Bogota (II)- La un pas de ,,universul” lui Pablo Escobar !

Cum în Columbia ziua este egală cu noaptea, mi-am zis că e bine să țin cont de sfaturile primite în ziua anterioară și să nu mai călătoresc prin Bogota după lăsarea întunericului. Columbia, BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar ! Nu de alta, dar nu îmi doream să fiu una dintre victimele ce erau jefuite după lăsarea întunericului în capitala columbiană ! 😉

În cea de-a doua zi îmi propusesem să vizitez mai multe obiective, însă ca de fiecare dată la finalul zilei, când aveam să fac ,,inventarul” amintirilor, aveam să constat că acestea erau cu mult mai puține decât aș fi vrut ! :-). …eram asemenea unui student ce avea multe restanțe, iar singurul vinovat era timpul care, parcă se condensase !

Așa că am pus piciorul în primul bus de 38 m lungime (cu două ,,burdufuri”) care a sosit în stație și în mai puțin de 5 minute mă aflam în apropierea Palatului Prezidențial.

Conform informațiilor pe care le obținusem de pe site-ul prezidențial, urma ca în jurul orei 16 să aibă loc schimbul de gardă chiar în piazza din fața palatului ! …iar cum aveam suficient timp până atunci, era clar că nu aveam cum să ratez o asemenea sărbătoare ! Mai ales că duceam dorul schimbului de gardă din Santiago de Chile, orașul vegheat de Sfânta Fecioară și de Munții Anzi. Am trecut pe străzile adiacente clădirii prezidențiale și am avut senzația că urmează un atac iminent al forțelor de gherilă comuniste asupra palatului . …sau poate că militarii columbienii aflaseră de vizita mea și doreau să mă impresioneze ?! 🙂

Cum nu se întâmpla nimic deosebit, am intrat în câteva magazine de ,,uz gospodăresc” din care îți puteai cumpăra pe loc orice calibru doreai ! :-)) …de pistol, firește ! Cum nu aveam asupra mea actele necesare unei astfel de cumpărături, am privit doar la gama diversă de produse de uz personal 😉 și apoi am trecut mai departe. Nu prea mă vedeam mergând prin Bogota cu un pistol la brâu asemenea lui Escobar ! …și în plus îmi era teama ca nu cumva tâlharii columbieni să-mi fure până și pistolul după lăsarea întunericului ! 😂 …cum m-aș fi putut duce la poliție să depun o astfel de plângere ?! 🤪

Așa că m-am gândit că ar fi mai bine să intru anticipat, într-o clădire a poliției, având doar o singură calitate : pe cea de turist ! …și am intrat ! …în Muzeul Poliției Columbiene.

Două fete tinere îmbrăcate în uniformă, mi-au cerut certificatul de vaccinare, după care m-au lăsat să colind prin sălile de expoziție. Că aveam sau nu vreo armă asupra mea, nu a interesat pe niciuna dintre fete ! …important era să fiu vaccinat ! 😉

În mijlocul salonului central de la parter, se aflau două exponate care făcuseră istorie la ,,viața lor ” : o caleașcă ce avusese cândva rolul de dubă pentru transportul borfașilor și o motocicletă Harley Davidson ! Aceasta din urmă îl ,,transportase” pe Pablo Escobar ! Imediat mi-a fugit gândul la imaginea de generic a filmului ,,Narcos”, în care Pablo se plimba cu un zâmbet larg pe aleile fermei sale ,,Hacienda Napoles”. Mi-aș fi dorit să-i pot atinge măcar o clipă ghidonul, dar un geam protector se afla între mine și ea. …probabil pentru a o feri de covid ! … m-am gândit eu ! 😉

motocicleta Harley Davidson ce i-a aparținut lui Escobar

Supărat pe măsurile epidemiologice, am luat la rând camerele de la demisol, unde se aflau expuse mai multe dintre bunurile ce i-au aparținut celui mai cunoscut narcotraficant din lume. Pentru mine, un fan al serialului amintit (dar nu și al personajului), a fost o reală încântare. Partea proastă e că și acestea erau protejate de …,,covid” ! 😉 Pe un raft am văzut aparatul care cândva îi numărase banii lui Escobar. Când mă gândeam cât a muncit sărmanul aparat la numărat dinero, parcă mă apuca un sentiment de milă față de el! Probabil că din același motiv a hotărât și Pablo să-și îngroape banii în pământ, dându-i un concediu de odihnă binemeritat mașinării ! …că nu a avut un topograf bun și că a uitat pe unde a îngropat o mare parte din banii, asta e o cu totul o altă poveste ! 🤣

Mașina de numărat bani a lui Pablo Escobar

Cum în mașină nu se blocase nici măcar un dolar rupt în două, am trecut la o altă expoziție mai interesantă, una care conținea ceasul, stația de emisie-recepție, ochelarii și reportofonul celebrului narcotraficant, bunuri care au fost găsite în ultima sa locuință.

