MALTA (IV) – M”dina, locul în care timpul pare că a încremenit !
După o noapte în care mi s-a părut că patul s-a legănat cu mine, de parcă mă aflam naufragiat pe o plută (Un bilet pentru o călătorie între mare și cer !) ,eram din nou gata de drum ! Cum nu îmi făcusem deloc norma de pași în ziua precedentă, urma să recuperez kilometrii lipsă din inventar, prin excursia pe care mi-o planificasem în două localități din apropiere : Mosta și M”dina (sau Medina).
Mosta nu mi-a părut a fi o localitate separată față de Sliema (locul de unde plecasem), ci mai degrabă un cartier mărginaș în care ajungi după doar 20 min. de mers cu bus-ul. Chiar dacă nu aș fi știut în ce stație trebuia să cobor, tot nu aveam cum să ratez Catedrala Rotonda, care la exterior semăna izbitor de mult cu Pantheonul roman.
O clădire impresionantă la exterior, care a fost ridicată de localnici în nu mai puțin de 28 de ani, doar prin muncă voluntară ! Din obișnuință, am comparat imediat situația întâlnită la țara de unde provin eu. Oare noi ne putem lăuda cu vreo clădire de o asemenea dimensiune, despre care să putem spune că a fost ridicată de enoriașii care și-au sacrificat de bunăvoie zilele de week-end și sărbătorile ?! Eu nu cunosc, însă îmi doresc ca undeva, într-un colț de țară, să existe un asemenea loc ! Cunosc mai degrabă faptul că pe român e greu să-l motivezi să-și scoată noroiul sau zăpadă din propria-i ogradă, după ce vremea potrivnică și-a făcut de cap. 😀
După ce am plătit intrarea, am urcat scările în spirală, pentru a vedea interiorul catedralei de la înălțimea cupolei. Cele 74 de trepte care abia îmi dezmorțiseră picioarele, le consideram o țopăială, fiind antrenat, nu demult la 5200 m, pe Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu ! ! 🙂 Mai ales că în catedrală, aerul pe care-l trăgeam în piept, nu-mi mai era oferit cu porția… 🙂
De sus, vedeam până dincolo de limitele orașului, unde doar ,,turlele” sportului rege (stâlpii de nocturnă ai stadionului național) se ridicau la înălțimea Rotondei. …doar religia și fotbalul pot avea catedrale în lume ! 🙂 …oriunde și oricând ! 🙂 Privind stâlpii de nocturnă, o idee mi-a luminat brusc mintea (ca și cum becurile instalației se aprinseseră toate deodată) : următoarea oprire va fi la stadion. O ideea care nu avea să fie cea mai bună ! 😉 Dar până atunci, urma să vizitez catedrala pe interior.
După ce am pășit cu smerenie pe pardoseală de marmură (curată ca într-o farmacie), am intrat în două camere din spatele altarului. Dacă în prima erau doar obiecte religioase, în cea de-a doua se afla expusă o bombă (ieșită demult la pensie 🙂 ) ce însoțea povestea unui miracol.
O față bisericească, începuse să-i spună istoria, iar câțiva turiștii îi ascultau uimiți relatarea. Un bărbat, ce avea figura unui neamț scos cu forța de la Oktoberfest 😊 înainte să-și fi terminat cârnatul și halba de bere, privea cu ochii măriți și gura deschisă ! Probabil că prelatul din fața sa, avea ceva din aroma cârnatului lăsat în urmă ! 😉 ,, Bomba de 500 kg, pe care o vedeți în fața voastră, e una dintre cele 3 ce au fost aruncate asupra bisericii dintr-un avion german, în 1942, la ora 16,40” a început povestea, ghidul nostru de ocazie. Apoi a continuat :,,Una dintre ele a căzut prin cupolă, exact atunci când 300 de persoane se aflau în interior și așteptau să ia cina .” La pomenirea mesei de seară, ochii neamțului aproape că i-au sărit din orbite ! 😄 Un domn mai curios a întrebat câte persoane au decedat în urma incidentului. ,, Dvs. câte credeți ?”, a răspuns zâmbind omul bisericii. ,,Păi … cam jumătate!”. ,, Nu, nu o să ghiciti! Nu a decedat nici măcar una singură !”continuă ,,ghidul”. ,, Cum așa ?”, sare o femeie neîncrezătoare. ,,Bomba intrată prin cupolă, a zburat deasupra celor 300 de capete și a lovit peretele acolo unde e fresca, chiar deasupra capului lui Isus. Apoi a ricoșat până în mijlocul catedralei unde s-a oprit și a făcut o piruetă demnă de o patinatoare pe gheață aflată la final de concurs ! Doar o minune cerească a făcut-o să nu explodeze ! ” 😇. ,, Dar oamenii au mai luat cina ? ”, a urmat întrebarea neamțului, căruia pesemne că aburii cârnatului imaginar îi afectaseră judecata. 😉 Prelatul s-a uitat cu coadă ochiului la el, dar a continuat să ne vorbească despre miracol. Eu am tras concluzia că se înfăptuiseră în total 3 miracole, având în vedere că nici celelalte două bombe nu făcuseră mici bum și nici poc …
Cum nu eram chiar străin de poveste, știam că bomba prezentată nu e cea originală, aceea fiind aruncată de englezi în mare, după dezamorsare. În față aveam o altă bombă, care în tinerețea ei nu făcuse niciun rău nimănui ! 🙂
O poveste cu atât mai miraculoasă cu cât urmele lăsate de bombă erau încă vizibile !
