Bogota (IV) – o capitală de smarald !

Sosise și ultima mea zi de vacanță în Bogota, deși mă simțeam de parcă abia aterizasem în Columbia ! BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar ! Ca de fiecare dată, ultima zi îmi lăsa un sentiment de tristețe ! Știam că a doua zi urma să plec din oraș, dar nu știam dacă aveam să mă mai întorc vreodată în acel loc. Însă, mă consola gândul că următoare oprire era în Medellin, acolo unde agenda mea se va dovedi neîncăpătoare ! …într-o oarecare măsură de vină avea să fie și Pablo Escobar ! 😉

Așa că, ultima mea zi în Bogota trebuia să fie neapărat una senină ! …atât la propriu cât și la figurat ! 🙂 Și așa a și fost ! 🙂 După o scurtă plimbare, razele soarelui m-au trimis în turnul Avianca, fostul sediu al companiei al cărei avion fusese aruncat în aer (cu tot cu pasageri) de către Pablo Escobar !

Turnul Avianca

De fosta clădirea a rămas doar numele, căci sediul companiei aviatice a fost mutat într-o altă locație. Deoarece eu zburasem în mai multe rânduri cu Avianca, iar Pablo Escobar se mutase între timp într-o altă lume, nu mi-a fost teamă să urc cu liftul până la etajul 23, acolo unde se afla Muzeului Internațional al Smaraldelor. …,,Internațional ”! Oare nu era termen cam pompos, ce se dorea a fi un magnet pentru turiști și nicidecum un hub al smaraldele din întreaga lume ?! Căci nestematele din muzeu proveneau doar din Columbia ! 😉

Ghidul a făcut o scurtă (dar aprigă) instruire, pentru ca nu cumva să ne treacă prin cap să fotografiem smaraldele din sala principală ! …și bineînțeles că eu am făcut tocmai pe dos ! 😉 Însă doar atât cât mi-au permis clipele de neatenție ale ,,cerberului” ce însoțea grupul ! Dacă tot ajunsesem într-un muzeu ,,internațional”, nu era normal să obțin măcar câteva cadre ca și amintire ?! 🙂

Din explicațiile date de ghidul, ce avea un aplomb de luptătoare de gherilă comunistă, am înțeles cum se ,,naște” un smarald, cum se extrage și mai ales cum poți deosebi o piatră veritabilă de una falsă. Așa am realizat că, dacă aș fi cumpărat în zilele anterioare un smarald din Plazza Simon Bolivar aș fi făcut o afacere păguboasă pentru buzunarul meu !Bogota (II)- La un pas de ,,universul” lui Pablo Escobar ! Respectivele pietre, chiar dacă nu erau false, erau unele de o calitate inferioară (nuanța de verde nu era una opacă) ! Un meșter (ne)popular din muzeu stătea într-un colț al sălii și poliza de zor la o piatră, sperând să-i dea o formă care să atragă un viitor cumpărător ! Cum mai văzusem și în zilele anterioare o astfel de activitate, mi-am încheiat vizita ,,internațională”, fără a-mi dori să-i fur ceva din meserie ! 😉

Deși peste câteva ore urma să am orașul la picioarele mele, nu am părăsit etajul până când nu am admirat Bogota de la acea înălțime ! …nu în fiecare zi aveam ocazia să privesc un oraș aflat la 2.600 m altitudine, având în jurul meu sute de smaralde ! 🙂 Însă, privind dincolo de geam, mi-am dat seama că cel mai valoros smarald dintre toate cele care mă înconjurau, era chiar orașul Bogota ! 🙂 Un oraș de un milion de carate ! 🙂

Înainte de ieșire am văzut o hartă a lumii pe care erau punctate țările ce au zăcăminte de smaralde, iar un sentiment de invidie mi-a invadat mintea aerisită de giuvaerele din jur. Brazilia, Columbia și Zambia erau trecute cu brio capete de ,,afiș” pe acea hartă ! Bravo lor ! Apoi am văzut că Italia, Austria, Bulgaria și Ucraina se aflau tot acolo ! Dar unde era România ?! 🤔 Măcar un smarald ros pe la colțuri, nu a putut să poposească din greșeală și pe meleagurile noastre ?! 😦 Chiar atâta ghinion să avem, încât să fie mai ușor să găsim o dronă sovietică prin curțile noastre decât un smarald rătăcit de natură ?! 🤣

harta cu țările în care exploatează smaralde

Dezamăgit că o hartă răuvoitoare nu știa să ,,prețuiască” România, m-am îndreptat în semn de protest către Muzeul Del Oro (din vecinătate), care se afla la o distanță doar la o aruncătură de un… smarald ! 😉

După ce am intrat în muzeu și mi-am prezentat cu mândrie certificatul de român vaccinat, am primit liber la colindat ! Am privit lung pereții din jur și nu am văzut nicio hartă care să ne mai omită ca țară ! Deci, se învățaseră minte să nu se pună cu România ! 😉 Pesemne că aflaseră că avem și noi un muzeu al aurului la Brad ! E adevărat că nu se compară cu cel din țară lui ,,El Dorado”, care este unul dintre liderii acestei branșe. 🙂 Timp de două ore am colindat prin sălile pline cu obiecte din aur și am putut să fac la ,,liber” oricâte poze am dorit, fără a fi considerat un notoriu infractor al artei fotografice ! 🙂

