MALTA (III) – Un bilet pentru o călătorie între mare și cer !

O nouă zi în Malta și bineînțeles un nou traseu ! De data asta urma unul cam static pentru picioarele mele și mai dinamic pentru motorul vaporului pe care urma să mă urc. Era ziua în care urma să vizitez insula Gozo, eu fiind deja posesorul unui bilet cumpărat în ziua precedentă. Un ,,Don Corleone” de Malta mă făcuse să mă simt în momentul achiziționării de parcă aș fi câștigat la loteria vizelor ! :-))) Malta (II)

Tănărul care îmi făcuse oferta de nerefuzat era și acum la datorie.  Tot cu o voce gravă și răgușită, încerca să convingă un cuplu, ce noroc urma să dea peste ei, fiind vorba de o excursie cu un preț unic. Păi, unică nu era doar excursia mea ?! De fapt tot ce vindea el, era unic ! :-)) În timp ce treceam pe lângă ei, am fost recunoscut de ,,Corleone”, căruia i s-au luminat ochii și întinzând mâna spre mine, le-a șoptit ceva celor doi. Nu am auzit ce, dar bănuiesc că a zis : ,,Dacă cumpărați bilete acum, o să ajungeți ca el ! ” Hmm ! Adică o persoană care nu duce grija tichetului zilei de azi ?! Cumpărătorii, care până atunci erau păreau nehotărâți, au plătit bilete pentru Gozo, iar ,,Corleone” era mulțumit ! Și eu ! Ajunsesem model de bune practici în Malta ! Dacă a vândut două bilete folosindu-se de imaginea mea de turist anonim, nu ar fi trebuit să-icer un comision ?! :-)) Ba da, dar cu ,,Nașul” de Malta nu te pui ! Cum mai erau câteva minute bune până la îmbarcare și imaginea mea nu mai era de niciun folos prin zonă, am colindat de-a lungul trotuarului, care ajunsese un prizonier al teraselor și al cafenelelor din jurul său. Folii de plastic transparent făceau ca potențialii clienți să nu înghețe de frig și să vadă totodată dincolo de ,,peretele” transparent ! Bârfa face bine la cafea ! :-)) 

Cum se apropiase ora plecării, m-am așezat la rând pentru îmbarcare. Acolo am recunoscut cele 3,,vedete tv” din prima seară, cele care se lăudau cu filmările pentru un serial de care eu încă nu auzisem. MALTA (I) De data aceasta erau îmbrăcați cu alte haine și nu cu cele care le ținuseră de urât de la plecarea din România și până la miezul nopții din Malta ! Deci vedetele de Dorobanți aveau și haine de schimb la ele…

Motoarele din burta vaporului au început să duduie, iar malul a început să depărteze ușor de vas. …sau invers ?! ,,Don Corleone” părea că se uită abătut după vas. Ce echipă am fi făcut noi doi în vânzarea pachetelor promoționale cu un preț mai mare decât cel oficial ! :–))) Aristotel Onasis ar fi fost mic copil … Și uite așa, vaporul a ieșit din golf și a început să navigheze de-a lungul țărmului pe care construcțiile verticale erau asemeni unor stupi de albine.

Nu degeaba numele Maltei vine de la grecescul ,,melite”, tradus prin miere de albine ! Dacă tot aveau probleme cu sursele de apă, măcar mierea să curgă în valuri ! Curând, zona urbană rămăsese în urmă, fiind înlocuită de malul înalt și dantelat, lovit continuu și fără milă de valuri, de parcă un berbece încerca să spargă o ușă. Din loc în loc, forța apei reușise să sape niște grote în stânca calcaroasă și să creeze niște tuneluri ce legau marea de golfulețe.

 Fereastra Albastră, cea mai frumoasă grotă din arhipeleagul maltez, prezentă în numeroase filme și reclame era acum doar o amintire. O furtună puternică (2017) o topise în valurile mării, iar eu nu puteam să o mai văd pe viu. Marea a creat-o, marea a luat-o ! Așa că am căutat pe internet… Eram o victimă colaterală !

Cele aproximativ două ore de navigat, mi-au părut a trece destul de greu, chiar dacă un minibar cam sărăcăcios în produse îți putea potoli foamea sau setea (contracost firește). Curând am trecut de insula Comino, cea mai mică din cele 3 insule locuite ale Maltei și am ajuns în dreptul coastei Gozo, destinația finală. Acesta din urmă are cam aceeași dimensiune ca și insula principală din Hong Kong, doar numărul de locuitori e ceva mai mic. …cu câteva milioane ! O diferență care urma să fie redusă, prin sosirea în port a navei în care mă aflam și eu ! :))

Imediat după ce am pus piciorul pe uscat, toți călătorii am fost urcați într-un bus etajat (descoperit), care a demarat în trombă pe șoseaua șerpuită ce escalada dealul din față. Asemeni altor pasageri, alesesem partea superioară a bus-ului, pentru a putea simți aerul insulei, care fusese cândva depopulată de către turci. Toți locuitorii fuseseră vânduți ca sclavi !  

