HARBIN (II) – Printre tigri și gheață
Ce mai putea să-mi ofere Harbinul în a doua zi ? Numele ăsta nu mi pare deloc chinezesc. ci mai degrabă unul rusesc…O fi din cauza faptului că am citit că aici, au trăit la începutul secolului trecut, câteva zeci de mii de ruși. Tot atunci să fi apărut și tigrii siberieni în zonă ? Cred că nu , dar dacă tot sunt aici, atunci hai să dau o fugă să-i văd pe viu. …prin gard ! :-))
Siberian Tiger Park. După ce cumperi biletul ți se spune nr. autobuzului în care urmează să te urci și cu care te vei plimba prin diferite secțiuni ale parcului. Bus-ul este unul care are gratii atât la geamuri cât și la roți.
Dar până la îmbarcare poți cumpăra anumite animale vii, care vor fi aduse cu un jeep și eliberate mai târziu chiar în fața ta, acestea fiind lăsate în grija tigrilor. Vizitatorii urmează să asiste la o lupta (ne)dreaptă între un animal domestic și un tigru . O găina costa 60 Y, o rață sau un fazan 120Y , o vacă 2800 Y. În timpul excursiei am asistat (și filmat) o astfel de luptă , care mi-a părut a fi un blat în care era implicată mafia chinezească a pariurilor ! 🙂 O găina total neatrenată s-a lăsat aruncată din jeep fără a opune nicio rezistență , lăsându-se apoi doborâtă și mâncată de un tigru de categorie grea. Probabil era o găină fără un simț de răspundere și onoare aviară. Mă întreb, la casa de pariuri, ce cotă o fi avut găina pentru victorie ?! :))
În rest , te plimbi cu bus-ul printre tigrii dungați , ce stau lungiți la soare și care nu se sinchisesc nici de aparatele de fotografiat și nici de trenurile de mare viteza ce trec prin apropiere. Din când în când , câte un tigru se apropie de bus, confundând roata cu un copac, nestingherit de privirile curioșilor. Spre final, după ce coborai din bus, te plimbai pe jos într-o zonă în care animalele erau ținute în cuști. Dacă doreai îi puteai hrăni prin gard cu o bucata de carne pe care o cumpărai de la un comerciant .
Tigrii siberieni sunt o specie pe cale de dispariție (mai există cca. 4000 de exemplare), fiind printre cele mai mari feline din lume, iar în prezent mai pot fi întâlniți în libertate doar în Rusia, Nordul Chinei și Coreea de Nord.
Destul de înghețat , mi-am îndreptat pașii pentru a vedea una din minunile arhitectonice ale lumii moderne ,Harbin Opera House. Pentru că distanța nu era prea mare (cca 1,5 km ) am decis să merg pe jos, însă din cauza frigului (cca -15 grade) mi s-a părut a fi un maraton. Opera a fost proiectată de un arhitect chinez și a fost dată în folosință în anul 2015, fiind apoi răsplătită cu multe premii internaționale. Ansamblul arhitectonic de culoare albă la exterior (plăci din aluminiu ) are o formă sinuoasă, asemeni iceberg-urilor sau unor iurte acoperite zăpadă. Ea se încadrează perfect cu acest ținut al iernilor de basm.
Prin lateral dreapta se poate urca pe o scară, de asemenea sinuoasă, până la înălțimea de 30 m, unde se află o terasă ce îți oferă o panorama superbă a zonei. Opera nu poate fi vizitată în interior, așa ca nu am putut vedea pereții din furnir montați timp de 4 luni de 50 de meșteri aduși din Guangzhou. Am făcut câteva fotografii cu un soare la apus și pe fundal cu un cer senin ! Bineînțeles că pentru a face pozele era necesar să-mi scot mănușile, ceea ce nu era tocmai plăcut, dar frumusețea clădirii alăturată soarelui, a făcut ca mâinile să reziste frigului .