Expoziția a fost una care mi-a aprins imaginația, căci nu degeaba se laudă columbienii că au unul dintre cele mai mari și mai complete muzee ,,Del Oro” din lume ! Nu am avut timp să mă plictisesc deloc, cu toate că nu am înțeles de ce unele măști mortuare erau un pic cam inestetice. Să fi fost acela un mod prin care meșterii aurari se puteau răzbuna pe cei decedați ?! 😉 …sau poate că erau prea milostivi, iar măștile erau mai frumoase decât erau în realitate fețele defunctului ?! 🙂

Întrebându-mă dacă nu cumva și coca o fi avut vreo contribuție la realizările meșterilor, am ajuns în dreptul ,,perlei de pe coroană ” : ,,Pluta Muisca” ! O plută din aur ce găzduia un rege abia înscăunat, înconjurat de soldații săi. Potrivit tradiției, regele arunca în sus cu pulbere de aur și smaralde, pentru ca să devină strălucitor asemenea astrului ceresc ! Aha, acum lucrurile îmi erau cât se poate de clare ! Deci, din această cauză nu a mai ajuns în România nici măcar un ciob de smarald ! …pentru că alții au făcut risipă ! 🙂

Povestea plutei e una deosebit de haioasă ! Aceasta a fost găsită într-o peșteră de niște țărani amărâți, care au încercat ulterior s-o valorifice, fără a-i cunoaște adevărata valoare. Pentru a-i scăpa de ,,păcate”, preotul satului le-a luat pluta, dorind să o vândă el în ,,interesul” sătenilor analfabeți ! 😂 Doar că, diavolul și-a băgat coada în afacere, iar autoritățile au confiscat comoara și uite așa am putut-o vedea și eu expusă în muzeu !

Interesant e faptul că la scurt timp a fost găsită o a doua plută din aur, care a fost donată unui muzeu din Berlin. Însă diavolul a intervenit din nou, iar vaporul ce transporta comoara a luat foc atunci când a ajuns în primul port german! … iar din pluta din aur s-a ales scrumul ! 😉

Încântat de poveștile ,,aduse cu pluta” am plecat spre ieșire, ocazie cu care am văzut pe un perete ceea ce nu mi-aș fi dorit ! O nouă hartă ! Iar de pe ea lipsea…România ! 😲 Harta marca țările în care poposiseră temporar comorile muzeului din Bogota, iar printre puținele țări din Europa ce nu găzduiseră colecția, se număra și România. 😦

Sătul de nepăsarea Columbiei față de noi (deși suntem mari iubitori de aur și smaralde), am plecat să vizitez casa în care a locuit cel mai important om din istoria Americii de Sud ! ,,El Libertador” – Simon Bolivar ! Omul care a încercat și a reușit (în mai multe rânduri) să-i arunce dincolo de țărm pe conchistadorii spanioli, iar America de Sud să devină un fel de… U.E. al acelui moment !

După ce am prezentat din nou certificatul de ,,vaccuna”, m-am plimbat ca un vodă prin casa și dependințele în care a locuit periodic primul președinte al Columbiei. De fapt al statului Grand Columbia, în care fuseseră incluse Venezuela, Ecuador și Panama.

Apoi am pășit într-o încăpere în care, pe un perete erau atârnate o spadă și un revolver. Știind că spada lui Bolivar se află în Lima, îl întreb pe responsabilul de încăpere dacă pistolul a fost cumva mânuit de eroul sud-american. ,,Sigur că da. Atât sabia cât și arma au fost ale lui Bolivar”, primesc rapid răspunsul lui. Mă uit strâmb la interlocutor, apoi la cele două arme… ,,Păi, eu am citit că aici e doar o copie spadei, originalul fiind în Peru”, îi retez eu din elan. Oarecum fâstâcit, ,,șeful de cameră” bate în retragere și nu mai e gata să jure pe spada din teacă că aceasta ar fi chiar cea originală… 🙂

Mulțumit că am lămurit aspectele legate de autenticitatea armelor expuse, am părăsit casa în care se retrăsese Bolivar după ce era cât pe ce să fie victima unui asasinat și avântul unui ,,libertador” am început să urc panta ce ducea spre poalele muntelui Montserrate. Îmi doream ca ultimul obiectiv vizitat să fie neapărat piscul ce se ridică la 3.150 m deasupra orașului ! Altfel degeaba aș fi ajuns în Bogota !