Însă cea mai ,,tare” dintre toate, a fost vitrina ce deținea haina și telefonul portabil prin intermediul căruia Pablo Escobar vorbise cu fiul său, la o zi după ce împlinise vârsta de 44 ani. Acea ultimă convorbire a fost și cea care i-a adus moartea ! Echipa de căutare a reușit să-i localizeze casa în care se ascundea, iar ceea ce a urmat se știe ! Din ordinul președintelui columbian, soarta lui Escobar fusese pecetluită ! Dacă pe vremuri, Pablo îi punea pe polițiști să aleagă ,,banii sau plumbul”, atunci când i-a sunat și lui ceasul, președintele țării nu i-a dat de ales ! Acesta i-a oferit doar plumbul ! Escobar trebuia ucis cu orice preț ! Ulterior, în călătoria mea aveam să ajung și în Medellin, unde aveam să văd locurile în care a fost împușcat și apoi înmormântat Pablo Escobar.

Haina si telefonul mobil a lui Pablo Escobar

Afișele cu darea lui în urmărire și cu recompensa oferită au fost pentru columbieni doar niște simple afișe. Cine putea să aibă acces la asemenea informații, dacă nici măcar soția și copii săi (care actualmente trăiesc în Buenos Aires) nu știau unde se află ?! Columbienii treceau pe lângă afișe fără să le citească ! Probabil că eu dețin recordul (neomologat 🙂 ) de cea mai lungă staționare în fața unui astfel de afiș ! 🙂 Valoarea informațiile aduse de o eventuală recompensă nu au acoperit nici măcar costul hârtiei și al tușului folosit pentru tipărire ! 😉

Afiș cu recompensă pentru prinderea lui Escobar Localizarea telefonică și prinderea lui Escobar

Nu departe am văzut și pistolul lui Gacho, un alt mare traficant al cartelului din Medellin, care și el a sfârșit asemenea lui Pablo Escobar ! Bineînțeles că muzeul expune și alte obiecte, dar pe acelea le-am mai descris în Cele mai frumoase muzee ale poliției pe care le-am vizitat

La final, am văzut desenată pe un perete schema de organizare a Poliției Naționale cât și a celei din Bogota. Un lucru care mi s-a părut absolut normal ! …pentru că este foarte important ca oricare traficant mai serios să știe cât și mai ales cui trebuie să-i dea ! 🤣 …ca nu cumva omită pe cineva ! 😎

Intrasem în Muzeul Poliției cu gândul de a afla cât mai multe despre această instituție și am ieșit ,,burdușit” cu informații despre Escobar ! E adevărat că cele două, pe alocuri, se îngemănau… La plecarea din România îmi notasem două muzee din Medellin ce erau dedicate lui Pablo Escobar (înființate de nepotul și fratele său), și le aveam pe listă pentru o eventuală vizită. Între timp am aflat că cele două sunt niște fake-uri și le-am trecut la ,,înșelăciuni” ! Rudele lui Pablo, doi escroci notorii recunoscuți în Columbia, îi păcălesc pe turiști cu tot felul de exponate false, cu povești inventate, iar la final îi duc într-un tur ce costă 40-50 $ ! Aveam să țin seamă de cele învățate în Bogota și urma să fac exact același tur doar cu…2 dolari ! Adică costul biletelor de metrou !

Nu departe de muzeu se află intrarea principală în Palatul Narino, clădirea în care locuiește și lucrează președintele Columbiei. În mod normal aceasta se poate vizita dacă ai făcut o rezervare pe site-ul oficial. Însă, covid-ul a afectat până și spațiul on-line, așa că am privit palatul printre căștile celor doi ,,gardieni”!