Dacă tot am văzut opera, acum hai înapoi spre centrul orașului, mai ales că se și înserase. Dar ia un taxi de unde nu-i ! Sau un chinez care sa vorbească trei cuvinte în engleză ! Nici una, nici alta ! Am ajuns la poartă , unde se afla un agent de pază, căruia i-am cerut prin niște semne pe care le-ar fi înțeles până și un urs polar, să dea un telefon pentru a comanda un taxi. Nu știu ce a înțeles chinezul și ce a vorbit la telefon, dar cert e că din acel moment nu s-a mai apropiat niciun taxi ! O fi înțeles taman pe dos ?! Și uite așa ne-am ținut de urât unul altuia câteva minute bune, fiecare vorbind într-o limbă pe care o înțelegea doar el ! :)) Până la urmă s-a apropiat un taxi rătăcit al cărui șofer m-a dus până la… Parcul tigrilor siberieni și care a refuzat să-mi ia banii pe cursă! De acolo m-am îndreptat spre parcarea di zonă, unde trebuiau să fie negreșit suficiente taxiuri. Dar odată ajuns acolo am găsit un singur taxi. Exact același care mă adusese gratuit de la Opera ! Eram totuși un norocos căci, fiind cunoștințe vechi, m-a lăsat să stau în mașină până la sosirea altui taxi. Bineînțeles că nu și-a stricat blazonul, deci tot gratuit ! Ori îi eram din cale afară de simpatic ori i se făcuse mila de mine. În cele din urmă m-am transferat într-un alt taxi care m-a dus în centru, după ce i-am arătat taximetristului pe telefon o poză cu locul unde doream să ajung. Și dimineața făcusem același lucru, arătând poza unui tigru siberian pentru a sugera destinația mea. O metoda simplă, care în Harbin a dat rezultate mai bune decât google translate.
Inima Harbinului e Zhongyang Street, o stradă pietonală de 1,4 km lungime, unde indicatoarele sunt scrise în chineză, în rusă și în engleză. Cum hotelul era doar la ,,doi” pași, merita o vizita de seară, când temperatura era sub -25 grade. Fiind stradă centrală, e de la sine înțeles că magazinele de aici nu practicau cele mai mici prețuri și nici că vânzătorii stradali aveau vreo problemă în a sta în ger pentru a-și vinde produsele (în special cârnați rusești pregătiți la grătar). La un stand era o coadă cam mărișoară. Curios, m-am dus să văd ce se vinde și am rămas uimit, mai ceva decât în scenele cu bătăi pentru tigăi din magazinele românești din perioada promoțiilor. Chinezii stăteau la coada la -25 grade pentru … înghețată !!!
Nu înțelegeam ! Ok, pentru mine era foarte frig, îmi înghețau fața și mâinile (dacă scoteam mănușile ), nefiind adaptat pentru acea vreme . Dar nu e totuși cam mult să mănânci înghețată la temperatura asta ?! E vorba de o altă cultura sau de a-ți adapta limba și gâtul la natura potrivnică ?! A fost un lucru care m-a surprins. Dar nu am scăpat șansa de a le da mâinilor din nou ocazia să înghețe ! Așa că am imortalizat momentul în care chinezii savurau înghețata.
Și pentru a fi în contrast cu ei mi-am cumpărat un cârnat rusesc prăjit, care, pe lângă faptul că era foarte gustos, mi-a mai ridicat temperatura corpului cu cel puțin un grad. Pentru moment …
De pe această stradă, mi-au plăcut în mod deosebit sculpturile făcute în blocuri de gheață. Acestea erau de o claritate asemănătoare cristalului, adevărate opere selectate și expuse de-a lungul străzii ce încântau privirile trecătorilor până când soarele urma să le topească. Văzusem la televizor un reportaj despre modul în care artiștii lucrau la ele și-mi aminteau de măiestria lui Michelangelo.
Doar că ei sculptau ,,apa în formă solidă ” ! O mașină decapotabilă din gheață era locul unde tinerii stăteau la rând pentru urca la bordul ei , imortalizând clipa. Lângă ea, un termometru uriaș cu ceas în partea sus, uitase să mai indice temperatura deși avea ca limite -40 și + 40 C . Pesemne nu se mai deranja pentru doar -25 C ! Însă pentru mine era suficient de rece și mâine urma o altă zi . Așa că , direcția … spre hotel !
