Amman – Apus de vacanță în Iordania !

După 5 zile în care colindasem în lung și-n lat prin vechea Transiordanie, venise vremea să stau ,,locului” cel puțin pentru o zi. 🙂 …de fapt, nu urma să stau chiar într-un loc, ci să străbat străzile capitalei iordaniene.

În zilele ce trecuseră colindasem țara musulmană pe mare și pe uscat ! Văzusem Marea Moartă și Marea Roșie(Aqaba sau…două leghe sub mări), trecusem prin Deșertul Wadi Rum (unde eram gata să jur pe ochii cămilei din fața mea, că nisipul pe care călcam era importat de pe Marte 🙂 ), admirasem construcțiile scobite în stânca din Petra și văzusem locurile sfinte ale creștinătății –Bethany, locul în care a fost botezat Isus și cetatea unde a fost decapitat Ioan Botezătorul-Amintiri creștine de pe un pământ arab).

De fapt roata mașinii închiriate, se învârtise cu folos prin mai multe locuri decât cele amintite, și pentru că dezvoltasem o ,,dependență” de volan, am trecut la cel mai ieftin tratament posibil : mersul pe jos ! 🙂 Faptul că Ammanul e cocoțat pe 7 dealuri, că nu are metrou și că bus-rile sunt mai tot timpul aglomerate, nu erau niște scuze care să fie acceptate de pantofii mei de sport. 😉 Dacă ei erau gata de acțiune, eu nu puteam să contrazic încălțările ce urmau să-mi conducă pașii pe străzile viu colorate din Amman.

După primii pași, mi-a intrat în nări un miros ce plutea prin eter, desprins parcă din poveștile cu Sindbad Marinarul ! Cum nu mersesem cu ,,frâna de mână” trasă, era imposibil ca pantofii mei să scoată fum! 😂 Parcursesem doar câteva sute de metri, iar șireturile nici nu apucaseră să-și facă încălzirea ! 😉 Curând, aveam să descopăr sursă fumului ce mă făcea să înghit în sec : un cuptor stradal, pe a cărui pereți încinși se coceau niște lipii ! 🙂 😁 Mirosul emanat în jur m-a făcut să cumpăr o lipie și să înțeleg cât de frumoasă trebuie să fie acea meserie ! 😁

Plin de ,,fumuri” în cap am trecut mai departe 😂, însă acest lucru nu i-a fost pe plac lui Alah, care mi-a îndreptat pașii (și pantofii) către Moscheia Regelui Abdullah I. La vederea frumoasei moschei, mintea mi s-a aerisit brusc, am îmbrăcat ,,halatul” fără de care nu puteam intra în moschee și am urcat scările ce duceau spre ea. Construcția a cărei culori părea să imite cerul, mi-a plăcut foarte mult și m-a făcut să uit de fumurile străzii .

În timp ce fotografiam interiorul, doi tineri s-au ridicat de pe covor și au venit brusc la mine ! S-or fi supărat că i-am prins și pe ei în poza mea, așa cum pățisem cândva pe plaja din Rio de Janeiro ? Garota de Ipanema…melodia care a făcut o plajă celebră 🤔 Însă era taman pe dos ! Încântați pe prestația mea de candidat la premiul ,,Pulitzer”, mi-au cerut să facem o fotografie împreună ! Cum aș fi putut să refuz niște admiratori ai ,,artei” fotografice ?! …mai ales că ei erau doi ! 😂 Imediat am executat comanda, iar oamenii au plecat mulțumiți, promițându-mi că mă vor vota pentru cel mai bun fotograf al Ammanului din toate timpurile ! 😂 Nu prea am înțeles rostul acelei fotografii, din moment ce poza a rămas doar în aparatul meu, dar cum mă aflam în casa Domnului, am zis să nu-l supăr cu întrebări sâcâitoare. 😉 ….avea El socotelile lui ! 😉 …așa că am continuat să fotografiez fără ca El să știe de mine ! 😉

Peste drum de catedrală se afla o biserică coptă ! Cam ciudată locație pentru un loc creștin ! Dar cum m-ai văzusem ceva asemănător și în Jakarta (II) – O lume în care te poți obișnui, am trecut cu vederea cele două ,,piese de puzzle” ce se îmbinau imperfect ! 🙂 …mai ales că în Iordania copții sunt tolerați parcă ceva mai bine decât în țara lor natală Cairo (V) – Pe urmele lui Isus. O vizită în grota în care a locuit !