Bogota-Piscul Montserrat

Dacă nu mă învinsese pe mine Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu, aflat la 5.200 m, atunci nu avea cum să mă învingă o banală pantă de la 2700 m altitudine ! …așa că am cucerit rapid strada înclinată și am ajuns spre locul de îmbarcare. ,,Cu ce doriți să urcați ?”, mă întreabă la casa de bilete, o columbiancă ceva mai durdulie. Luat prin surprindere că aveam posibilitatea să aleg mijlocul de transport, îi răspund că voi opta să urc cu telecabina, urmând ca la întoarcere să admir peisajul din funicular. Dacă tot aveam de ales, atunci de ce să nu diversific ?! 🙂 Acel dialog mi-a amintit de Santiago de Chile, orașul vegheat de Sfânta Fecioară și de Munții Anzi , loc în care unde avusesem parte de o călătorie asemănătoare…

Bogota – funicular

La fel de asemănător a fost și timpul petrecut în așteptare pentru îmbarcare ! Cam tot de două ore ! Toți locuitorii din capitală se îngrămădeau să urce pe munte exact în ultima mea zi de ședere în Bogota ! 😉 … parcă era o conspirație columbiană împotriva României ! 😉 Cel puțin în Santiago de Chile nu a trebuit să port o mască facială, ceea ce făcuse ca timpul să treacă parcă un pic mai repede ! Însă odată ce telecabina s-a pus în mișcare, am uitat de complot și de orele de așteptare ! O pădure ca de smarald se întindea pe sub cabină până sus, de-a lungul muntelui !

Odată ajuns la 3.150 m, panoramă orașului ce are o populație de peste 10 mil. de locuitori, s-a deschis brusc în fața mea. Aveam așezată la picioarele mele cea mai mare metropolă din lume aflată la o înălțime de peste 2.500 m ! E drept că La Paz e mult mai aproape de cer, însă e un biet sătuc pe lângă capitala columbiană !

Bogota văzută de la 3.150 m

Aerul rarefiat al altitudinii de deasupra Bogotei nu-mi ridica niciun fel de probleme, căci timpul pe care aveam să-l petrec acolo era doar de câteva ore și mă aclimatizasem deja la 2.600 m. Ba chiar, pentru câteva minute am putut să respir mai în voie decât în zilele anterioare, eliberându-mi fața de masca pe care eram obligat să o port peste tot !

Deși pe Montserrate altitudinea nu era una chiar una de neglijat, acolo nu am fost nevoit să mestec nici măcar o frunză de coca pentru a-mi îmbunătăți respirația, așa cum pățisem cândva în Cusco ( I ) – În casa incașilor la 3.600 m. Însă dacă aș fi dorit să simt gustul unor produse cu gust de coca, nu trebuia decât să deschid portofelul, întrucât acestea îmi făceau cu ochiul de peste tot ! Ba chiar, dintr-o vitrină plină cu cuca îmi zâmbea Benjamin Franklin ! …să fie oare vreo legătura între zâmbetul său de pe bancnota de 100 dolari și produsele obținute pe bază de coca ? 😎 Un răspuns care ar valora cât o plantație de frunze dătătoare de energie ! 🙂

Am lăsat în urmă bunurile obținute din cea mai hulită (sau iubită ?!) frunză de pe planetă și m-am strecurat pe o aleea în care bucătari cu masca la gură își măsurau măiestria în cuțite și polonice ! O asemenea concentrație pe metru pătrat de ,,masterchef” la cuțite nu mai întâlnisem niciunde ! Ajunsesem în raiul gurmanzilor ! 🙂

Până și găinile gata jumulite ce-și așteptau rândul să fie mestecate de meseni înfometați, erau mândre și fudule că se aflau în acel loc ! Căci, cum altfel s-ar putea explica pozițiile trufașe a celor 4 galinacee ce-și etalau pieptul vânjos, în timp ce făceau saună într-o oală încinsă pe post de jacuzzi ?! 😉

Bogota – găini trufașe

Nu am plecat din zona respectivă până nu am încercat și eu gustul unei găini cu ,,aere” de înălțime ! …și pot să zic că la final nu a fost cazul să solicit deloc condica de reclamații ! 🙂

Cum timpul trecea, iar soarele dădea semne că ar vrea să se ascundă până a doua zi, mi-am zis că ar fi bine să țin cont de sfatul recepționerei de la hotel și căderea nopții să nu mă prindă cu noi emoții pe străzile din Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină !.

Coada de (doar) o oră pentru îmbarcarea în funicular a fost o joacă de copii, iar coborârea în sine a fost asemenea bucuriei celor mici ! Toți călătorii ar fi dorit să prindă un loc cu nasul lipit pe geam și să vadă mersul pe șine al funicularului, însă norocoșii erau în număr limitat…

Trecerea prin pădurea verde și deasă, ce era împânzită de păsări colibri (ce păcat că nu le-am putut vedea !) mi-a reamintit de felul în care îmi începusem acea zi. La debutul ultimei zile în Bogota, privirea îmi fusese ațintită asupra culorii verzi de neprețuit a pietrei de smarald, iar seara o încheiam în aceeași notă ! Un verde viu pe care, noi românii, încă nu știm să-l prețuim așa cum ar trebui. …pe cel al pădurii !

Privită prin această prismă cromatică, Bogota era o capitală în fața căreia trebuia să mă înclin ! Bogota era mai mult decât o simplă capitală ! Era o capitală de smarald !

https://turisminternational.com/2021/08/03/bali-ubud-ii-in-casa-templelor/

2 gânduri despre “Bogota (IV) – o capitală de smarald !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s