Înainte de ieșire erau amenajate două locuri unde, cei care doreau putea face o donație. Într-unul se lăsau produse, iar în celălalt, banii. Cum nu aveam ce lăsa în primul coș, m-am gândit că dacă las o sumă de bani, pot deveni asemenea celor 83 % dintre maltezi (care fac donații). În Malta, fiecare persoană lasă banii de care se poate dispersa și care, îi pot face fericiți pe alții ! 🙂 În spirit maltez, am pus și eu o sumă modestă. Privind în cutie, am simțit un moment jenă. 🙁 Dincolo de pereții transparenți, era o bancnotă românească de …UN LEU ! E adevărat că fiecare donează cât îl lasă buzunarul (și mintea), dar să arunci în batjocoră o bancnotă echivalentă a 25 eurocenți, mi se pare ceva la limita retardului sau a nesimțirii. Sau a celor două la un loc ! Ce să facă oamenii biserici cu acea ,,donație”? Să se ducă la o casă de schimb valutar, să o înrămeze sau să pună un acatist de 1 leu cu rugămintea ca Cel de sus, să-i lungească IQ-ul ,,mărinimosului” ?!
Dezamăgit de cele văzute la final (românii sunt ,,pâinea lui Dumnezeu” 🙂 ), am plecat spre Stadionul Național. Să văd plasele porților pe care fotbaliștii noștri le umpleau cu goluri atunci când jucau cu maltezi. Pe drum, niște pescari întinseseră o plasă de pescuit de 200 m, în care nu cred că ar fi încăput golurile primite de naționala malteză în toată istoria ei ! 🙂 Un arici, stătea ascuns după o jumătate umbră, sperând să nu-l văd, atât timp cât el nu se uita la mine. Oare el fusese portarul echipei naționale și acum se simțea rușinat ?! 🙂
Când am ajuns în dreptul porților de la stadion, am constatat că acestea erau ferecate cu niște lacăte pe care nicio bombă de 500 kg nu le-ar fi putut sparge. Doar, dacă era înfăptuită și cea de-a 4-a minune ! 🙂 Deci venisem până aici ca să văd ariciul-portar și instalația de nocturnă pe care oricum o văzusem din Rotonda ?! Dacă tot ajunsesem acolo, atunci măcar să calc prin cel mai mare parc din Malta, aflat în apropiere. Terenul de minifotbal m-a ținut cu mintea ocupată timp de câteva minute… În loc de tușă avea niște pereți de lemn, iar porțile păreau a fi fost opera unui constructor aflat în euforie, după terminării claselor primare ! După ce ai îngrădit tot locul de joacă, cum să lași porțile fără plase…fără nimic ?! 😀 Fie portarul era pedepsit să fugă după minge pentru golul încasat, fie în poartă stăteau doar copii supraponderali ce-și doreau să slăbească.
În drumul spre capătul parcului, am întâlnit un magazin de producție și desfacere a unor produse din sticlă, unde un lucrător cu ochelari de protecție părea că se află la locul de joacă și nu la muncă ! Atât de ușor îi ieșeau animale din sticlă și din…foc !