Pentru a nu risca să fiu asaltat și de alți amatori de selfie, am decis să ocolesc lăcașul copt și să mă îndrept spre zona centrală. Însă gps-ul pantofilor mei mi-a condus pașii pe o stradă unde se afla un ,,buchet” de polițiste iordanience ! Cum aș fi putut rata o fotografie cu 4 polițiste îmbrăcate în uniformă și cu hijab pe cap ?! 🙂 Mai fotografiasem eu la Rio de Janeiro (De vorbă cu statuia lui Isus) 4 polițiste (brazilience) ce se asigurau că Statuia lui Isus nu o șterge de la locul ei, dar acolo aveau șepci pe cap și nu ,,năframe”! . 🙂

După ce am apăsat pe declanșator, femeile ,,legii” mi-au trimis niște săgeți aruncate ca din privirile Hidrei, motiv pentru care am plecat repejor ca nu cumva să fiu transformat într-o stană de piatră ! … sau într-un de ,,sac de box ! 🙂 Urma să fug direct la aeroport și să mă urc în prima aeronavă (indiferent de destinație 😉 ) sau să mă îndrept spre Citadela ? 🤔 …în cele din urmă am ales varianta a doua ! 😉

Sub un soare ce părea că mă pedepsește pentru fotografiile făcute, am urcat dealul care a fost cucerit pe rând de greci, romani și de musulmani. …iar în cele din urmă și de către mine ! 🙂 Păi, dacă îl urcasem și eram acolo, puteam spune că sunt un cuceritor, nu ?! Panorama era superbă, iar un steag iordanian flutura pe un catarg de peste 100m înălțime ! De pe orice latură ai fi privit, simțeai liniștea ce păstorea orașul cu case albe și îngrămădite pe cele 7 dealuri. Un fel de Roma orientală, care aștepta apusul de soare ca pe o izbăvire.

Am trecut pe lângă templul lui Hercule, care mai avea rămase doar câteva coloane rămase în picioare și un… pumn. Dar nu orice pumn, ci pumnul lui Hercule ! Cel pe care multe personaje din Legendele Olimpului îl simțiseră pe pielea lor ! 😉 Probabil că dușmanii săi comandaseră fără remușcări, cutremurul care i-a rupt brațul eroului legendar și a pus templu la pământ.

Supărat pe acei vrăjmași am vizitat și restul cetății, care conținea ruinele vechii așezări regale și casele nobilimii. Bineînțeles că din luxul acelei vremi nu mai rămăsese decât niște pietre (peste care crescuseră niște buruieni rebele) și un pat (tot din piatră), care nu mai simțise cam demult timp un trup cald deasupra lui.

Am coborât la poalele cetății, locul în care anticii mai construiseră ceva de valoare : un teatru roman ! O arenă de 6.000 locuri în care s-au ținut tot felul de spectacole, care, probabil că se jucaseră cu casa închisă. Mi-aș fi dorit să văd și eu o piesă antică, însă întârziam un pic la achiziționarea biletelor. …cam 2.000 de ani ! 🙂 Așa că am plătit doar biletul de intrare pentru a vedea un spațiu gol, dar frumos. Deși nu eram un sclav (și cu atât mai puțin o femeie), am urcat până la ultimele rânduri (ce le erau destinate lor) ca să studiez ecoul ! …și pot spune că se puteau auzi foarte bine orice fel de replică.

Amman- Teatrul Roman

Am stat ceva timp în așteptare, sperând să înceapă o piesă care să stârnească valuri în tribune, dar…nimic. Liniște totală ! Cum nici în teatrul mic (de alături) nu era prea multă mișcare, am înțeleg că sunt un spectator care nu avea norocul să vadă o dramă antică, care să mă facă să plâng în hohote și să mă șterg cu mâneca cămășii. 😉 Dezamăgit că iordanienii nu au păstrat tradiția spectacolelor în aer liber și că mâneca cămășii a rămas uscată, am părăsit cele doua teatre și muzele aferente lor.

