Beijing ( IV ) – O vizită la Marele Zid Chinezesc
A sosit ziua pe care o așteptasem cel mai mult încă de când mă urcasem în avionul ce mă ducea spre China. Să pășesc pe cel mai cunoscut zid din lume : Marele Zid Chinezesc ! Citisem cam tot ce se putea despre el, astfel încât puteam să susțin cel puțin introducerea dintr-o teză de licență despre faimoasa construcție ! 🙂 Alesesem pentru vizită, la fel ca majoritatea turiștilor, zona Badaling, cea care fusese complet renovată și care făcea ca zidul să fie mai frumos decât fusese la ,,inaugurarea” sa din urmă cu un mileniu. De fapt panglica a fost tăiată în numeroase rânduri, fiind construite treptat noi porțiuni. Întocmai ca autostrăzile din țara noastră ! 🙂 Am ales să fac deplasarea cu bus-ul nr. 877, a cărui stație de plecare se află în spatele porții Deshengmen. Am urcat în bus-ul ce era deja tras la un peron, am plătit biletul și am așteptat să se ocupe locurile pentru a se porni în cursă. Prețul unui bilet e de 12 Y pentru un drum, plata făcându-se în bus. Acest traseu este unul fără stații intermediare și durează circa o oră, așa că e indicat a nu se consuma multe lichide înainte de călătorie ! 🙂 În cca. 20 min. bus-ul era plin, iar șoferul a pornit la drum, mergând cu o viteză enervant de constantă. După o jumătate de oră de liniște, spartă din când în când de sforăiturile celui ce ocupa locul în spatele meu, o femeie s-a ridicat brusc în picioare, a luat o portavoce și-a început să vorbească cu avânt proletar, fapt care m-a indus un pic în eroare. Cum nu înțelegeam o iotă din ce spunea iar toți călătorii tăceau, m-am gândit că, fie cursa a fost deturnată, fie m-am urcat din greșeală într-un bus ce mergea la un miting politic ! Deși mică de statură, femeia avea niște plămâni care mă făceau să mă gândesc cu nostalgie la sforăiturile vecinului. După ce bus-ul a intrat între munți, peisajul mi-a mai distras atenția de la hărmălaie .
Însă unii călători curioși au început să pună întrebări, iar răspunsurile primite prin portavoce (a cărei baterie o uram), erau urmate de ropote de aplauze (deci varianta deturnării picase). În cele din urmă, bus-ul a oprit într-o parcare ce părea cam izolată. Hm ! Ori aveam pană în drumul spre miting (deci sabotaj), ori ajunsesem la zidul chinezesc. Din fericire ajunsesem la zid și mai aveam de mers pe jos doar o mică distanță până la casa de bilete. Doamna cu portavoce nu fusese până la urmă decât un ghid, ce făcea parte din echipajul bus-ului și care spusese povestea zidului în limba chineză. Singurii care nu înțelesesem nimic, eram eu și cel din spatele meu, care se trezea doar când aplauzele depășeau un anumit volum al decibelilor.
Am mers la casa de bilete unde era afișat prețul de 40 Y. La acesta se adaugă transportul cu telecabina sau cu trenulețul. Am ales varianta a doua, plătind în total 120 Y ( transport+ bilet intrare la zid). Am mers cca. 200 m până la locul de îmbarcare, având ocazie să vizitez mai multe magazine și un țarc în care mai mulți urși bruni își făceau de cap, spre deliciul turiștilor .
Odată ajuns la rampa de plecare, m-am așezat cuminte într-unul din scaunele nu prea confortabile și am simțit cum trenulețul este tras pe munte, mai întâi printr-un tunel și apoi printr-o pădure. Frigul făcea să-mi pară rău că nu am ales telecabina. Dar adrenalina îmi spunea că merită să îndur frigul ! 🙂 În câteva minute eram sus pe coama muntelui, iar după ce am prezentat biletul de intrare, am primit ,,undă verde” pentru a intra în zona zidului.
Ce este Marele Zid Chinezesc ? Un zid construit sub conducerea a trei dinastii ( Qin, Han și Ming ), având ca punct de plecare anul 220 î.H., adică cam aceeași perioadă în care în Dacia se executau alte munci de o importanță deosebită pentru societate, precum…tăiatul viilor ! 🙂 Fiecare cu ce-l durea ! Chinezii cu zidul, iar Burebista (după Strabon) cu eliminarea stării de ebrietate. 🙂 Din cele citite de mine, a rezultat că la început, fiecare familie dădea cel puțin câte un membru care să lucreze la ridicarea zidului. Ultimele porțiuni au fost ridicate în 1664, când a fost folosit ca material de construcție și cărămida (nu pământ ca în perioada anterioară). Deși priveam în zare și vedeam un singur zid, în realitate construcția nu reprezintă practic un singur zid, ci o multitudine de ziduri ridicate pe văile și culmile munților, toate însumând o lungime aproximativă de 21.196 km. Am spus aproximativ pentru că lungimea exactă nu este cunoscută nici în ziua de azi ! Dar se știe că cea mai mare parte a fost ridicată în timpul dinastiei Ming-8851 km.
