Giza (II) – Un Sfinx dominat de vânt și de nisip

Cu bluza din nou transpirată, am ieșit din piramida lui Keops (piramida învechită (doar) de Dumnezeu) urmând să respir un aer curat. Chiar dacă vântul aducea cu el o boare de bălegar ! 🙂 Vântul, nu doar că nu se potolise deloc, ci parcă sufla ceva mai tare, iar firele de nisip îmi pișcau fața ca niște purici înfometați. Zeul (i)responsabil cu starea vremii parcă dorea să mă gonească de pe platou și să privească doar el piramidele pe care, oricum le știa de mii de ani. Cu vântul din față, ca un vapor ce merge contra valurilor, am străbătut în grabă distanța dintre cele două piramide, urmând să admir construcția lui Kefren abia după ieșire.

Deja mă și vedeam pe culoarele înguste din piramida învecinată ! 🙂 Mândru ca un elev ce era scos la tablă exact atunci când își învățase lecția, am prezentat ticket-ul la intrare în Kefren. Un angajat mi-a privit lung hârtia, apoi m-a măsurat și pe mine ! Nu părea să fie un semn bun… ,,Biletul nu e bun !”, mi-a spus el apăsat. ,,Adică e fals ?!” l-am întrebat în timp ce-mi scuturam nisipul de pe mine, precum un câine ce aruncă în toate părțile apa de pe blană. ,,Nu e bun pentru Kefren.”, primesc răspunsul. Am rămas ca la dentist ! Adică, faraonul îmi dăduse „block” ?!

Îi explic ,,șefului” că biletul e bun, pentru că eu cumpărasem un tichet care să fie valabil inclusiv în interiorul celor două piramide ! Însă el știa una și bună : că trebuia să fac cale întoarsă pentru a cumpăra un bilet separat. Adică să mă întorc alte câteva sute de metri până la casierul ce avea o gaură în dantură și o alta în… minte ?! 😉 Era prea mult pentru mine ! Așa că am cerut să plătesc pe loc, dacă se putea. …și bineînțeles că nu s-a putut ! Într-o țară în care turiștii sunt jecmăniți la tot pasul, eu îl nimerisem pe singurul care era angajat corect ! 😂 Mai întâlnisem eu un ,,angajat al lunii” și în HARBIN (III) – Capitala mondială a iernii !

Păi, dacă ar fi știut Kefren ce străjer are la poartă, cu siguranță că ar fi ,,emigrat” în sarcofagul gol din piramida vecină a tatălui său ! …asta dacă nu ar fi lipsit și el ,,la inventarul” din propriul sarcofag ! 🙂 Dezamăgit de corectitudinea angajatului, m-am așezat pe o piatră de la ,,parterul” piramidei, am deschis ,,google” și am plecat într-o călătorie online prin interiorul ei.

O simplă bucată de hârtie (biletul) nu mă putea ține pe dinafară ! Aveam dreptul să visez, iar YouTube-ul era ticketul meu de intrare ! …de data acesta valid ! 🙂

După ce am terminat călătoria virtuală, am început să admir în paralel cele doua piramide din jur, în ciuda vântului care-și purta pe aripi nisipul. Cu un vârf, ce-mi părea că seamănă mai degrabă cu un coif de zidar amator, piramida lui Khefren îmi părea un pic mai înaltă decât cea a tatălui său (Keops). Însă în realitate nu e deloc așa, ea fiind ceva mai mică (136 m față de 139 m). Iluzia optică e dată de faptul că locul pe care Kefren și-a așezat piramida, este mai înalt cu 10 m. Adică e…mai la deal. 🙂

 Două construcții monumentale ce au fost ridicate în timpul a două generații de faraoni, ce au domnit împreună 104 ani. Cum oare doar sub domnia unor dictatori s-au putut ridica în antichitate asemenea lucruri mărețe?! După principiul ,,iarna nu-i ca vara”, pot spune că dictatura nu-i ca democrația. Însă pe cine mai interesează acest fapt, după ce au trecut mai bine de 4.500 de ani ?! E adevărat căci Keops și Kefren au fost doi dictatori ce și-au oprimat norodul. Dar norodul s-a dus, în timp ce piramidele lor au rămas ! Iar asta e tot ce contează până la urmă ! Timpul, nisipul și vântul au șters tot ! …mai puțin numele și piramidele lor ! 🙂

Instantaneu mi-a venit ideea de a compara piramidele cu orice construcție care să fi fost ridicată pe meleagurile noastre în aceeași perioadă. Am dat un search memoriei mele, dar…degeaba. Nu se încărca nimic ! 🙁 Mi-am dat seama că ideea nu era tocmai bună… Mai dădusem aceeași ,,căutare” pe când mă aflam la Beijing ( IV ) – Marele Zid. Dar cu același rezultat !

Pentru că ,,motorul de search” dădea ,,rateuri”, mi-am continuat drumul având un alt reper clar : Sfinxul ! De data aceasta vântul îmi devenise aliat pentru că sufla din spate. 🙂 În zare, animalul mitologic își scosese încet capul din nisip, ca și cum stătea la pândă să vadă dacă vin. De fapt, el se uita cu coada ochiului spre mine ! 😉 În fața sa, o curte mare era înconjurată de un gard de piatră, probabil ca să nu poată fugi Sfinxul ! 😉 Spre norocul meu, exista o poartă chiar la capătul dinspre piramide.

