Bali (I) – Acolo unde soarele joacă mereu în ,,rolul” principal !

Ajunsesem într-unul din locurile în care se nasc legendele pe timp de vacanță ! Bali ! Această insula ocupă cu siguranță un loc pe podiumul unor astfel de destinații ! Kuta (orășelul în care mă aflam) nu părea a fi cu nimic mai presus față de alte locuri în care marea întâlnește nisipul ! Pe alte meleaguri văzusem plaje mult mai frumoase decât cea din Bali. San Sebastian sau Rio de Janeiro (II) – Garota de Ipanema…melodia care a făcut o plajă celebră. Ele îmi păreau a fi dintr-o altă galaxie… maritimă ! 🙂

Rio de Janeiro – plaja Ipanema

Pe insula hindusă nu am văzut clădiri foarte înalte și nici restaurante prin ușa cărora să răzbată o muzică care să te îmbie să le treci pragul. … și nici mall-uri îngramădite pe km2 ca în Jakarta ! 😦 Cu toate acestea, Kuta e cel mai căutat loc de vacanță din Bali ! De ce este atât de renumit acest orășel cu aer provincial, în care toată forfota e concentrată pe o singură stradă ?! 🙂 Urma să descopăr acest mister pâna la sfârșitul sejurului. …sau poate chiar al zilei ! 😉

După ce m-am cazat, am plecat direct spre mare, pentru a face o primă investigație. 🙂 …mai ales că drumul spre Bali fusese unul lejer și nu eram obosit deloc (Un zbor între Jakarta și Bali… sau o trecere de la musulmani la hinduși !). În drumul spre plajă am străbătut strada principală care, mi-a părut că avea ceva din parfumul unui Costinești din urmă cu ceva vreme. Însă odată ajuns la plajă, am trecut dincolo de o poartă tipic balineză ale cărei jumătăți străjuiau intrarea pe nisipul fierbinte. Pășisem într-o altă lume ! O lume a soarelui și a mării ! 🙂

Bali – plaja Kuta

Plaja pe al cărei nisip fin călcam era una plină de turiști australieni și avea forma unui …bumerang. Doar țărmul ,,cangurilor” se afla la nici 2 ore depărtare de zbor ! 🙂 O perdea de palmieri (plus alte specii de arbori) străjuia capătul opus mării. O minune a plajei care avea să-mi salveze pielea ceva mai târziu ! 🙂 …de arșița solară. 🙂 În rest, părea o plajă… normală. Oare de ce o fi atât de râvnit Bali-ul ?! 😉

Neapărat trebuia să intru în apa Oceanului Indian, pentru a-mi face ,,botezul” și în această parte a lumii. Mai intrasem în apă în urmă cu 3 zile la Jakarta, dar acolo era apa unui alt ocean. 😉 Adică a Pacificului. 🙂 JAKARTA (I)-Minunea Indoneziei : Tegar, copilul cu vocea de aur ! Am pășit cu grijă în apă și, surpriză ! Apa era atât de caldă de parcă marea avea încălzire centralizată ! 🙂 Păi, așa să tot stai în apă ! Și ca să nu te ia somnul, valuri înalte veneau la intervale atât de regulate încât ai fi putut să-ți reglezi secundarul după ele. 🙂 Odată ajuns în mare, mi-a fost greu să mai ies. 🙂 Devenisem prea bun amic cu valurile ei ! 😉 Nu ca în Lima (IV) – Hasta la vista, Peru !, acolo unde nu am avut curajul nici măcar să ating apa ! 🙂

Abia când pielea a capătat consistența unei murături nevânturate, am considerat că sosise timpul să le acord câteva minute și razelor solare. …însă doar celor care reușeau să răzbătă prin coroana copacilor ! 🙂 Tot pe la umbră, vânzătorii ce-și foloseau capul pe post de tejghea, vindeau fructe exotice și apă înghețată. Arșița trebuia cumva combătută, nu ?! Toate se făceau cu…cap ! 😀

Vânzătoare de fructe în Bali

Un neamț, ce stătea tolonit ca un pașă pe un scaun de plastic, avea în jurul lui un ,,harem” de 6 lucrătoare care-i promisese că-l fac ,,nou-nouț” ! 🙂 În timp ce 4 băbuțe îi retezau cu migală unghiile de la membre, o alta îi curăța cu bic-ul părul crescut în exces pe spate ! Zona urechilor era rezervată unei stiliste, care ,,cosea” cu îndîrjire firele de păr crescute obraznic. În 15 min, neamțul era un alt om ! 🙂 Putea să-și schimbe și poza din pașaport ! 🙂 Dar când a venit vremea plății pentru ,,curățenia generală”, au început negocieri dure ! Prețul cerut inițial de 1 $ de fiecare lucrătoare nu mai era de actualitate. Inflația lovise ca un tsumani plaja din Bali ! 😀 Cum nu puteau să-i mai lipească unghiile și părul la loc, ,,stilistele” au acceptat un preț de compromis. Arta cere sacrificii ! 😀

Bali – ,,stilistele”