Cum la capătul parcului nu era nici urmă de taxi, am înțeles că aveam de ales între a parcurge drumul înapoi spre Mosta (apoi bus, taxi), sau să o iau pe jos spre M”dina (distanța fiind cam aceeași). Soluția nu putea fi decât una singură : Toate pânzele (picioarele) sus ! 🙂
După 20 min. de mers pe jos, am urcat panta ce duce spre așezarea ce a fost cândva capitala Maltei. Cetatea înfiptă în vârful dealului, e locul de unde a fost condus destinul insulei timp de mai multe secole. Acum este una din cele mai exclusiviste locații ale Maltei, în care doar 300 de persoane se pot lăuda că își au casele acolo. Circulația mașinilor e complet interzisă, cu excepția celor rezidențiale. După ce am trecut de porți, m-am plimbat pe străduțele înguste și pustii, în care totul era construit doar din piatră ! Odată ce trecusem dincolo de poartă, eram ca Alice în țară minunilor ! 🙂
Atunci mi-am dat seama că M”dina era locul cel mai interesant din Malta și căruia îi alocasem cel mai puțin timp! 🙁 Măcar să fi meritat stadionul și parcul… Aflat deja în criză de timp, am ajuns la Catedrala Sf. Paul, pe care era musai să o văd ! Ea a fost ridicată pe locul unde se aflase locuința unui guvernator roman, al cărui tată fusese vindecat de Sf. Paul. În timp ce tavanul prezintă scene din viața sfântului, pardoseală este o adevărată carte de istorie locală înscrisă în marmură ! Dincolo de ea se află mormintele a numeroși episcopi și nobili, încondeiate cu desene și litere, care te puneau să reflectezi mai mult decât ai fi crezut că o poți face. Am fotografiat pe cele care mi s-au părut mai interesante și apoi am… fugit ! 🙂
Doream să ajung la Catacombele Sf. Paul, înainte de ora închiderii. Așa că am ieșit din cetate și am mers rapid prin micul orășel, trecând pe lângă biserica sub care și-a avut grota sfântul și, în cele din urmă am ajuns la catacombe ! M-am uita la ceas. Aveam la dispoziție fix 30 min. pentru a vizita grotele în care aveau loc înmormântările din epoca romană. De ce se făceau acolo ? Pentru că legea romană nu permitea ca cimitirele să fie în interiorul orașelor ! …iar acolo erau deja niște puțuri săpate în calcar, care nu trebuiau decât să fie lărgite.
Am luat biletul și în timp ce îmi pregăteam aparatul foto, am coborât treptele în cea mai importantă dintre catacombe. Aveam 25 min. lungi cât o noapte polară ! 🙂 Printre mormintele săpate în piatră, erau amenajate alei pentru a-ți face vizita mai ușoară. Dacă îți fereai capul de marginile colțuroase, vizita putea fi una reușită. Și a mea a fost ! 🙂 Mai puțin cea a unui asiatic, care a mai lărgit un pic dimensiunea catacombelor. Cu… capul ! 😀 În schimb, eu am scăpat întreg și cu multe fotografii ! 🙂
Acel loc îmi amintea de catacombele din Lima (III) – o plimbare între catacombe și fantoma unui taur, deșiîn esență cele două erau total diferite. Fiecare era interesantă în felul ei. Însă, în timp ce acolo vedeai oase și cranii care-ți zâmbeau ștrengărește, aici priveai niște morminte goale săpate în stâncă. Dar parcă mult mai frumos luminate ! În comparație cu Lima, aici parcă era bradul de Crăciun al tuturor catacombelor ! 🙂 În timpul rămas, am vizitat încă vreo 10 grote, dar cu mult mai mici și mai șterse față de prima. La ora când a sunat gongul de ,,exit” eram deja mulțumit de cele văzute. Precum și de faptul că aveam capul întreg ! 😉
Îndreptându-mă spre stația de bus și văzând M”dina cu ochii unui turist nederanjat de timp, acesta îmi părea o Sighișoara la puterea n+1. De curățenie nici nu mai putea fi vorba ! Poate că la…n+2 ! :-))
M”dina era locul care mi-a plăcut cel mai mult din întreaga insulă, dar pe care îl văzusem cu un ochi la ceas și altul la obiective. Dacă ar fi să revin într-o zi în orașul cetății, mi-aș da jos ceasul de la mână ! :-)…și așa poate că timpul s-ar opri în loc !
De fapt, M”dina e oricum locul în care timpul a încremenit ! …doar oamenii s-au schimbat ! 🙂
https://turisminternational.com/2021/08/15/bali-iii-martor-la-o-incinerare-in-direct/
https://turisminternational.com/2021/01/23/malta-v-sa-nu-renunti-niciodata/
https://turisminternational.com/2021/06/29/egipt-iv-inselaciuni-in-care-sunt-atrasi-turistii/
0 thoughts on “MALTA (IV) – M”dina, locul în care timpul pare că a încremenit !”