Palatul prezidențial Narino

Cum nu păreau a fi la fel de scrupuloși ca ,,frații” lor britanici, m-am dus către ei și i-am întrebat despre ora la care se va face schimbul de gardă. ,,Astăzi nu se mai face”, mi-a răspunsul unul dintre ei. ,,Păi, cum așa ? Adică veți sta în poziție de drepți până mâine ?”, am întrebat eu nedumirit. ,,Aaa, nu ! Din motive…virusulogice, abia mâine se va face schimbarea cu festivism !”. Deși îmi părea rău de amânarea survenită, am răsuflat ușurat cu privire la soarta celor doi soldați și am decis să fac eu o schimbare. … de program ! … și am luat direcția Muzeul Militar ! 🙂

Imediat după ce am intrat, am dat cu ochii de un bust ce-mi părea cunoscut… M-am uitat atent la el, apoi m-am frecat bine la ochi și m-am uitat din nou ! Alexandru Ioan Cuza în Columbia ! 🙂 Nu-mi venea să cred !

A.I.Cuza în Bogota

Mă duc către primul soldat pe care l-am văzut în cale și l-am întrebat care este povestea statuii domnitorului român… ,,Cuza a fost primul vostru domnitor, iar Santander a fost primul președinte ales al Columbiei ! …asta dacă nu-l punem la socoteală pe Simon Bolivar, care s-a cam ales de unul singur ! Așa că cele două țări au făcut schimb de busturi !” am primit răspunsul. ,,Adică, în România ar trebui să existe pe undeva un bust al președintelui vostru ?” am întrebat mirat ! ,,Așa ar trebui… !” mi-a răspuns militarul. Am intrat pe google, și ce să vezi ?! Bustul lui Santander se află încă din 1994 în curtea muzeului Militar din București ! A trebuit să vin în Columbia ca să aflu acest lucru ! Luat total prin surprindere de cele aflate, i-am mulțumit pentru informații și am vizitat restul muzeului care, deși era frumos, parcă nu avea ,,parfumul” Muzeului Poliției Columbiene ! 😉

E știut faptul că oricine va auzi cuvântul ,,Columbia” se va gândi imediat la Pablo Escobar. E firesc să fie așa… Însă pentru mine, Columbia înseamnă la fel de mult și Fernando Botero ! Din acest motiv mi-am făcut o rezervare on-line încă din România, știind că e permis accesul doar a 12 persoane pe oră ! Cu certificatul verde în mână și cu un zâmbet dincolo de mască, am intrat în Muzeul Botero. Artistul care și-a permis să scrie negativ la adresa lui Salvador Dali (motiv pentru care a fost dat afară din Universitatea Medellin) are un stil inconfundabil, iar lucrările sale voluptoase îți dau aduc seninătate, indiferent de culoarea cerului din acel moment ! Cu anii în urmă văzusem pe străzile Parisului o sculptură de-a lui Botero, iar de atunci, cel mai bine plătit sculptor în viață, mi-a intrat la ,,inimă”!

Muzeul este alcătuit exclusiv din donațiile artistului, care a vrut inițial să le ofere orașului unde s-a născut (Medellin), însă cum autoritățile de acolo băteau pasul pe loc, donația sa a ajuns până la urmă în Bogota… După ce am vizitat 3 muzee, era momentul să respir și un pic de aer curat. E adevărat că în Bogota e cam greu să vorbești despre aer curat (din cauza poluării), deși orașul situat la 2.600 m altitudine se află între munți. Dar, dacă mă plimbam prin Plazza Simon Bolivar și respiram prin mască, se poate spune că eram la aer curat, nu ?! 🙂

Deși am văzut mai multe piețe centrale în decursul anilor, niciuna nu m-a impresionat ca cea din centrul Bogotei ! De ce? Pentru că aceasta este construită în…pantă ! 🙂 …și încă într-una destul de evidentă ! Ce o fi fost în capul constructorilor din acel moment, nu am de unde să știu, însă înțelegeam în sfârșit de unde-și luaseră modelul autoritățile române ce au construi un teren de fotbal în pantă ! 😉

Mă uitat la Palatul de Justiție și încercam să mi-l imaginez arzând în flăcări în timp ce tancurile armatei intrau în plin în el, iar luptătorii de gherilă, ce se baricadaseră în interior, trăgeau în toate părțile. Întâmplător sau nu, focul a mistuit arhiva în care se aflau toate dosarele lui Pablo Escobar !

