Beijing (II) – Orașul interzis ,, Lăsați strălucitorul să strălucească ”
orasul interzis Beijing
În cea dea doua zi, am pornit să vizitez zona centrală a Beijingului. Adică locul unde întâlnești cel mai mare număr de forțe de ordine pe metru pătrat din lume ! De ce este așa, nu e greu de ghicit… Am zis să-mi încep ziua cu ceva care să fie la limita imaginației. Cu Orașul Interzis. Ieșind din gura de metrou, am ajuns la un punct de control (cu 20 de polițiști), aceasta fiind calea de acces obligatorie spre Orașul Interzis. Piața Tiananmen sau Mausoleul Mao. După ce mi-a fost verificat pașaportul, geanta trecută prin scanner, iar eu am fost controlat de sus până jos, iată-mă în km 0 al orașului.
Am coborât în pasajul subteran, unde polițiști stăteau nemișcați și mă făceau să mă întreb dacă sunt reali ori sunt doar niște păpuși de ceară, puse acolo pentru a speria trecătorii ! Nu au tresărit nici măcar atunci când un pluton format din semenii lor, au trecut în pas alergător pe lângă ei. M-aș fi dus să văd dacă respiră, dar aici nu eram în Londra și nici în Santiago de Chile, unde statul la o ,, bârfă” cu cei din gardă era o normalitate. Chile (II)- Santiago de Chile
Am ales ieșirea spre Orașul Interzis, unde portretul unui Mao zâmbitor, m-a întâmpinat de pe Poarta Tiananmen (Poarta Cerului). Ce puteam să fac ?! I-am zâmbit și eu ! I-am privit poza și textele ce o flancau : în stânga ,,Viață lungă poporului chinez”, iar în dreapta ,, Viață lungă și unitate popoarelor lumii”. Deci, toată lumea să trăiască ! 🙂 De aceea poate că Mao este veșnic !
Am trecut dincolo de ea și în față mi s-a deschis Orașul Interzis. Oare de ce l-or fi numit așa ? Nu au găsit și ei alt nume ?! Intru pe net să văd ce e cu numele de botez. Hm…! Dorința de a rivaliza cu astrele ! Steaua polară era considerată a fi reședința împăratului ceresc, în care nu putea pătrunde nimeni. Împăratul chinez nu putea fi mai prejos decât o stea (fie ea și Polară), așa că și-a creat un loc similar pe pământ, care să fie interzis muritorilor de rând. Pentru acest lucru, 1 milion de oameni au lucrat continuu timp de 14 ani ! Steaua Polară pământească avea să fie reședința a 24 de împărați, ultimul din ei fiind obligat să abdice (1912) și să locuiască timp de 12 ani în curtea interioară, înainte de a fi evacuat.
Am ajuns la casa de bilete, unde în schimbul banilor și a pașaportului, am primit un fel de ,,vizionare plăcută”… în variantă chinezească. ,,Dar biletul meu unde e?” întreb eu ! Răspunsul nu-l pot reproduce, pentru că nu l-am înțeles. x-) Doar semnul făcut cu mâna de a mă duce către intrare, a avut ceva sens…Am ajuns la poartă, unde mi s-a luat pașaportul, iar datele din el au fost comparate cu cele înmagazinate la casa de bilete. Acum totul avea un sens ! În 10 secunde eram dincolo de poartă și liber la colindat. Pentru 3-4 ore….sau cât mă țineau picioare
Am trecut de Poarta Meridian, având privilegiul de a pași chiar prin arcada din mijloc, cea care fusese destinată doar împăratului, împărătesei (în ziua nunții) și primilor 3 studenți ce promovau anual examenele pentru funcțiile imperiale. Deși cred că într-o viața anterioară nu fusesem nici împărat și nici student eminent (de împărăteasă nici nu poate fi vorba 🙂 ), am pășit pe sub arcadă și am intrat în Curtea Exterioară. Marmură alba se întindea peste tot ! Până și cele cinci podețe, tot din marmură erau !
