GIZA (I) – Keops, piramida învechită (doar) de Dumnezeu !
Cu sentimente amestecate am părăsit Muzeul de egiptologie (la un pas de cartonașul roșu!) pentru a ajunge cât mai repede la piramidele nemuritoare. Deși existau mai multe soluții pentru transport, am hotărât că varianta cea mai rapidă e taxiul. La poartă așteptau mai multe taxiuri a căror tarife erau exagerate, motiv pentru care am ieșit în stradă. Primul taxi a oprit până să apuc să-i fac semn cu mâna. Îmi citise gândurile ! 🙂 Am negociat în cele din urmă suma de 180 lire (12 euro), după ce i-am explicat șoferului că doream doar să ajung la piramide, nu și să le cumpăr ! 😀
De-a lungul drumului erau înșirate clădiri care deși păreau neterminate, aveau haine întinse pe sârmă la uscat. Cum nu era posibil ca unii zidari să aibă vârste de 1-2 ani, l-am întrebat pe șofer care e treaba cu acestea. Prin oglinda retrovizoare am primit un zâmbet larg și un răspuns pe care nu l-aș fi putut ghici : ,,Impozitul e de vină ! Acesta e plătit doar după ce clădirea a fost terminată ! Așa că, unii proprietari nu au interes să le finalizeze !” Interesantă strategie 🙂 Din goana mașinii, în depărtare au început să răsară piramidele ! Oare pentru ele, faraonii plăteau impozit ?! 😕
Șoferul a oprit într-o intersecție (punctul terminus), plină de polițiști și militari, semn că eram într-o zonă sigură ! Atunci ce rost aveau avertismente de pe internet precum că vei fi acostat de indivizi ce doresc să-ți devină ghizi în timp ce tu nu vrei, care vor să-ți vândă la un preț triplu ceea ce tu nu vrei nici gratis, ce vor dori să te transporte pe un cal al cărui miros de bălegar îți putea vindeca sinuzita, deși tu preferai mersul pe jos ?! Hm, probabil niște exagerări… Nici nu au apucat să se risipească gândurile, că un polițist s-a apropiat de mine și mi-a spus să nu am încredere în niciunul dintre cei care mă vor aborda pe drum ! Căci ei nu vor dori prietenia, ci banii mei din portofel. Într-un fel sau altul ! Parcă o asemenea stare nu trăisem nici măcar în Panama (II)– Orașul văzut de sus.
Oare aveam o față de victimă sigură, de mă alesese taman pe mine pentru povețe ? Cam dur avertismentul, dar… binevenit! Cu cât urcam dealul, cu atât forțele de ordine se împuținau și creștea numărul celor care doreau să mă ajute din tot sufletul lor. Dacă eu nu îi voiam, ei mă voiau ! 🙂 În ce privește înjurăturile în limba arabă, aveam scutul de protecție activat. 🙂 La un moment dat a apărut singurul escroc care părea diferit față de ceilalți și care m-a întrebat dacă vreau bilete. I-am zis că nu văd nicio casă de bilete, iar acesta mi-a făcut semn să-l urmez, intrând într-o curte din care se simțea un miros care mi-a neutralizat nările : bălegar !!!
Dacă vânzătorul nu era exilat într-un grajd pe termen nedeterminat, atunci în mod sigur cel care vindea biletele era… calul ! 🙂 Dar cum nu zărisem nicio casă de marcat în fața cabalinelor, am declinat invitația. A urmat un potop de apostrofări pe care le-am auzit, dar nu le-am și înțeles. Însă am cam bănuit despre ce era vorba ! 😉 Conform sfatului primit, nu am avut încredere în nimeni. Nici măcar în cai. … că prea se părea că sunt în cârdășie cu oamenii ! 🙂
Lăsând în urmă ,,urările de bine”, am ajuns la casa de bilete (oficială), unde forțele de ordine erau iarăși prezente ! Deci așa stătea treaba? Le întâlneai doar la capăt de linie ?! Dacă pe traseu făceai ,,pană “, era treaba ta ! 🙁 Pentru că urmă, în momentul culminat al vizitei mele în Egipt, am cerut un bilet ALL ! Doream să văd tot ce se putea ! Atât la exterior cât și în interiorul piramidelor Keops și Kefren. Angajatul mi-a zâmbit, etalându-și o gaură centrală pe care o avea în dantură și mi-a făcut semn cu degetul mare că totul e ok, adăugând că biletul este valabil ,, ALL”. Și bineînțeles că nu avea să fie așa ! 🙂 Dincolo de poartă, începea deșertul și puteam vedea în el singura minune antică rămasă în picioare : Piramida lui Kheops (Khufu ) !