În partea opusă se afla Congresul Republicii Columbiene! Locul în care a visat Pablo să ajungă ! …și a ajuns în cele din urmă ca parlamentar ! Doar că, după ce și-a văzul visul cu ochii, totul a început să se dărâme în jurul său. …acela a fost începutul sfârșitului ! Asemenea lui, am pășit și eu pe treptele de marmură și am privit dincolo de coloanele grecești, spre locul unde Pablo fusese oprit pentru că nu purta cravată… !

Cum nu eram parlamentar și nu purtam nici cravată (ci doar o biată mască), nu am avut nicio șansă să trec dincolo de punctul de control, așa că m-am întors înapoi în printre miile de porumbei ce ciuguleau boabele de porumb aruncate de turiști. Deoarece poarta catedralei fusese deja închisă, nu mi-a rămas decât să vizitez o expoziție de smaralde ce era organizată chiar în piață. Am intrat în cortul păzit de forțele de ordine și am privit la pietrele verzui care, nu păreau a fi chiar de cea mai bună calitate. Cu cât piatra este mai verde și mai opacă, cu atât valoarea smaraldului este mai mare! Adică exact invers față de ceea ce știam despre diamant !

Am privit mulțimea de pietre expusă precum și la ,,prelucrătorii prin așchiere”, însă peste două zile urma să văd Muzeul Internațional de smaralde, ceea ce însemna că cei de aici jucau la ,,grupa mică” !

Am ieșit din cort și mi-am zis să intru în Muzeul Independenței, unde aveam să ,,împușc doi iepuri deodată”. Urma să am o priveliște de sus a pieței S. Bolivar și să văd totodată și o vază de la care a pornit o revoltă generală împotriva spaniolilor, pentru că proprietarul ei refuzase să o împrumute unor localnici. Am privit piazza , iar atenția mi-a fost atrasă în mod special de un spectacol oferit de un bătrânel care dansa într-un ritm care mă făcea să zâmbesc ! … și totodată să-l admir !

Plazza Simon Bolivar Bogota

În scurt a început să se însereze și mi-am amintit că plimbatul sub clar de lună dăunează în mod clar portofelului ! …asta doar dacă te afli în Columbia, sau mai precis în Bogota ! 😉 Așa că am luat-o încet spre hotel, dar nu înainte de a zăbovi încă un ceas pe Carrera 7, stradă pe care spectacolele artiștilor stradali mă făceau să uit că deja sosise noaptea ! 😉 Fusesem și în Rio, dar acolo nu simțisem niciodată nevoia de a avea și un ochi la spate, așa cum se întâmpla în Bogota ! Rio de Janeiro (III)- De vorbă cu statuia lui Isus

Despre siguranța din Santiago de Chile, orașul vegheat de Sfânta Fecioară și de Munții Anzi nici nu mai are sens să amintesc ! Acolo puteam merge cu 100 $ lipiți pe frunte, chiar și la miezul nopții ! 🙂

Dar, cum fiecare țară își are propriul ,,fus” orar după care trebuie să-ți ghidezi întoarcerea la hotel, am abandonat în cele din urmă zona artiștilor! 😉 După ce am ocolit și ultimele ,,jaloane” ieșite în cale, am intrat pe ușa hotelului, dar nu înainte ca un cerșetor să-mi facă marcaj ,,om la om” cca. 50m, pentru a căpăta și el un dinero de la un ,,gringo” ! …acel ,,gringo” fiind eu ! 🙂

Odată ajuns în cameră am simțit că mă ustură foarte tare fața. Probabil că cerșetorul mă vorbea de rău cu alți colegi de-ai săi de ,,breaslă” ! 😉 Însă, după ce m-am uitat în oglindă, m-am lămurit despre ce era vorba! Neglijasem a doua cea mai importantă regulă a Bogotei (siguranța fiind prima) : aerul rarefiat de la 2.600 m face ca razele soarelui să te ardă fără ca să-ți dai seama de acest lucru! Eu aveam să-mi dau seama, însă când era prea târziu ! 🙂

În cele din urmă aveam să adorm cu fața arzându-mi în ,,flăcări” nevăzute, dar visând despre tot ceea ce văzusem în acea zi ! Iar mai presus de toate, fusesem la un singur pas de lucrurile pe care Pablo Escobar le-a ținut cândva în mână !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s