Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină !

A 3-a zi de vacanță în Bogota am început-o cum nu se putea mai cultural ! Într-o emisiune difuzată la un post tv, un reporter explica că Dumnezeu a creat Columbia ca fiind cea mai frumoasă țară de pe planetă. Asta o fi părerea lui, pentru că nouă ni se spune că o țară mai frumoasă decât a noastră nu există ! 🙂 Da, dar reporterul mai spunea că Dumnezeu a populat Columbia cu cei mai răi oameni de pe planetă ! …probabil în compensație ! 😉 Dacă mă gândesc mai bine, cam același lucru îl transmitea indirect și Netflix-ul ! 🙂 …așa că am închis televizorul și am plecat prin Bogota. 🙂

Pentru că îmi doream o dimineața liniștită, primul drum l-am făcut spre Cimitirul Național. Prinsesem gustul unor astfel de obiective încă de când vizitasem Parisul, unde văzusem locurile de veci ale lui Brâncuși și Cioran. Iar acel gust îl cizelasem în Chile, locul în care există chiar și un tur al cimitirului pe timp de noapte ! Chile (II)- (Santiago de Chile, orașul vegheat de Sfânta Fecioară și de Munții Anzi).

După o călătorie cu cel mai lung autobuz din lume, a urmat o plimbare pe lângă sutele de ateliere de pompe funebre unde se lucra din plin. Nu am înțeles prea bine daca numărul mare de lucrări însemna prosperitatea pentru Bogota sau din contra ! 😉 La poarta principală, un agent de paza m-a oprit și mi-a cerut impetuos certificatul de ,,vacuna” ! Hm ! Nu puteam intra fără vaccin pe tărâmul morților ?! 😣 Adică aveam voie să mă plimb pe toate străzile din Bogota fără a fi nevoit să mă vaccinez, dar nu puteam intra în cimitir fără rapel ? În ce lume mă aflam ?! 🙂 Păi, cui aș mai fi putut să-i transmit un eventual virus, dacă toți ,,locatarii” aveau deja ,,imunitate” totală ?! Însă, nedorind să-l supăr pe agentul ,,Charon” m-am conformat. Mi-am fixat masca regulamentar și am prezentat certificatul de vaccinare. …ca nu cumva să fiu declarat ,,neeligibil” la intrare ! 😉

Cimitirul National – Bogota

Apoi am plecat spre aleea președinților, avându-l pe luntrașul morților (agentul de pază) lângă mine ! Pesemne că devenisem cam suspect, din moment ce aveam gardă de corp, iar camerele video ,,mă priveau” de sus ! 🙂 Măsurile de securitate păreau mai stricte decât în aeroport ! 🙂 Ce tip de activitate ,,necurată” aș fi putut face în acel cimitir, mi-a fost greu să înțeleg… Însă, după ce am ajuns pe aleea președinților, înconjurată cu garduri înalte, a venit și ,,bomboana de pe colivă” : agentul a încuiat poarta de la intrare și a plecat ! Mă băgase în ,,ședință” cu foști președinții, care oricum nu se înghesuiau să ia cuvântul. Așa că l-am luat eu și am început să fac prezența ! 😉 Primul strigat la catalog : El presidente Vargas !

Mormântul lui Vargas

El a fost cel care a declanșat prigoană lui Pablo Escobar și i-a pecetluit soarta, folosind doar un singur cuvânt : plumbul ! În mod ciudat, piatra funerară era tot din marmură neagră, asemenea celei de pe mormântul lui Escobar (pe care aveam să-l văd peste două zile) !

Apoi a urmat Galan : un fost candidat la președinție ! Adică cel care a promis în campanie că va fi de acord cu extrădarea narcotraficanților după ce va ajunge președinte. Și a ajuns în… ,,,mormânt” ! Escobar nu l-a iertat și l-a trimis mult prea devreme în istorie !

Apoi am văzut și mormântul lui Santander, primul președinte ales al Columbiei, al cărui bust se află și în muzeul Armatei din București. …la schimb cu bustul lui A.I. Cuza Columbia, BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar !.

Dacă tot fusesem încuiat pe aleea președinților, am trecut pe lângă toate monumentele funerare a celor care fuseseră cândva oameni de seamă ai Columbiei. Așa am dat cu ochii și de Quesada – întemeietorul Bogotei. Cam în aceeași zonă era și Pavilionul armatei, locul în care erau înmormântați doar militarii cu ,,ștaif”.