Deoarece pantofii se mișcau anevoios, am tras concluzia că ei aveau nevoie de o pauză. Decât să mă confrunt cu o grevă a încălțărilor ;-), am intrat într-un magazin de dulciuri, unde ei urmau să se odihnească, iar eu să mănânc niște baclavale. 🙂 Cum toate bunătățile arătau de parcă abia se terminase ramadanul, mi-a fost greu să aleg pe care dintre ele urma să le sacrific. Până la urmă pentru a nu fi acuzat de discriminare, am ales mai multe tipuri, iar din acel moment minutele le-au fost numărate ! 🙂

După acele momente în care ne-am ,,tras sufletul”, mersul pe stradă a devenit parcă o joacă. Eram mai ceva decât calul lui Făt-Frumos, după ce patrupedul mâncase jăratec ! 😂 Am trecut în galop pe principala stradă comercială King Talal și am admirat deopotrivă magazinele, piața și mai cu seamă spectacolul dat de scărilor colorate.

La o tarabă pe trotuar, un om iscusit se juca cu nisipuri colorate și cu o sticlă ! Impresionat de arta pe care o etala, i-am comandat o ,,lucrare” care să-mi aducă aminte peste timp de Amman ! Omul s-a apucat de treaba lui, iar eu de a mea. 🙂 …adică de filmat ! Doar că filmul pe care am reușit să-l fac a durat doar 18 secunde ! …privirea dură a artistului, precum și amenințarea că îmi va ,,sabota” comanda, m-au făcut să opresc recorderul și să rămân doar cu sticla cu nisip frumos colorat. …decât deloc 🙂

Înainte de a se lăsa seara, mi-am zis să merg pe cea mai renumită stradă din oraș : Rainbow Street. Am urcat dealul de ducea către ea, fără a avea norocul unui localnic ce nu depunea nici cel mai mic efort. Ce să-i faci ?! Fiecare cu norocul lui ! 🙂

Amman- transport ,,privat”

Strada este foarte aglomerată doar în seara de joi…adică echivalentul unei zile de sâmbătă a restului lumii. 😉 De-a lungul străzii sunt amplaste ceainării, restaurante și baruri care de care mai selecte dar și cu prețuri pe măsură ! Nefiind o zi de joi, locul era unul liniștit și am putut admira arta stradală.

Înainte de mă duce la hotel, mi-am zis să trec să văd cum arată cel mai ,,șmecher” mall din capitală ! Iar rezultatul a fost unul la care nu m-aș fi așteptat ! Nu știu dacă în țara dintre Carpați și Dunăre există un asemenea mall care să strălucească de curățenie, bun gust și cu terase în partea superioară…

Ulterior m-am oprit la un restaurant ce ducea lipsă de clienți la acea oră, motiv pentru care eram pentru ospătari la fel de important ca și regele Iordaniei ! 😂 Mâncarea a fost exact așa cum trebuia să fie, adică una foarte bună, care mi-a amintit de un tajine mâncat în Rabat… doar că acela era din carne de cămilă ! 😉

La final, m-au servit regește 😉 cu un ceai din partea casei, exact în momentul când soarele se pregătea să se ducă la culcare. În ultima zi de vacanță prinsesem apusul în timp ce sorbeam dintr-o ceașcă de ceai !

Amman-apus de soare și de vacanță

După fiecare sorbitură, ceaiul ce rămânea în ceașcă devenea tot mai puțin, iar soarele, care își pierdea din măreție și strălucire, devenea tot mai mic. În cele din urmă ceașca a rămas goală și cerul aproape la fel! …doar că pe el apăruse între timp luna !

O ceașcă de ceai strânsese laolaltă ideea sfârșitului de vacanța și a apusului de soare.

Ammanul avea să rămână în urmă, cu tot cu farmecul lui de oraș aflat în mijlocul deșertului, unul în care viață începe și termină în fiecare zi cu răsăritul și apus ! 🙂

În ultima seară, ceaiul și vacanța mea fuseseră legate doar de apus ! … poate că răsăritul aveam să-l ,,sorb” într-o vacanță viitoare… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s