HARBIN (III) – Capitala mondială a iernii !
sculpturi din zăpada - Harbin
Ultima zi din Harbin avea să fie una de ,,gheață ”. Sau mai bine zis, una pe gheață ! La pas domol am străbătut am străbătut strada Zhongyang Street până la râu, privind la lumina zilei aceleași sculpturi în gheață, care parcă acum nu mai aveau aceeași strălucire ca pe timp de noapte. Ajuns la monumentul Harbin Flood Control Memorial Tower, ce comemorează victoria împotriva… inundațiilor, am privit cum sunt prezentați laolaltă soldați, muncitori și țărani. Ce putea simboliza mai bine unitatea claselor sociale, într-o tară care e totuși comunistă ?! Nu e chiar atât de departe perioada în care și în România, clasele muncitoare și intelectualii își strângeau mâna. Cel puțin în poze… Dincolo de monument e râul Songhua, care în această perioada este înghețat bocnă. fiind asemeni unei autostrăzi din tara noastră. Adică cu ceva denivelări ! Grosimea gheții era de peste 1 metru, motiv pentru care municipalitatea dăduse undă verde (în mod oficial) ca o porțiune de lângă mal să fie folosită ca parc de…distracții.
Dacă în fiecare an, râul se transformă radical, atunci de ce să nu se folosească de acest lucru ?! Dacă românii spun că fac bani și din piatră seacă, chinezii fac averi și din apă înghețată ! Accesul în parc se face gratuit pe niște scări, care te duc exact pe gheața sub care se află albia râului. Sponsorii din Harbin știu că gheața este…sufletul comerțului, așa că și-au conceput propriile creații (tot din gheață, desigur), care să-ți amintească că berea Tsingtao se poate bea în orice anotimp.
În parcul improvizat te așteaptă tot felul de jocuri și distracții (contracost de data asta ). toate legate de sporturile de iarnă. Iar dacă senzațiile tari ți se par prea…moi, atunci nu-ți rămâne decât să o iei la pas pe apa înghețată și să-l traversezi, alături de plimbăreți care fac acest traseu zilnic.
După primii pașii, mersul pe gheața sub în care se vedeau din loc în loc crăpături, ți se părea un act de mare curaj, pentru ca mai apoi să devină ca o plimbare într-un deșert al gheții. După cca. 300 m, adică pe la mijlocul albiei, înțelegeai de ce rușii folosesc vodca ca încălzitor. Acum problema nu mai era emoția dată de crăpăturile care deveniseră doar inestetice, ci de frigul și curentul care începeau sa-ți biciuiască fața. Dar daca tot mi-au înghețat obrajii, atunci ce mai contau mâinile ?! Așa că, jos mănușile și sus aparatul de fotografiat, pentru că un merita să înduri gerul la un asemenea peisaj ! Nu în fiecare zi calci pe un râu și poți să faci poze în același timp ! 🙂 Îmi puteau îngheța mâinile și fața, însă bateria din aparat să nu se descarce ! 🙂
Ajuns dincolo de râu am călcat pe insula Sun Island Park, situată între brațele râului. O zonă cu străzi, case și vodcă rusească, dar și cu un parc în care an de an are loc Festivalul internațional de sculptură în zăpadă. Intrarea nu e deloc ieftină, dar merită ! Aici e bine sa vii pe timp de zi, atunci când sculpturile din zăpadă sunt puse mai bine în valoare de lumina naturală și nu ar strica să ai și ochelari de soare. Construcțiile uriașe sunt formate dintr-o zăpadă ce trebuie sa fie cât mai compactă pentru a-și păstra forma și a rezista la propria-i greutate. Primele sculpturi au fost create de 4 artiști în 1987, iar de atunci numărul lor a crescut an de an, iar în prezent sunt create de echipe ce lucrează câte 10 ore pe zi la temperaturi de -20 C.
