Malta (II) – Valletta – Top Secret ! Secretul cel mai bine păstrat din al 2-lea război mondial !
După un mic dejun servit în grabă, am plecat spre locul de îmbarcare în ferry, pentru a trece în capitala Valletta, situată dincolo de golf. După ce am cumpărat biletul, am făcut câțiva pași pe chei, în așteptarea vasului care venea din partea opusă.
Cu cine mă puteam întâlni din nou în acest loc ?! Cu tânărul care încercase să-mi vândă o excursie în seara precedentă. În mod sigur nu mă recunoscuse, căci îmi făcuse o nouă ofertă specială și de nerefuzat ! :-)) Cum îmi doream să ajung în insula Gozo, l-am ascultat cu atenția distributivă turată la maxim, de parcă îmi oferea bilete pentru Koreea de Nord ! ,,Ofertă de nerefuzat”! Unde m-ai auzisem eu replica asta ?! Marlon Brando ! El cucerise publicul cu ea în filmul ,,Nașul I”. :-)) După ce am ascultat propunerea tânărului, care nu părea a fi un cap de familie mafiotă (nici măcar malteză), mi-am luat inima în dinți și i-am spus un ,, Nu”, vrând să plec. ,,Stai, nu pleca ” a venit imediat replica lui. ,, Pentru că ești din România (eu îi spusesem asta) îți fac o reducere de 10 %! ”. Ce puteam să mai zic, mi-au dat lacrimile de emoție! Asta da ofertă de nerefuzat ! :-)) Cu banii într-o mână și cu batista în cealaltă, am făcut tranzacția. Urma ca a doua zi să plec spre Gozo ! ,,Nașul” de Malta mă asigurase că va fi o zi superbă, fără vânt și fără valuri ! Mai mersesem eu cu ferry 60 km între Hong Kong și Macao, unde simțisem valurile în toată măduva spinării ! Urma să văd a doua zi.
M-am urcat pe ferry și fluturând batista udă alături de biletul proaspăt cumpărat în semn de rămas bun către ,,Nașul”, am plecat într-o călătorie de…5 minute ! Cam atât a durat traversarea golfului. Ca la hipnoză, ochii mi-au rămas fixați pe cupola bisericii St. Paul, a cărei măreție și frumusețe te lasă cu gura (și mintea) deschisă ! O cupolă prezentă pe frigiderele din întreaga lume. Sau mai precis pe magneții lipiți de ușile acestora. :-))
Am pus piciorul în Valleta, un oraș cu doar 7.000 de locuitori, unit în cuget și-n simțiri cu celelalte localități vecine. Atât de unit încât nu știi unde începe unul și unde se termină celălalt oraș ! Cam asta e Malta ! O multitudine de orășele ce par a fi cartierele unui singur oraș insular.
Am plecat de-a lungul țărmului și privind apa de un albastru parcă ireal m-am întrebat de ce nu există numele de ,,albastru de Malta”, la fel cum există albastrul de Voroneț. Poate că marea nu-și cedase drepturile de autor !
În curând am ajuns lângă Fortul St. Elmo, ale cărui ziduri masive ar putea spune cu siguranță o mulțime de povești. Asta dacă ar putea vorbi. ,,Oare cum s-or fi fost ridicat aceste ziduri ?! ”, mă întreb cu vocea tare. ,, Chiar vrei să știi ? „, se aude o voce cam scârțâită. ,, Stai un pic să-mi dreg vocea (sau mortarul ?!) !”, îmi spune o piatră prinsă de secole în zidul din fața mea. ,,La început, aici era doar un turn de veghe, care nu-i putea opri pe otomanii ce atacau des insula, motiv pentru care a fost înălțat fortul. Piatră de temelie, adică eu, am fost pusă chiar de Marele Maestru Jean de Valletta, cel care a dat și numele orașului ” . ,, Deci, de aici a început orașul ?” ,, Da ! Tot atunci, un bătrân a prezis că va veni o zi în care, fiecare piatră de pământ își va merita greutatea în aur ! ” M-am uitat curios la piatra din fața mea. Cântărea un pic… :-))) De-ar fi știut moșul câtă dreptate avea să aibă peste timp !!!
Acum nu există un singur loc viran în toată peninsula, unde să se poată ridica o nouă construcție ! Apoi ghidul meu cu suflet de piatră, a continuat :,, Fortul a fost timp de secole inima Maltei, deși uneori a încetat să mai…bată, fiind cucerit ba de turci, ba de preoți revoltați sau bombardat de avioane inamice. Dar important e că a rămas în picioare. Și odată cu el și Malta ! Iar eu și celelalte pietre din zid, avem meritul nostru în istoria ei !” O vorbă mare spusă de o piatra de temelie ! La capătul fortului, un dig ieșea în largul mării, având la capăt un pod ce ducea spre un far. Un punct strategic ce controla intrările din cele două golfuri ce mărginesc peninsulă și care fusese aruncat în aer de o barcă kamikaze din Italia, în timpul războiului !