O construcție greu de ridicat chiar și în ziua de azi, darămite în anul 2500 î.H.?! Nici până acum nu s-a ajuns la un consens în ceea ce privește modul în care au fost ridicate blocurile de piatră, existând doar supoziții ale unor specialiști, care mai apoi sunt demontate de alții specialiști. Lumea antică egipteană e una a misterelor, iar o parte dintre răspunsuri au dispărut odată cu stingerea acelei civilizații. Piramida lui Keops a fost vreme de mai bine de 3800 ani cea mai înaltă construcție de pe Terra și nu degeaba Napoleon le-a spus soldaților săi, să se uite la ea cu atenție, pentru că din vârful ei îi privesc 40 de secole de istorie ! Cuvinte care te fac să-ți reamintești cât ești de limitat în fața timpului ! Câte sute de generații au privit-o asemenea soldaților lui Napoleon ?! Dar ea tot acolo a rămas ! Doar oamenii s-au schimbat ! În schimb e un pic mai scundă decât era inițial … doar cu vreo 8-9 metri (139 m față de 148 m). Semn că și ea se pleacă în fața vremii. Doar, Dumnezeu e singurul care poate învechi piramidele !
Keops a fost primul faraon care a ales să-și construiască mormântul pe platoul Giza, pentru a fi mai aproape de locul de înmormântare al mamei sale. Pentru a ridica piramida, a fost creat un adevărat oraș în apropiere, unde trăiau între 15-40.000 lucrători (100.000 după Herodot). Tehnica folosită la tăierea blocurilor de piatră era una pe cât de simplă pe atât de eficace: băteau niște pene de lemn ude în fisurile create prin cioplire, iar când apa se evapora, penele uscate crăpau piatra. Perfecțiunea linilor desenate, suprapunerea blocurilor și sistemul complex din interiorul piramidei, sunt greu înțeles și cu atât mai greu de explicat.
În timp ce mintea îmi fugise cu 4 milenii în urmă, am fost readus în prezent de nisipul ce-mi intrase în ochi, păr și prin haine. Keops era bucuros că mă avea printre oaspeți și se manifesta în felul lui, jucându-se cu vântul și nisipul ! Sau acesta să fi fost blestemul proprietarilor de cai pe care îi refuzasem ceva mai devreme ? Căci pe lângă nisip, vântul mai aducea ceva : parfumul inconfundabil al bălegarului ! 🙂 Dacă tot aveam bilet ALL, acum era momentul să vizitez interiorul piramidei și să scap de furtuna de nisip. Din păcate și de simpaticele cămilele care-mi zâmbeau, deși eu nu doream să facem o poză împreună.
Intrarea Tâlharilor este situată la câțiva metri deasupra solului, așa că am urcat câteva trepte săpate direct în piatră, pentru a putea ajunge la ea. Era cel mai mic efort pe care îl depuneam față de ce avea să urmeze. Am pătruns prin intrarea creată în anul 820 d.H. de niște tâlhari cărora (probabil) le plăcuse atât de mult lecția de istorie despre piramide, încât s-au gândit să le viziteze fără ghid…
După ce mi-a fost verificat biletul, am mers pe un culoarul înalt și bine iluminat. Traseul era o nimica toată ! Îl putea străbate și o mamaie de 99 de ani ! Da, dar imediat imediat după două curbe stânga-dreapta s-a deschis pasajul ascendent. Adică un tunel lung de 40 m pe o pantă de 26 % și cu o deschizătură, după cum se vede în pozele de mai jos ! Cam nu prea mai era locul pentru o mamaie de 99 de ani… Cum nu există benzi de circulație pentru fiecare sens și nici indicatoare de prioritate, fie trebuie să aștepți să coboare cei care deja sunt în această porțiune, fie să urci în timp ce ei coboară. În ambele situații trebuie să faci față unor coliziuni minore și să accepți pierderi colaterale. … cel puțin a unui nasture. A la guerre comme a la guerre ! 🙂 Eu îmi scosesem geaca și în plus aveam și fermoar ! 🙂
Spațiul extrem îngust, aglomerația și lipsa de aer proaspăt ar putea crea probleme celor ce suferă de claustrofobie. Ceea ce însă nu era cazul meu. Chiar înainte de a începe ascensiunea mi-a atras atenția un bărbat mai corpolent ce mai avea câțiva pași de coborât și a căruia față îi trăda chinul prin care trecea. Transpirația care îi inundase toată fața (și nu numai ), i se scurgea pe bărbie de parcă îi turnase cineva o găleată cu apă pe cap. Kilogramele în plus și sauna impusă își spuneau cuvântul ! Cum la mine nu era cazul în privința greutății, am început ascensiune cu moralul ridicat, împingând puternic în podeua de lemn ce avea din loc în loc scânduri în care să te proptești.