Pe malul mării, a cărei apă începuse să bată în retragere (refluxul), câțiva copii jucau un fotbal care-mi amintea de o epoca demult apusă. Cea a copilăriei ! 🙂 Una în care nu conta cât de tare îți murdăreai hainele, ci doar să ieși învingător de pe teren ! Chiar dacă terenul de joc din mare era unul ,,neomologat”, el avea avantajul că jucătorii puteau să facă un ,,duș” imediat după meci. 😀 Doar aveau apă caldă din belșug ! 😀

Cu cât se apropia apusul soarelui, cu atât mai mulți oamenii soseau pe plajă ! Nu prea întelegeam de ce… Nu exista o instalație de nocturnă pentru a face o baie în mare pe timp de noapte și nici pentru a juca fotbal pe nisip… Atunci ce căutau toți acei oameni pe acolo ? Desculți, ei se plimbau de-a lungul plajei scăldate în valuri (fără a avea o țintă anume) și primeau cu bucurie ,,bătaia” brizei de parcă era ultima zi de vară ! 🙂 … ca și cum în Bali n-ar fi vară tot anul ! 🙂

Peste câteva minute aveam să înțeleg de ce ! Curând a venit vremea spectacolului așteptat de toată lumea : apusul de soare ! În zare, dincolo de valurile înspumate, soarele a dat show-ul pe care îl repeta în fiecare zi, dar care de fiecare dată părea a fi unul unic ! 🙂 Cu o mândrie demnă de un rege balinez ce prefera sinuciderea în loc să se predea (așa spune istoria 😉 ), soarele a coborât în apele Oceanului Indian, lasându-și spectatori muți de uimire ! Mai lipseau doar aplauze la scenă deschisă ! …și strigătele de bis ! 🙂

În doar 3 minute soarele își terminase de jucat rolul principal și apoi s-a pitit cuminte în mare. Acolo unde avea să stea până a doua zi, când avea să reînvie ! 🙂 Deci, până la urmă era mai presus unui rege balinez ! 🙂 Pe ,,scenă” mai rămâseseră doar actorii din rolurile secundare : valurile și briza. Oscarul fusese deja atribuit ! 🙂 Cum aveam aparatul la îndemână, am reușit să surprind întreaga reprezentație. Nu de alta, dar ca să pot revedea peste ani întreaga ,,piesă” ! 🙂 Și când mă gândesc că în LIMA ( I ) – Capitala soarelui apus nu văzusem soarele deloc pe timpul unui sejur întreg !

Drumul spre hotel a fost unul de-a lungul căruia am văzut un alt tip spectacol. De data aceasta în rolurile principale erau ,,distribuiți” crabi și creveți de toate culorile, care doreau să se facă remarcați în vitrinele restaurantelor. Ei nu știau că ,,premiul” pentru cei mai agili dintre ,,actori” era o… tigaie încinsă ! 😀 …iar ulterior o călătorie în burțile turistilor cu dare de…portofel ! 🙂 Mai văzusem eu în alte părți cum pești de toate mărimile erau despicați doar în câteva secunde PANAMA (I)–o țară construită în jurul canalului. Într-un acvariu din vitrină, mai mulți creveți păreau că sunt pedepsiți după o încercare de evadare în grup. 😀 Cu toții erau băgați la ,,arest” în …sticle ! 🙂 Doar că fiecare ,,celulă” aveau ușa (pardon dopul) deschisă la intrare ! ? Pai, asta nu era înlesnirea evadării ? 😀

Un crab albastru mi-a făcut un semn discret din mustăți, transmițându-mi că în cazul în care va fi sacrificat, eu să devin beneficarul testamentului său. … adică să-l mănânc. 😉 Cum deja îmi programasem cina la un mall din apropierea, i-am spus că mă voi întoarce negreșit în seara următoare și îi voi împlini cu bucurie ultima dorință ! 🙂

Bali – fructe de mare

În apropierea cazării, am întâlnit un arbore de fragipani, a cărui floare o consider a fi cea mai frumoasă din univers ! 🙂 Forma dată de cele 5 petale galbene cu marginile albe, parfumul emanat, precum și gingășie din ea, te făceau să-ți dorești să o păstrezi mereu asupra ta !

Așa că am luat-o cu mine la hotel. unde avea să-mi ,,îmbodobească” camera și visele până a doua zi. 🙂 Pe drum mai întâlnisem tot felul de flori colorate, care de care mai spectaculoase, dar parcă niciuna nu se ridica la ,,rangul” unei flori de fragipani ! 🙂

După o primă zi petrecută în insulă, începeam să înțeleg de ce Bali-ul este atât de iubit ! Pentru că apa caldă a mării este o gazdă primitoare pentru cei care doresc să-i treacă ,,pragul” ! Pentru că fructele și florile exotice pot mângâia ochiul, gura și nasul celor mai pretențioși mușterii, iar natura încă bate pasul pe loc ! 🙂

Dar peste toate acestea, se ridică în decor un ,,actor” nemuritor ce oferea un spectacol unic în fiecare seară ! Soarele ! El juca mereu în rolul principal și era singurul care reușea să-i facă pe toți să zambească ! …oameni, flori sau mare !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s