Ceva mai în fața, pe vârful unui deal se ridica Memorialul Siege Bell, care amintește permanent de cele 7.000 de victime care au murit în urma a 154 de zile consecutive de bombardament ! În amintirea lor, clopotul uriaș răsună o dată pe zi. Malta nu-și uita trecutul !
Am încercat să găsesc ceva asemănător, indiferent ce, care să ne amintească zilnic de eroii noștri. Nu am găsit ! Sau poate ca nu-mi cunosc eu suficient de bine țară…Am urcat scările până la clopotul care, acum tăcea. Semn că eroii se odihneau…
În liniște, m-am deplasat spre Lower Barrakka Garden, una din cele două grădini ,,surori”, în care maltezii se relaxează doar aruncându-și privirea peste ape. Mai căutată de vizitatori e Upper Barrakka Garden, căruia îi trimisesem mesaj că o voi vizita. Dar în altă zi ! Pe agenda de ,,lucru” aveam o incursiune în măruntaiele dealului pe care ,,stă” Valetta,loc unde doream să simt o frântură din atmosfera celui de-al 2-lea război mondial ! Un tunel lung și răcoros mă făcuse să uit în ce an mă aflam, iar daca cineva cu plămânii puternici ar fi strănutat pe neașteptate, ne-am fi culcat cu toții la pământ ! Aviația inamică ! :-))
Intrasem în Lascaris War Rooms, fostul centru de comandă al aliaților, din Mediterana. Mă aflam într-un fost loc de Top Secret, unul din cele mai bine păzite secrete din timpul războiului ! De aici s-a coordonat operațiunea ,, Husky”, adică invazia aliaților în Sicilia ! În sala de comandă, în care stătuseră cândva generalul Eisenhower și mareșalul Montgomery, stăteam acum eu alături de alți turiști curioși !
Dar nu se mai punea problema unei invazii. Poate doar una a turiștilor care căutau să atingă birourile, să răspundă la telefoane și să dea comenzi de atac asupra unor nave și avioane care apăreau pe o planșă mare cât un perete. Un ghid explica cum a decurs Operațiunea ,,Husky”, în timp ce un vizitator era mai degrabă curios cum să-și ia singur amprentele digitale. Și a aflat foarte repede. În schimb nu a aflat cum se poate curăța de tușul care îi rămăsese întins pe degete și căuta din priviri ajutor în jur. A la guerre comme à la guerre ! :-)) Sigur ar fi fost un bun de comandant de oști ! Am mers prin cămăruțele mici, care fuseseră cândva atât casa cât și locul de muncă al militarilor. E puțin cunoscut faptul că locația a fost preluat ulterior de NATO. Dar filmul video pe care l-am făcut, ,, vorbește” în mod sigur ,mai bine decât mine !
După ce vizitasem locul în care creierul fusese singura armă eficientă de luptă, am ieșit din nou la aer curat. Seara se lăsase peste Valletta. Și frigul totodată ! M-am îndreptat spre porțile moderne și stilizate de la intrarea (sau ieșire) în capitală. Arhitectul italian Renzo Piano le proiectase parcă în amintirea unor porți de pe terenul de rugby ! Sau cel puțin așa-mi păreau mie… Alături era Parlamentul maltez, operă a aceluiași arhitect și loc de muncă a doar 67 de parlamentari ! O fi Malta mică, dar parcă nici numărul aleșilor nu este unul excesiv de mare ca în alte părți…
Trecând dincolo de porțile noi, nu are cum să nu te impresioneze contrastul dintre ele și vechile ziduri mărginite de un fost șanț cu rol de apărare ! Pe aici se duseseră mai demult lupte cu săbii, apoi cu gloanțe… Iar în ultima perioadă cu motocicletele. Așa au ajuns să strice Fântâna Triton, care apăruse în culorii vii luminate în fața mea. Noroc că maltezii nu au stat cu mâinile în sân. ci au reparat-o rapid. O reparație care a costat doar 15 milioane de euro ! :-))
Cu o așa sumă, parcă m-a luat frigul și mai tare… Așa că m-am urcat într-un bus care m-a dus direct până în fața hotelului, după ce trecusem prin vreo 2-3 orașe (practic niște cartiere înlănțuite). :-)) Apoi, odată ajuns în cameră nu prea am mai ținut cont de afișul în care se cerea un consum moderat de apă. Apa caldă face bine la un corp înghețat ! Mai ales dacă e urmată și de un somn bun ! Căci mâine e o nouă zi ! Și cine știe ce pietre de temelie,,,vorbitoare”, voi mai întâlni … :-))