Deși demarasem cu viteza a 5-a, curând am trecut în ralanti sau chiar la staționare, prizonier al stării de oboseală pe care o acumulaseră cei fața mea. Câteva persoane pe care nu le mai țineau picioarelor, se așezaseră cu fundul pe podea, blocând circulația spre nemulțumirea celorlalți ,,participanți la trafic”. Ambuteiaj total ! Mai lipseau doar claxoanele, țipetele și salutul cu un singur deget ! 🙂 Alții pe care nu-i mai țineau plămânii, se opreau și trăgeau puternic aer în piept de parcă li se terminase oxigenul. Un traseu care îmi amintea de cei mai grei pași pe care îi făcusem în viața mea, cei de pe Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu ! Am trecut în viteza a 2-a, am evitat acroșările, am făcut câteva depășiri pe contrasens în timp ce priveam în ,,oglinda retrovizoare” și am ajuns într-un timp de ,,record personal” în Marea Galeria ! Gata transpirat ! 🙂 De parcă cineva îmi turnase o găleată cu apă pe cap ! 🙂
Dar acum aveam aer la liber ! Fără porție ! Chiar dacă zona era tot ascendentă, de data asta panta era una ,,dulce”, cu un spațiu generos, care nu te mai solicita să stai în poziția ,,ghiocelului” ! Doar atmosfera de saună finlandeză persista. Oare cum o fi aici pe timpul verii ?! Dacă eu dau caloriile jos doar urcând cu mâinile goale, atunci cum s-or fi descurcat oare bieții constructori ? Să fi fost stimulați cu sporuri pentru condiții de lucru vătămătoare ? Plus cele neuropsihice ! 🙂 De spor de calculator cred că nu putea fi vorba oricâte revolte ar fi făcut ! 🙂 După ascensiunea din Marea Galerie, a urmat un dublu exercițiu ce-mi amintea de orele de educație fizică din clasa a I-a : mersul piticului ! Am mers pe sub doua blocuri de granit, care cândva blocaseră accesul în cea mai importantă încăpere din piramidă : camera mortuară a faraonului ! Am intrat în camera slab iluminată, care era mai mică decât m-aș fi așteptat să fie !
O cameră goală, cu excepția unui sarcofag din granit roșu de Asuwan. De asemenea gol ! Păi, unde era Keops ?! Eu veneam în vizită și el părăsise ,,domiciliul” ?! Pe unde să umble oare ?! Nimeni nu știa… Nici măcar paznicul care stătea lângă sarcofag și care păzea doar…locul ! Poate dorea să surprindă clipa în care faraonul se întorcea… Deși cred că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată…Mormântul ce fusese jefuit în repetate rânduri, găzduia doar un sarcofag gol, spart la un capăt și fără capac.
Agentul de pază te lăsa să faci orice, mai puțin să probezi cavoul proprietate personală a lui Keops. În afara câtorva poze și a așteptării ca maioul să se usuce pe mine, în rest nu prea aveam ce să mai fac… Dar important era că ajunsesem acolo ! De ce ?! Cândva, Ed. Hillary, cuceritorul celui mai înalt vârf din lume, a fost întrebat de un reporter de ce a urcat Everestul, din moment ce acest lucru a cerut sacrificii uriașe. Ce a răspuns singurul alpinist care a primit vreodată titlul de Sir ? ,,Everestul a fost cucerit pentru că există !” Simplu și frumos ! Pentru câteva momente stătusem în aceeași cameră unde a stat și Keops ! E adevărat că în perioade de timp diferite, despărțite doar de câteva mii de ani distanță… 😉 Dar am fost acolo ! Ce mai conta un maiou transpirat sau un nasture lipsă ? …sau că faraonul lipsise de la apel ? Pășisem și respirasem în încăperea ce fusese desemnată a deveni inima piramidei ! Atinsesem ,,Everestul” egiptean ! Și chiar nu conta faptul că eu nu aveam să primesc niciodată titlul de ,,Sir” ! 🙂
Drumul de întoarcere nici nu l-am simțit. Poate și din cauză că mersul la ,,vale” l-am făcut doar în spatele unor turiști chinezi cu o condiție fizică rușinoasă, care se opreau mult prea des pentru a-și trage sufletul. Însă acum nu mă mai grăbeam …îl vizitasem pe Keops la el acasă ! Kefren și Sfinxul puteau să mai aștepte ..
.
Esti un bun ghid! Articolele tale imi vor fi de folos.
Multumesc ! ,,Baza de date ” pe care o am, e ceva mai stufoasă. Dacă îți pot fi de folos cu informații suplimentare, cu mare drag… !
Foarte buna prezentarea! Mult succes în tot ceea ce faci!
Multumesc !