Cusco ( I ) – În casa incașilor

Zborul din Panama către Cusco, cu escală în Bogota, a fost unul în care puteai dormi fără a fi deranjat de nicio adiere de vânt. Adică de turbulențe. Singurele momente memorabile, au fost cele din aeroportul Bogota (unde aroma cafelei îți alunga visurile) și mai apoi când maps.me mi-a indicat că ne aflam deasupra unui râu, nu foarte mare. Era Amazonul !

Aterizarea în Cusco a fost cea mai rapidă dintre toate aterizările de până atunci.  Acest fapt nu se datora vitezei avionului, ci altitudinii la care se efectua manevra, adică la 3400 m deasupra nivelului mării. Din cauza înălțimii la care e situat orașul, mulți dintre călători pot avea probleme de sănătate, dacă nu își iau anumite măsuri în privința aerului rarefiat. Înainte de a pleca din țară, cumpărasem acetazolamida, un produs pe care e bine să-l ai la tine atunci când te afli la altitudine mare.

Aeroportul e unul micuț, în care formalitățile ar trebui să se desfășoare rapid. Asta dacă nu vii din Bogota ! Altfel ai toate șansele să-ți fie desfăcute și verificate bagajele. Așa cum am pățit eu . Ce puteam să aduc din Bogota și să nu se găsească în Peru ?  Frunze de coca ?!  După control , am ieșit în stația de taxi, unde urma să fiu așteptat de un taxi care să mă ducă la hotel (așa prevedea rezervarea). În parcare erau taxiuri cât vedeai cu ochii. Însă mai puțin cel care trebuia. Până la urmă, un taximetrist de bună credință, a pus mâna pe telefon și a intermediat o convorbire între mine și recepționera hotelului. Madama susținea sus și tare că ea nu știa de mail-ul prin care îi anunțasem de ora sosirii și că vina nu-i aparține ei. Pesemne că era un complot din care făceau parte unii de la hotel și cei care îmi controlaseră bagajele în aeroport. Până la urmă a venit  taxiul așteptat, al cărui șofer, mi-a cerut la destinație o sumă de bani, deși fusese deja plătit de hotel. Chiar și taximetristul era parte a conspirației împotriva mea ?! :-)) După ce l-am refuzat, a plecat morocănos, fără să mai insiste asupra plății. Își încercase și el norocul !  În recepția hotelului, un vas plin  cu frunze de coca și câteva pliculețele cu ceai de coca, își așteptau consumatorii. Păi dacă coca se găsește la liber în Cusco, atunci de ce  m-au controlat în aeroport ?! Să nu fac evaziune fiscală cu frunze de Bogota ?!    

După ce m-am cazat la ora prânzului, am luat o pastilă de  acetazolamida  și am rămas să ma odihnesc o oră, după o noapte de zbor.

Ce e Cusco ?  E fosta capitală a imperiului incaș, care a fost cucerită  în 1532 de spaniolii conduși de Fr.Pizarro, a cărui armată era formată doar din 168 militari, un tun și 27 de cai. Au fost ajutați de faptul că variola făcuse ravagii printre incași dar și de războiul civil izbucnit între localnici. Pentru că nu a vrut să se convertească la creștinism și a aruncat biblia, regele incaș a fost întemnițat iar ulterior a fost executat. Asta nu i-a oprit pe spanioli să ia aurul și argintul în schimbul cărora se negociase eliberarea sa, (o cantitate de aur egală cu volumul celulei și dublă de argint).  Legenda spune că orașul a fost înființat de Manco Capac, care la îndemnul zeului Soare, a venit de la Titicaca pentru a pune bazele unui nou imperiu. El a aruncat în aer o suliță și în locul în care aceasta s-a oprit, s-a pus piatra de temelie a viitoarei capitale. Interesantă e că se practica sacrificiul uman , prin metoda scoaterii inimii.

Destul cu trecutul din epoca incașă și fac saltul din nou în prezent. Direct în Mercado Wanchaq, aflată la câțiva metri de hotel, unde printre legume, fructe și țesături, erau expuse spre vânzare și frunze de coca.

Eu îmi făcusem plinul din recepția hotelului. Așa că mestecam frunzele uscate așteptând să am parte de o energie nebănuită. Deocamdată nu simțeam nici euforie, dar nici aerul luat cu porția. :-)) De ce se tot scrie despre prezența unei stări de oboseală accentuată ? Din piața exterioară, am trecut în cea interioară, printre găini și supe așezate frumos pe tejghele, a căror miros te cam gâdila în nări. Oameni de toate vârstele, îmbrăcați destul de modest, stăteau la micile standuri și își potoleau foamea.

