența (IV)- Oare ce ar fi fost Florența fără Michelangelo ? Deci, puteam să asist sub cerul liber la un meci de fotbal al Fiorentinei, echipa la care Adrian Mutu ajunsese unul dintre idoli. Cu această ocazie urma să văd și Stadio Artemio Franchi, arena unde naționala României scosese (1982) un 0-0 eroic cu Italia, apărându-se în repriza a doua ca la Mărășești ! Un egal cât o victorie ! 🙂

Florenta-Stadio Comunale

Stadionul l-am găsit ușor, însă mai greu a fost să nimeresc casa de bilete. M-am uitat în stânga, în dreapta, dar…nimic ! …și nici nu am văzut pe nimeni care să sară gardul ! 🙂 Noroc cu un suporter al echipei ,,viola” care mi-a explicat că trebuie să fac cale întoarsă 100 m și să intru într-o clădire ,,nesemnalizată”. Oare se vindeau bilete la ,,negru” ?! 😉 Am intrat în locația indicată, iar vânzătoarea mi-a cerut actul de identitate. E adevărat că nu aveam un tricou violet pe mine, dar parcă era prea mult ca să fiu legitimat pentru atâta lucru ! Mai fusesem eu ,,refuzat” pe Maracana în Rio de Janeiro, pentru că nu aveam tricoul adecvat. 🙂 Până la urmă mi-am cumpărat cu acea ocazie tricoul lui Flamengo…Rio de Janeiro (IV) – Samba do Brasil ! Până și fotbalul tot un fel de samba e !

După ce am dat ,,buletinul”, am primit biletul un ticket cu numele meu trecut pe el. Intrasem în baza lor de date ! Păi, mai puteam să ,,fluier în biserică” în condițiile acestea ?! 😉 Cu ticket-ul în mână și cu zâmbetul pe buze, m-am îndreptat spre punctul de acces, unde din nou mi s-a cerut ,,buletinul” și biletul ! ,,Nu e bine ”, îmi spune controlorul. ,,Dar ce are biletul meu ? E un fals ,,veritabil” ?”, îl întreb mirat. ,,Biletul e ok, însă calea de acces nu e cea bună. Trebuie să ocolești jumătate de arenă !” Hmm ! Aveam de ales ?!

Stadion Florența – omagiu Davide Astore

Am mers până la poarta indicată, unde am prezentat biletul și actul de identitate. Acolo totul a fost ok, așa că am pus ,,buletinul” în portofel. Imediat ce am ajuns la o altă poartă, ce mi-au solicitat controlorii ? 😀 Biletul și…buletinul ! 🙂 Dacă știam că voi fi atât de popular, aș fi făcut câteva xerocopii după actul de identitate ! 😉 …și le-aș fi dat cu autograf ! 😉

Până și la aeroport aș fi trecut mai ușor de controalele de securitate ! 🙂 În cele din urmă am intrat și am urmărit meciul în care a jucat și românul Stoian (la Crotone).

Cele două reprize s-au ,,scurs” mai repede decât m-aș fi așteptat, datorită atmosferei din tribune ! Pe toată durata partidei s-a scandat numele unui jucător care nu se afla pe teren : Davide Astore. Fostul căpitan al Fiorentinei, care decedase subit cu doar câteva zile înainte ! În cele din urmă, Fiorentina a bătut cu 2-0, însă golurile marcate nu au putut depăși ca intensitate emoția creată în tribune în memoria fostului căpitan ! 🙂 Ultimul fluier al arbitrului a făcut ca o parte din spectatorii să se mute în berăriile din zonă, acolo unde meciul era văzut în ,,reluare”. 😀

Fiind ultima seară în Florența, nu aveam timpul necesar ca să particip și eu la ,,repriza a 3-a”, așa că m-am îndreptat spre ,,inima” orașului. Tocmai când se lăsase înserarea peste capitala toscană, am pășit din nou pe Ponte Vecchio. Dacă în prima zi văzusem puntea la lumina soarelui, am ales ca în cea din urmă să o văd sub cerul înstelat ! E greu de zis care dintre imagini i se potrivește mai bine bătrânului pod. Dar parcă felinarele aprinse și melodiile cântate de artiștii stradali făceau o ,,casă” mai bună împreună… 😉 Florenta – Un oraș cât o inimă !

După ce mi-am încărcat bateriile cu o amintire de neuitat, am plecat spre Mercato Centrale. Foamea, care ajunsese la o anumită limită, avea și ea un cuvânt de spus… 🙂 Mai ales că tânjea după bucatele din piața de lângă gară. Florența (III)- Galeria Ufizzi, între o friptură și o bere ! Acolo aveam să fiu martorul unui show de…bucătărie ! 🙂 Dincolo de un perete de sticlă, 3 master chief supravegheau cu atenție o duzină de ,,elevi” care, încercau să-și dovedească talentul de bucătari avansați. Cum puteam să ratez o asemenea ,,emisiune”, fără să o salvez pe cardul de memorie, deși mirosul avea să fie ignorat de tehnologie ?! 🙂

Un ,,master” ceva mai exigent, ridica capacele oalelor ce dădeau în clocot și, strâmba din nas ca și cum elevii săi ,,neinstruiți” mai aveau multe de învățat ! Încă nu erau de …nasul lui ! 🙂