După ce am dat onorul foștilor comandanți, am bătut în poarta ce fusese încuiată în urma mea, iar ,,luntrașul” a apărut ca din neant și m-a lăsat să ies fără a mai fi nevoit să prezint un ,,vaccuna” ! 🙂 …mergeam spre lumea celor vii ! 😉

După atâta liniște, urmă să am parte și de o agitație pe măsură : Piața Palaquemao ! În mai toate orașele pe care le-am vizitat, mi-a plăcut să intru, măcar pentru câteva minute, și într-o piață locală. Căci unde în altă parte poți simți mai bine pulsul și aroma vieții unei urbe ?! Oprirea a fost utilă și pentru hidratare, căci emoțiile declanșate de personalitățile din cimitir, precum și razele soarelui de la 2.600 m, mă ardeau direct pe (și în) gâtlej. 🙂

Piața Palaquemao – Bogota

Cea mai mare piață din Bogota, m-a surprins într-un mod plăcut. O curățenie aproape ca într-o farmacie, cu produse așezate meticulos pe tarabe, lângă care vânzătorii stăteau cuminți pe scaune și nu pe tarabe ca în Cusco (II )-Templul Saqsaywaman, acolo unde nu știai cine și ce este de vânzare ! 🙂

Peste tot erau fructe și legume, unele mai puțin știute de mine, proaspete și gata de sacrificare ! Prețurile ? Ridicole față de cele europene ! Așa că am cumpărat o nucă cocos ce abia fusese decapitată și i-am sorbit sucul dulce, dar un pic cam cald.

Lângă zona cu zarzavaturi era și o mică cârciumioară, unde mușterii beau câte o bere ca rezultat a economiilor făcute în urma negocierilor pentru legăturile de pătrunjel ! …iar după fețele lor zâmbitoare și numărul de sticle, se părea că negocierea fusese fructuoasă ! Cum sticla și masca nu fac ,,casă bună” împreună, locul celei din urmă se mutase direct sub bărbie ! Unele dintre ele aveau și un rol secundar, acela de a fi folosite pentru ștersul gurii ! Curat, murdar ! 🙂

Nici nu am ieșit bine din piața, și am văzut pe stradă o scenă care m-a pus pe gânduri … Doi tineri cu buchete de flori în brațe, fugeau după două mașinile ce opriseră la semafor ! Păi, în Bogota mă așteptam să văd tinerii cu pistoale scoase de la brâu cum jefuiesc un gringo, dar să văd doi bărbați cu flori în brațe care să fugărească două mașini ! … la asta nu m-aș fi așteptat ! Probabil că avea să le dea un ultimatum, urmat de două perechi de flori peste obraji. Dar, până la urmă m-am lămurit ! Tinerii alergau de la o mașină la alta pentru a vinde florile, cât timp semaforul era roșu…

Am traversat strada și am dat să intru în mall, însă m-am lovit de o coadă ce se afla în dreapta intrării. Oamenii stăteau la rând pentru a se spăla pe mâini cu săpun, urmând ca mai apoi să intre în mall ! De controlat, nu-i controlat nimeni, dar ei tot se spălau ! Hm ! Nu aș fi văzut așa ceva în România nici măcar dacă s-ar fi dat câte un săpun gratuit după fiecare spălare ! 🙂

Cel mai mare mall din Bogota, care avea cam 5 etaje, dar nu era unul care să mă dea pe spate. Poate doar bradul artificial din zona centrală. Produsele erau la prețuri acceptabile dacă le raportam la Europa, însă calitatea acestora nu era de top class. Așa că am căutat un restaurant unde să mănânc. Și am găsit ! La o coadă de peste 50 persoane se aștepta să se intre în zona food court. M-am dus acolo și am văzut că trebuia să ai vaccinul ca să poți intra ! Eu îl aveam ! 🙂 …dar, nu aveam timp pentru a aștepta ! Așa că am mâncat la un restaurant unde nu era nimeni la coadă. …un restaurant pentru nevaccinați ! Intrasem într-o lume din care nu făceam parte, dar care îmi era de folos ! 🙂 …nu m-aș fi gândit niciodată că ascunderea certificatului verde îmi va aduce avantaje ! 🙂

După ce am mâncat o ciorbă de pui, în care fusese aruncat și o jumătate de știulete fiert, am încercat o bere locală produsă din coca. Energia suplimentară, dată de berea de coca, mi-a pornit reactoarele și am plecat întins până la stația de bus, urmând să ajung la Grădina Botanică. Am rezistat cu masca pe față în aglomerația din bus și am coborât la stația stadionului, unde joacă echipa națională.