De ce or fi construit chinezii acest Zid ?! Din lipsă de ocupație ?! Nuu ! Rolul său era îndeosebi unul defensiv, aici efectuându-și serviciul militar de-a lungul timpului, peste 1 milion de soldați. Din loc în loc erau garnizoane care aveau un sistem de comunicare bazat pe fum și foc, iar în caz de pericol soldații se deplasau rapid pentru a întări zona atacată. Cred că zidul nu și-a atins scopul în realitate, pentru că rareori a oprit invaziile mongole. La fel cum și tăierea viilor de pe meleagurile noastre nu a oprit stările de ebrietate ! Dacă ai noștri au apreciat vinul până în ziua de azi, chinezii au fost distrus mai mulți km de zid (alături de intemperii) sustrăgând materiale pentru a-și ridica construcții în propriile gospodării. Inventivi chinezii ăștia !
Una dintre legende spune că o femeie a cutreierat pe zid cu o traistă de merinde, căutându-și soțului. Doar că între timp soțul decedase, iar colegii nedorind să-i dea vestea, i-au transmis că acesta lucrează la turnul următor. Și tot așa, mergând din turn în turn, a parcurs zidul până la capăt, unde a aflat adevărul – că soțul ei murise. Lacrimile sale au creat o breșă în zid, iar în acel loc a fost construit un templu ! Legenda nu face decât să-mi amintească de Manole (tot un constructor ) și de Ana ( soția cu merinde )…semn că fiecare edificiu măreț e legat de o jertfă și de lacrimi !
Tot ca și legendă trebuie tratat faptul că Marele Zid ar fi vizibil de pe lună, lucru total neadevărat, povestea fiind preluată dintr-o carte de benzi desenate .
La cca. 1000 m altitudine și sub un vânt care în unele locuri mi-a cam cam tăiat răsuflarea, am urcat treptele zidului, transpirând din greu în unele momente datorită unghiului pantei. Dacă mie mi-a fost greu doar să urc aceste trepte, atunci cum le-o fi fost celor care le-au construit ?!
Marele Zid te uimește pur și simplu, fiind o construcție inginerească care cu greu ar fi putut realizată și în ziua de azi, chiar dacă s-ar folosit tehnologia actuală. După ce am ajuns în punctul maxim deschis pentru vizitatori, nu mi-a rămas decât să stau câteva minute nemișcat și să privesc munții călăriți de mii de ani de acest zid nărăvaș. Chiar e o minune ! Cea de-a doua minune era faptul că se uscase transpirația de pe mine ! 🙂 Așa că putea să fac cale întoarsă pe zid, dar de data asta la vale ! Dar nu înainte de a face câteva poze, pentru ca să iau o parte din Zid cu mine ! Măcar ca amintire !
Fără mare efort de data asta, am ajuns din nou la punctul de îmbarcare în trenuleț unde m-am urcat în vagonetul nr. 2. În primul, unde se aflau și frânele, s-a urcat un conductor ce avea o înălțime de cel mult 1.60 m. Probabil că aceasta era înălțimea maximă care era cerută la angajare. Altfel cum să încapă pilotul șef în locomotiva sa ?! Coborârea a fost super ! În viteză prin curbele largi și cu câte o frână ceva mai bruscă, atunci când șeful trenului considera că e necesar ca să controleze viteaza. …sau să trezească pe unii din pasageri ! 🙂 Călătoria asta a fost un bonus la care nu mă așteptam. Alegerea trenulețului a fost până la urmă una fosrte bună ! Frigul parcă nici nu mai exista la coborâre ! 🙂
Odată ajuns jos, am luat-o în direcția stației de bus, unde m-am așezat la o coadă imensă. După o așteptare mai scurtă decât mă așteptam, am urcat în bus. Drumul înapoi a trecut parcă mai repede, poate și din cauza lipsei portavocii și a oboselii acumulate. În schimb, o chinezoaică care probabil transpirase și ea la urcatul zidului, strănuta într-una, enervând călătorii pentru că uita să-și pună mâna la gură (în China, purtarea măștii de către cei răciți, era o normalitate în ianuarie 2019).
Am ajuns din nou în Beijing, iar după debarcarea din bus, am luat metroul spre hotel. Doar în două ore, ajunsesem din vârful munților, sub nivelul solului în capitala chineză ! Parcă mai frumos și mai înălțător era sus pe munți ! Metrouri există cam în orice colț de lume, dar Zidul chinezesc e unul singur !