Aceste restaurante, erau cel puțin cu două stele în plus față de cele din panama.docx.  Cu energia dată mirosul supei de găină (coca încă se lăsa așteptată), am plecat spre punctul zero al orașului – Plaza de Armas. Pe vremuri, aici erau decapitați incașii care nu se supuneau spaniolilor. În prezent se țin festivaluri. Deci și-au păstrat cultura ! Da, dar nu și limba !

Nu mă puteam nimeri mai bine decât la un festival al portului din zona Cusco. După ghinioanele de la sosire, aveam în sfârșit și noroc. Defilarea era una spectaculoasă, mai ales prin coloritul hainelor purtate. Chiar dacă unele mișcări nu erau foarte bine sincronizate și au mai exisat câteva ,, tamponări “, fost un spectacol reușit pentru ochii unui turist european.

Cum catedrala era închisă în acea zi, am ales să vizitez Piatra în 12 colturi  , aflată chiar în zona din spatele  lăcașului de cult. Aceasta este  încastrată în zidul unui fost palat( Inca Roka) și are o greutate de 6 tone. Laturile asimetrice ale pietrei au fost tăiate folosindu-se o tehnică care, reprezintă un mister și în ziua de azi. Pentru că în anul 2014 doi chilieni au scris pe ea ,, JFK ”, un om de ordine stă acum de veghe și nu te lasă nici măcar să o mângâi ( face parte din patrimoniul cultural al țării).

Un turist englez a început să numere cu glas tare colțurile – 1.2.3.4.5.6….. La un moment dat se oprește încurcat, pierzându-și șirul. Și o ia de capăt, de data asta încercând să le atingă cu mâna. Stop ! Omul de pază îl oprește cu o energie demnă de consumator regulat de ceai de coca iar englezul, face speriat pasul înapoi, pierzând din nou numărul colțurilor. Curat ghinion ! Se uită cu reproș către omul de ordine și apoi se lasă păgubaș. Nu pot să nu mă întreb, cât o fi fost de greu să cioplești cele 12 colțuri, dacă e atât de greu doar să le numeri ?! Sau aerul rarefiat o fi de vină ?! Dintr-un un colț, trei femei îmbrăcate în port tradițional, priviseră toată scena iar la final, una din ele avea o figură ca și cum cum fusese prinsă cu tema nescrisă. Nu am înțeles dacă din cauza englezului rămas corigent la matematică sau pentru că ea greșise pașii de dans la festival și urma să fie retrogradată din echipa de majorete. Însă cele două alpacale de lângă ea, zâmbeau ca la fotograf !

Legenda spune că dacă o singură piatră ar cădea de la locul ei, atunci se va dărâma tot palatul.

După ce m-am uitat îndelung la pietre pe pereți, am zis că e momentul să mă uit și după o ciocolată. Și care ciocolată putea fi mai potrivită la 3400 m, decât una coca ! Așa că, în pas grăbit către ChocoMuseo, un obiectiv cu intrare liberă, dar în care puteai să participi la un atelier de preparat ciocolata(25 $). Am cumpărat ciocolata, pentru a avea energie în zilele următoare. Sau dacă era cazul, în următoarele minute. Cum se lăsase noaptea, am zis că e timpul potrivit pentru ora mesei. Căutasem pe internet un restaurant care să fie renumit în prepararea porcușorului de guinea iar Kusikuy, părea să fie cel potrivit. Doar că se afla la capătul unui drum în pantă și un pic cam lung. După câțiva pași în urcare , hopa !! S-a diminuat cantitatea de aer din jurul meu și oboseală a intervenit brusc. Altitudinea își arăta primele semne!

Odată intrat în restaurant, am fost luat în primire de un chelner  care mă întreabă din ce țară provin. Îi răspund că vin România iar el exclamă: Hagi ! Ce putea fi mai popular în Peru, în afară  de coca?! Evident că fotbalul ! Am comandat un cuy la grill,un preparat apreciat în Peru, țară în care sunt consumați cca. 65 mil. porcușori/an. Dacă în Europa, au rolul de a fi animale de companie, în Peru sunt crescuți doar pentru a fi mâncați. După o oră, porcușorul stătea întins pe farfurie, cu un ardei în gură. Fiind un animal micuț, nu trebuie să te aștepți la o cantitate mare de carne, ci doar atât cât să-ți ajungă pentru o masă de seară.

 Dupa masă, am plecat pe jos spre hotel, ocazie cu care am simțit care este diferența între temperatura din timpul zilei și cea din noapte, în Cusco . Adică una foarte mare ! La ora 22 erau cam 0 grade. Doar luna iulie, este o lună în plină iarnă, nu ?! Mestecând o frunză în loc de desert, am ajuns la hotel. Aici am completat meniul cu o nouă pastilă pentru altitudine . Apoi, duș și noapte buna !