Cum Harbinul nu este un oraș ieftin, era musai să merg din nou la bancă pentru a schimba bani. Eram convins că întâmplarea de la aeroport Harbin(I) fusese curat ghinion și că de data aceasta totul va merge rapid. Deși era ora închiderii, un angajat cam durduliu și cu ochelari m-a luat în primire. Părea băiat bun și avea o figura de angajatul anului ! Omul meu s-a uitat în pașaport și a început să se scarpine în cap. ,,Semn rău” mi-am zis. Apoi a chemat un alt coleg căruia i-a arătat ceva în actul meu. Îmi era clar că cel din fața mea nu e fost niciodată angajatul anului ! Și nici nu va fi ! Pentru că se uitau de ceva vreme în actul meu, mă luaseră căldurile, atât la propriu cât și la figurat. I-am întrebat dacă e vreo problemă cu …naționalitatea mea ( deh, experiența din aeroport). ,,Nu” a răspuns unul din ei. ,,Problema e cu numele și prenumele !” ,,Cum așa !?”, am întrebat eu nedumerit. Mi se schimbase între timp numele și eu nu știam ?! ,,Păi în pașaport apare mai întâi numele urmat de prenume, iar pe viza acordată de consulatul chinez de la București, e taman invers !!! ” Pfff !!! Teză de doctorat, ce mai… !!! Cum naiba au reușit chinezii să construiască Marele Zid ??!! 🙂 M-am uitat în jur să văd dacă sunt la camera ascunsă. Cum nu am văzut nimic suspect, mi-am dat seama că aveam de a face cu idioții anului de la banca respectivă ! Le-am arătat că datele din pașaport sunt identice cu cele din viză , doar că e inversată ordinea la nume și prenume. Și oricum nu era un impediment în a-mi schimba banii… În cele din urma, mi-au cerut să scriu olograf pe o chitanța atât numele+prenume, așa cum apar în pașaport cât și în viză! Genial !!! Doar ei puteau găsi o asemenea soluție !!! Bine că nu m-au pus să le scriu în limba chineză! Am semnat bucuros chitanța și am părăsit banca, nefiind convins că pe undeva nu exista o cameră ascunsă ! :-))
Bucuros că am scăpat, m-am dus să vizitez un parc în care fuseseră ridicați oameni de zăpadă, care de care mai haioși și care m-au făcut să uit ca fiecare țara are imbecilii ei. Fiecare dintre oamenii de zăpadă reprezentau o anumită țară, având legată la gât o eșarfă cu steagul acelei țări respective, și nu mică mi-a fost mirarea că unii dintre ei purtau tricolorul românesc !
Mândru că eram în rând cu restul mapamondului, am plecat spre Zhaolin Park, unde în fiecare an are loc un concurs internațional de sculptură în gheață și sunt expuse lucrările unor artiști din peste 20 țări. Ei își prezintă mai întâi viitoarele opere pe site, iar dacă sunt selectate, artiștii se deplasează la fața locului unde se apucă de treabă ! Primul festival a fost numit Festivalul lanternelor de gheață. De ce ?! Pentru că în acea vreme (1911) cei săraci nu își permiteau niște felinare adevărate, așa că au găsit o soluție inedită. Turnau apă într-o găleată pe care mai apoi o lăsau afară, ca să înghețe Ulterior scobeau în gheață până când aceasta căpăta forma unui felinar, în care introduceau o lumânare aprinsă pe timp de noapte. Așa au apărut felinarele din gheață.
Ce mai vizitat în fugă în Harbin ? Catedrala Sf. Sofia(ortodoxă), semn al unui număr important de ruși care au trăit cândva aici, dar care se afla în renovare, urmând a deveni muzeu. În acea zonă am întâlnit vânzători de mâncăruri stradale, care rezistau la -12…-15 C de parcă era o zi de vară. Pentru că eu simțeam iarna, am intrat într-un mall, la parterul căruia se află piața centrală a orașului. Cârnați, pește, intestine, burta dar și mâncăruri absolut normale pentru un european înfometat îmi făceau cu ochiul de dincolo de galantar, dar au rămas la locul lor…
La oarecare distanța se află Dragon Tower (336 m) al 2 lea cel mai mare turn din oțel din Asia. Interesant e că la etajul 2 e un muzeu al poliției ce conține un pistol deținut de o oficialitate, la ceremonia de proclamare a Republicii Populare Chineze. La etj. 3 mă așteaptau câțiva războinici din teracotă și o sală a dragonilor, dar nu am răspuns provocărilor. Oricum nu ar fi avut nicio șansă ! :-)) Un lift m-a urcat până la 180 m unde am călcat pe pardoseala suspendată, formată din 80 bucăți de sticlă -,,Coridorul printre nori “. Ceva mai sus (186 m) se află cel mai mare restaurant rotativ din lume, cu o capacitate de 300 locuri. La ultimele etaje se mai găsesc o sală cu fluturi, un templu și o colecție de săbii. Un turn cât o poveste !
Cam asta ar fi Harbinul un oraș care poate sa-ți placă sau nu, dacă iei în considerație și frigul care pe timp de iarnă e stăpânul orașului. Însă cu siguranță eu îmi voi aminti de el în fiecare iarnă, când pe canale tv voi vedea reportaje despre minunatele construcții ridicate din gheață și zăpadă. Harbin este capitala mondială a iernii !