În acel loc am văzut zeci de parcuri și terenuri sportive, înșirate pe zeci de kilometrii pătrați. Cred ca fiecare disciplină sportivă își putea găsi locul acolo ! Le-am străbătut agale, apoi am trecut prin imensul Parc Metropolitan și în final am ajuns la poarta Grădinii Botanice. Nimeni nu intra, nimeni nu ieșea ! Era clar ca lumina zilei ! Citisem pe site că Grădina e deschisă , așa că singura explicație era aceea că li se blocase poarta ! 🙂 …însă nu era blocată ! 😦 Din nu știu ce motive, exact în acea zi se remedia o problemă și Grădina era închisă ! Vorba unui președinte : ghinion !

Pierdusem ceva timp cu deplasarea inutilă și eram la limită de timp pentru a ajunge într-un cartier în care avea să-mi tresalte inima din piept : Paradiso. Un cartier rău famat, aflat pe un deal la capătul orașului pe care se ajunge cu telecabina. Nevrând să mai pierd timpul, am luat primul taxi și i-am dat comanda. Omul mi-a zis clar că va fi o cursă scumpă. ,,Cât ?” îl întreb eu . ,,Zece dolari ”,primesc răspunsul și rămân uimit ! Păi, în România cu echivalentul a zece dolari, nici nu reușeam prea bine să-mi să încălzesc locul într-un taxi ! Îi spun bucuros că accept prețul, însă omul ,,parolist” îmi spune că vom ajunge la destinație abia după lăsarea serii datorită traficului aglomerat! Nu asta doream ! Vroiam să văd casele colorate din favele, să văd oamenii în mediu lor de zi cu zi. Plecasem din Rio fără a intra în nicio favelă, așa că măcar aici trebuia să pun un picior în favelă. Rio de Janeiro (IV) – Samba do Brasil ! Până și fotbalul tot un fel de samba e !

Paraiso-Bogota

Taxi-ul a orpit în scurt timp și mi-a explicat că blocajul pe care îl are în față va face să avem o întârziere de de două ore ! Paraiso nu pleca de acolo, dar în schimb lumina zilei, da ! Și ăsta era marele pericol ! Am urcat într-un bus ce mergea pe o bandă exclusivă, ce avea o direcția aproximativa spre Paraiso, eu urmărindu-i traseul pe gps. Aglomerația din bus era ca aceea din zilele bune când e grevă la metrou și te agăți de haina celui care stă pe scară de bus. Deși masca era obligatorie, unii călători le purtau după bunul plac, adică sub nas! Ticsiți unii în alții, număram stațiile până la destinație, când o femeie ce a lipsit la lecția de virusologie, strănuta în toate părțile, mai să le dea covidul și pietonilor ce mergeau pe stradă! Nu am putut juca această ,,ruletă rusească” și am coborât la prima stație, pentru a lua un alt taxi. Dar toate m-au refuzat mai mult sau mai puțin politicos. Nu distanța nu foarte mare ridica probleme, ci ambuteiajele. Noroc cu șoferul de ispravă, care a circulat și pe contra sens și a scos un timp demn de formula 1, fiind ulterior recompensat pe măsură !

În cele din urmă am ajuns în telecabină exact când ziua se îngemăna cu noapte, dar pe parcursul călătoriei am pierdut tot ceea ce-mi dorisem mai mult să văd : casele colorate în apus de soare ! Trebuia să mă mulțumesc cu străzile destul de pustii, care urca dealul și cu luminile orașului care se vedeau în vale.

După 3 stații destul de lungi am ajuns la capăt, la stația Paraiso . Acolo, în jurul stației erau circa 7-8 polițiștii care vegheau la ordinea la îmbarcare. Văzându-mă că vreau să ies din zona protejată, am fost luat cu asalt de doi dintre ei care mi-au explicat că pot face o poză de acolo și cam atât… Intrarea în cartier se făcea pe răspundere proprie și e echivalentă cu sinuciderea banilor din portofel ! 🙂

M-am uitat circumspect la ei, (fusesem eu fără să am probleme în Rio, Rio de Janeiro (IV) – Samba do Brasil ! Până și fotbalul tot un fel de samba e !) dar mi-am zis să fac totuși câțiva pași prin cartier că nu or fi cu toții criminali în serie de ultimă generație. 🙂 Am trecut pe o străduță cam pustie unde, la capătul ei, un tânăr necăjit, spăla o mașină de lux. Când m-a văzut, s-a uitat lung la mine, apoi a scos telefonul cu o mână și a început să vorbească, în timp ce spăla mașina cu cealaltă mână, dar privirea i-a rămas asupra mea! …semn rău !