Dincolo de curte, urma Poarta Armoniei Supreme, a cărei scară centrală era rezervată împăratului, semn că după nuntă, împărăteasa nu mai avea regim preferențial. Asemeni ei, toți turiștii trebuiau să urce pe una din scările laterale. Mare pierderea nu era ! Important e că trecusem cu bine prin curtea în care, pe vremuri, erau tăiate capetele soldaților nedemni.
După ce mi-am tras sufletul (,,trăgând”și câteva poze) am luat la rând trei săli în care puteai să privești doar de distanță. Păi și acum era interzis ca să intri ?! La cât de urât se uita la mine statuia unui câine cu ochii de chinez, m-am conformat interdicției… Sala Armoniei Supreme avea în centru, tronul dragonului ce era înconjurat de 6 stâlpi auriți. Pe tavan, din gura unui dragon atârna o bilă metalică, despre care se spunea că era pregătită să cadă în capul uzurpatorilor. Deci dragonul era un fel de Vlad Țepeș ! 😎 Tot în această sală aveau loc și festivitățile de nuntă. Eram curios dacă mireasa, în timpului dansului, era ținută pentru câteva secunde sub bila metalică. Dintr-un motiv sau altul ! 😛
Rămas fără răspuns, am vizitat apoi Sala Armoniei Centrale (unde împăratul era pregătit de ceremonii și se odihnea în timpul lor) și Sala de Conservării Armoniei (loc de repetiții pentru ceremonii și sala de examene pentru funcțiile imperiale).
În cele din urmă am ajuns în Curtea interioară, în care se află complexul în care locuia familia imperială. Cea mai importantă clădire e Palatul purității celeste, unde împăratul Shunzhia a cerut să fie scris deasupra tronului : ,, Lăsați strălucitorul să strălucească „. Să fi fost aceea, perioada de maximă modestie în China ? Sau poluarea era ceva mai mare decât în zilele noastre, iar împăratul nu putea străluci la adevărata-i valoare ?! Și cum ajunsese să strălucească prea tare, de frică să nu fie asasinat în somn, a cerut să-i fie construite 9 încăperi cu 27 de paturi. În fiecare noapte, el își alegea patul în care urma să doarmă, pentru a nu fi găsit de dușmani. Acum nu știu sigur, dacă de frica dușmanilor sau de frica împărătesei… 😛
Am mai vizitat Sala Unirii unde sunt păstrate 25 de sigilii împărătești, Sala liniștii pământești (fusese inițial reședința împărătesei) precum și alte săli care în mod sigur aveau o importanță mai mare în alte vremuri decât în prezent….
Și dintr-o dată, dincolo de o poartă mai mică, am pătruns în Grădina imperială. O gradină nu foarte mare, dar foarte frumoasă, cu aranjamente din pietre imense și pline de găuri, având copaci seculari care pleacă din pământ cu două tulpini și se unesc apoi într-una ! De jur împrejur sunt magazine cu suveniruri și băuturi, calde sau reci. Eu am preferat o cafea caldă, deși nu mai era demult ora la care să o beau, dar pentru a-mi ține ambele mâini înghețate în jurul paharului, era numai bună ! Și a dat rezultate, pentru moment !
De jur împrejur sunt magazine cu suveniruri și băuturi, calde sau reci. Eu am preferat o cafea caldă, deși nu mai era demult ora la care să o beau, dar pentru a-mi ține ambele mâini înghețate în jurul paharului, era numai bună ! Și a dat rezultate, pentru moment !
După 4 ore, am ieșit prin Poarta Puterii Divine, care era folosită doar de muncitori și de candidatele ce doreau să devină concubine. Așa că, ce concluzia puteam trage după o jumătate de zi ? Că am intrat ca un împărat (prin Arcada Centrală a Porții Meridian) și am ieșit ca…un turist obosit ! Ziua încă nu se încheiase … Urma Beijing (III) – Piața Tiananmen