După ce am asistat la (con)cursul gratuit (și totodată ,,transparent” 😉 ) de gătit, am simțit că foamea s-a amplificat. Principiul cauză și efect, încă funcționa ! 🙂 Fără să mai aștept decernarea ,,polonicelor” ca premii pentru învingători și nici să văd cine a spălat oalele la final, m-am retras să-mi mănânc cina. Speram totuși ca meniul meu să nu fi fost opera celui ce ieșise pe ultimul loc ! 😀 După ce am savurat masa, mi-am dat seama că singurul câștigător pe care-l cunoscusem în acea seară, eram eu ! Foamea mi se potolise 🙂 Încă o dată Mercato Centrale își făcuse ,,treaba” !

Apoi, pentru că mai aveam ceva timp la dispoziție, am colindat pe străzile orașului. Cu două ore înainte de miezul nopții, pășeam în piazza Domului, loc unde catedrala era luminată feeric, iar o ,,mare” de oameni aștepta să se aprindă ,,lumina” de la miezul nopții. Doar era noaptea de Înviere pentru catolici !

Catedrala Florența

Până la aprinderea focului, m-am delectat privind echipamentul ,,retro” al celor care purtau stindardele vechiului Firenze. Steagurile colorate, ce făceau ,,deliciul” spectatorilor, puteau să stârnească invidia șefilor de galerie de la echipa de fotbal a Fiorentinei ! 🙂 …sau purtătorii de stindarde erau unii și aceeași cu cei de pe stadion ?! 😎 Însă cel mai mult mi-au plăcut dresurilor acestora, ce erau colorate în nuanțe diferite ! Așa ceva nu văzusem pe niciun stadion sau catedrală din lume ! 😉 Nici măcar la parada colorată din Cusco ( I ) – În casa incașilor

În cele din urmă a venit și momentul mult așteptat : Învierea ! …pe care, bineînțeles că nu am ratat să o salvez acolo unde îi stă bine oricărei amintiri de vacanță : în memoria telefonului ! 🙂 După momentul zero, am plecat spre hotel. A doua zi urma să decolez spre România.

Dar nu înainte ca la orele dimineții să asist la cea de-a doua ,,repriză” a slujbei religioase : Scoppio del Carro (Explozia căruței). De data aceasta nu am mai reușit să mă apropii de catedrală și am privit spectacolul de la distanță. Noroc că citisem din timp despre acest eveniment, căci altfel aș fi rămas total pe ,,dinafară”.

Tradiția cere ca doi boi să tragă un car decorat „Brindellone” până la Piazza del Duomo și să-l așeze în spațiul dintre Baptisteriu și Catedrală. Acolo, arhiepiscopul va obține un foc din 3 pietre de cremene sfinte aduse de Pazzino de la Mormântul Sfânt. Cele 3 pietre i-au fost dăruite florentinului (1109) pentru că el a reușit să înfingă primul steag creștin pe zidurile Ierusalimului ! Deci, Florența are cu se mândri în fața lumii creștine !

Nu am văzut când a fost declanșat focul, dar știu că el a ajuns în car cu ajutorul unui…porumbel ! E adevărat că unul artificial, capabil să ,,zboare” doar pe o sârmă întinsă între catedrală și car. Dar tot porumbel se cheamă, nu ?! 🙂 Odată ajuns în car, focul a declanșat o sumedenie de artificii ce au încântat privirile. …mai puțin pe o fetiță ce stătea pe umerii tatălui său și care tresărea la fiecare bubuitură. 🙂

Era pentru prima dată când mi se părea că asist la un ,,revelion” în plină zi ! 🙂 …sau cel puțin așa îmi dădeau senzația artificiile ce împușcau cerul la lumină naturală. Doar că de data asta, nu se bea șampanie și nu se pupa nimeni !

Cum timpul nu se oprea în loc și odată cu trecerea lui urma să zboare și avionul meu, m-am îndreptat spre aeroport. Vedeam aceleași străzi ca și atunci când făcusem drumul în sens invers și totul parcă fusese doar cu o zi înainte… Mai vizitasem și alte orașe din Italia (inclusiv Roma), dar parcă niciunul nu mă impresionase atât de mult ca Florența ! Orașul acesta avea tot ce își putea dori un turist care se putea lipsi pentru câteva zile de plajă și de mare. Florenta era un oraș cât o inimă !

În timp ce avionul o lua pe urmele artificiilor, înălțându-se spre înaltului cerului, m-am gândit că nu ar fi rău ca unele zicale ,ce circulă în peninsulă, să fie…actualizate ! Oare nu ar fi mai potrivită maxima ,,Vedi Firenze e poi muori” ?! Scusa Napoli ! 🙂

…dar cel puțin asta am simțit eu după ce am vizitat Florența !

Arrivederci Firenze !

Machu Picchu – Orașul pierdut

Chile (II)- Santiago de Chile, orașul vegheat de Sfânta Fecioară și de Munții Anzi

MALTA (IV) – M”dina, locul în care timpul pare că a încremenit !

Lima (III) – o plimbare între catacombe și fantoma unui taur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s