Să fi vorbit despre mine și să-i fi dat coordonatele unui ninja din favelă, dornic să jefuiască un gringo ? 😉 La fel ca în toată Columbia, și în Paraiso, între turist și dinero este pus semnul egal ! 🙂 Mai întâi de atacă dacă ești în loc expus și apoi te controlează prin buzunare ! 🙂 Am intrat pe strada principală unde am avut senzația că eram confundat cu o mare vedetă a cinematografiei columbiene, căci prea se uitau toți la mine ! …alt semn rău ! Orice gest necontrolat din partea mea ar fi fost luat drept o declarație de război ! …poate că și lipsa oricărui gest ar fi avut aceeași semnificație ! 🙂

Simțind că nu mai era mult timp până când clopoțelul avea să sune pentru prima repriză de lupte, m-am retras cu fruntea sus spre telecabina, având pe spate niște x-uri invizibile ce mă marcau drept țintă. Dacă am scăpat nevătămat, însemna că am făcut meci nul ,nu ?! 🙂 Odată ajuns la stație, un polițist m-a întrebat dacă mai am portofelul întreg, adăugând că ceea ce făcusem era la limita dintre curaj și instigare la jaf !:-)

Drumul înapoi cu telecabina a durat cam tot 20 min. Lângă mine se așezase un columbian din favelele cu case îngrămădite care, urmărea pe telefon o telenovelă mexicană. În rest liniște totală. Dedesubt, case sărăcăcioase în care oameni care trăiau cu câțiva pesos pe zi, cei mai mulți fiind obținuți din afaceri necurate . La debarcare am avut parte de o scenă ca în filmele polițiste : unui columbian mai arțăgos i-a fost luat mulajul de pe față direct pe suprafața unui perete ! 🙂 Și așa a rămas cât timp i-a fost făcută percheziția corporală. O fi făcut el ceva, daca a ajuns lipit de perete…! 🙂

Nu am stat să văd finalul a acțiunii și am plecat spre stația de bus, unde se declanșase un haos total. Mașina nu a venit la ora stabilită, oameni erau nemulțumiții, iar stațiile de oprire de pe traseu erau alese în mod aleatoriu de către șoferul ce se credea un fel de Escobar al autobuzelor ! Nu știai dacă următoarea oprire va fi în stația ta, sau cu 2-3 stații după ! M-am uitat pe gps și am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să cobor la prima stație dinainte ! Și am coborât într-un loc care semăna la indigo cu Paraiso ! O stradă dubioasă, cu oameni puțini, destul de întunecoasă și mizerabilă. Parcă fusese un loc anume amenajat pentru comiterea tâlhăriilor ! Ce căutam eu acolo la acea oră ?

,,Gringo, dinero ”, m-au ajuns din urmă doi columbieni care îmi cererea imperativ să le dau niște bani. Deși nu eram un gringo autentic, totuși câțiva dinero aveam la mine. Așa că am grăbit pașii, căutând să ies cât mai repede de pe acea stradă, unde aș fi fost păgubit de tot ceea ce avea la mine. Norocul meu a fost un agent de pază privat ce avea și un câine. Deși ambii erau mai speriați decât atacatori, cei din urmă au fugit. …iar eu am rămas și de această dată cu portofelul în pantaloni ! 🙂

În cele din urmă am ajuns cu bine la hotel, iar recepționera mi-a aruncat o privire ca unui copil obraznic care nu a intrat în casă la ora stabilită. Am lăsat capul în jos și am plecat spre lift, care, și el părea a fi supărat pe mine, pentru că mergea prea încet. Doar apa caldă de sub duș a fost de partea mea. Însă nu pentru mult timp ! …căci a devenit imediat rece ca gheața !

După o zi în care toate activitățile mele fuseseră cam…defazate, în cele din urmă mă trădase și apa caldă ! Ce ar fi putut fi mai rău de atât ? Urma un somn lung care să-mi șteargă adrenalina pe care o acumulasem în cursul zilei… Până la urmă trecusem prin niște experiențe noi !

Un câine, care să se aciuase lângă hotel și care suferea de insomnie, a început să urle către lună ! Nu puteam decât să sper că l-o lua și pe el somnul cât mai repede! …dar nu l-a luat ! 🙂 …ce putea fi mai rău ! 🙂

Bali (III) – martor la o incinerare în direct !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s