Curând am ajuns în Victoria (capitala insulei) un oraș nu mai mare decât o comună mai răsărită din România. Bus-ul a oprit pe o străduță în pantă (acolo toate străzile erau în pantă :-)) ). După ce șoferul s-a asigurat că niciun călător nu a rămas pe scaun în lumea viselor, a închis ușile și a demarat în trombă ! Eram turiștii nimănui !!! Nu tu un ghid (scris sau vorbit) care să te îndrume spre locuri de taină sau spre o tavernă în care localnicii sa bea până a doua zi ! Nimic ! Ne uitam unii la alții și ne puneam întrebarea dacă e mai bine să o luam la deal sau la vale ? Ce-mi făcuși, ,,Don Corleone” ?! :-)) Aveam două ore la dispoziție,timp în care urma să explorez străzile necunoscute și aproape goale ale orașului. Noroc cu maps.me ! La nici 200m distanță se ridica deasupra orașului (doar era în vârful dealului, nu?!) Cittadella.

Vechea cetate a orașului era complet renovată, iar plimbarea pe străduțele înguste și flancate de ziduri înalte de piatră, a făcut să-mi mai treacă din supărarea acumulată. Sau poate că rostul excursiei era acela de a descoperi singur toate ungherele ?! Am colindat pe aleile prin care vântul sufla de parcă mă aflam în mijlocul Bărăganului pe timp de iarna. Oare și vântul făcea parte tot din secretele pe care urma să le descopăr singur ?!  De parcă nu era suficient, a început să cadă și o ploaie cu stropi mărunți și deși.

Noroc cu o vechea temniță a cărei ușă larg deschisă, m-a făcut să aleg închisoarea în locul unei plimbări prin ploaie cu vânt din provă. Cât de bine putea fi în temniță !!!! Dacă și în urmă cu sute de ani, vremea era la fel ca acum (de îți era milă să lași afară până și lanțul câinelui), cred că autodenunțurile erau la modă pe atunci! Pentru un loc de ,,cazare” într-una din celule era musai să faci early booking ! :-))

Am vizitat timp de o oră, cam tot ce se putea vizita, apoi m-am îndreptat spre locul de îmbarcare în bus.Deși era devreme, turiștii începuseră să se adune.Semn că multe din secretele insulei erau la loc sigur! :-)) Cum cârciumile din zonă erau închise, singura ocupație era aceea de a număra în gând minutele rămase și speranța că va urma o haltă la megastructurile Ġgantija, care nu erau prea departe. Speranțe deșarte ! Prima oprire a bus-ului a fost și cea din urmă : în port ! Totusi aveam să văd structurile respective. Tot pe internet !

Vaporul a fost cel care a făcut o haltă la drumul de întoarcere, pentru a vizita Laguna Albastră. Un golfuleț care nu m-a impresionat în mod deosebit, deși mulți dintre turiști sunt la limita leșinului atunci când vorbesc despre această locație. Poate că vântul, care-mi luase urma pașilor precum un câine de urmă, nu mă lăsase să savurez farmecul zonei. Și tot el tulburase și culoarea albastră a apei, care devenise una cam spălăcită. 

Turiștii coborâți pe mal, se plimbau printre smocurile de iarbă, cu mâinile în buzunare și glugile pe cap, aruncând un zâmbet forțat atunci când deveneau personaje într-o fotografie. Undeva, lângă malul apei, vedeta din Dorobanți, cu fața vânătă de frig își făcea selfi-uri fără număr . Avea și ea urmăritorii ei pe instagram ! :-))

Din cauza frigului devenisem și eu un urmăritor. Dar al unui film, ce rula pe ecranul din interiorul vasului. Acolo unde era cald iar vântul nu bătea. Pesemne că îmi pierduse urma ! …pe care nu avea să mi-o mai găsească nici dupa ce am ajuns în Sliema. Pentru că m-am dus direct în hotel.

Acolo era Cittadella mea perfectă, fără nicio breșă.Acolo eram ferit de vânt, de valuri și de ploi. Sau aproape perfectă, pentru că nu mă putea proteja și de somn ! Dar era o breșă care-mi convenea ! :-)) Visele aveau porțile larg deschise. Puteau să colinde între mare și cer ! Fără bilet…