Un portar plictisit, cu mâinile în buzunare, m-a oprit fără niciun chef și mi-a spus că nu pot intra pe acolo. ,,Nu e bun biletul ?”, îl întreb speriat gândindu-mă la ce pățisem la Kefren. ,,Ba e bun. Doar că poarta nu e cea bună ! Va trebuie să ocolești gardul !”, mă „liniștește” portarul. ,,Păi dacă biletul e bun, poartă e deschisă, atunci de ce să nu pot intra pe aici ?!” 🤔 ,,Pentru că așa mi-au zis șefii mei !”, primesc replica. ,,Ok, dar șefii nu sunt pe aici ca să mă vadă când intru !”, insist eu. ,,Nu sunt, dar Sfinxul e și mă poate pârâ lor !” A fost cel mai tare răspuns pe care l-am auzit vreodată dat de un ,,subordonat” ! Omul era executantul perfect ! 🤣 Un soldat japonez în variantă egipteană ” 🙂

El explica tuturor turiștilor procedura standard de ocolire a gardului, doar că turiștii, cum treceau de el, aplicau procedură standard de… sărit gardul ! Portarul, deși vedea ,,proba de atletism”, nici măcar nu se sinchisea. El avea în consemn doar… poarta ! Gardul era situat în zona…liberă ! 🙂

După ce am trecut și eu de proba de săritură peste obstacole, m-am îndreptat spre Sfinx. Locul cu piramida lui Khefren în fundal era exact imaginea clasică a oricărei fotografii din Egipt ! Cele două bijuterii ale lui Kefren aveau loc într-o singură poză ! Acela era locul în care turiștii obțin fotografiile de poveste ! …sau de copertă ! 🙂

Dar până la urmă, cine e Sfinxul ăsta care stă la poze ca o pisică ce abia a terminat de lins o oala cu smântâna ? Îmi putea spune atotștiutorul google ceva despre el ?! …și mi-a spus ! 🙂 El reprezintă un animal mitologic cu corp de leu și cap de faraon (sau zeu) și al cărui nume vine din grecescul sfingo (o combinație între femeie, leu și vultur). Sfinxul ce stătea în fața mea, fusese „modelat” într-o groapă, din care probabil că a fost extras o parte din materialul folosit la construcția piramidelor și doar capul îi trecea de nivelul solului ! Din acest motiv fusese îngropat în mai multe rânduri sub nisip, la fel cum aș fi îngropat și eu dacă aș fi fost „bătut” 2-3 ani de furtunile deșertului ! Aș putea deveni o minune naturală, iar turiștii s-ar fi îngrămădit să facă poze cu mine pe bază de bonuri de ordine. …aș fi putut deveni frate (de nisip) cu Sfinxul ! 🙂

Dar cum furtuna se oprise, speranțele mele s-au năruit, iar eu devenisem din nou un simplu turist ce dorea să văd Sfinxul mai de aproape. Am trecut dincolo de templul și am ajuns pe marginea gropii în care se afla „vedeta”. ! 🙂

Un ghid din apropiere spunea grupului său o legendă despre nisip, vânt și Sfinx ! Cică, undeva prin sec.14 î.H., Thutmoses III, care dormea lângă Sfinxul îngropat în nisip, ar fi visat că sculptura i-ar fi cerut să o „elibereze” și că i-ar fi promis drept recompensă titlul de faraon. Somnorosul a luat visul în serios și după ce a eliberat pe Sfinx din strânsoarea nisipului, ar ajuns faraon peste Egipt. Ca să nu uite niciodată povestea, faraonul a cerut să fie concepută o Stelă a Visului, pe care să fie așternută toată întâmplarea. Frumoasă legendă ! Doar că, Stela Visului chiar există și poate fi zărită între labele din fața ale Sfinxului !

Dacă eu nu m-am putut apropia de Sfinx, în schimb s-a putut apropia un localnic (sec.14 d.H.), care fiind supărat că statuia primea ,,foloase necuvenite” atunci când recoltele erau bogate, s-a cățărat pe ea și i-a retezat nasul si barba. Ca să se învețe minte ! Căci prea își asuma ea toate meritele în fața lui Allah ! 🙂 Oameni strângători, englezii au adunat cioburile și le-au dus la Londra. Astăzi, dacă un egiptean vrea să vadă nasul Sfinxului, atunci n-are decât să ia avionul și să dea o fugă până în capitala britanică ! După ce am văzut Sfinxul fără nas și barbă, dar cu un guler care să-i susțină capul, m-am gândit să părăsesc zona. Prea nu avusese nicio reacție atunci când i-a fost tăiat nasul și în plus ori de câte ori îl prinde o furtună îl făcea una cu nisipul ! 🙂 Păi asta e o atitudine demnă de un Sfinx ? Așa că am plecat un pic cam supărat pe el. Mi se părea că e cam… moale ! 🙂 Dar nu mai înainte de a-l lua cu mine ca amintire. Într-o filmare…! 🙂

Pentru că furtuna de nisip încetase, iar șansele de a prinde în direct o noua legendă cu un egiptean somnoros tindeau spre zero, am hotărât că e timpul să vizitez și altceva. Mai ales că aveam un bilet ,,all”, unul care era valabil și fără săritul gardurilor ! 🙂 Așa că m-am îndreptat spre clădirea ce conține barca solară a lui Keops, situată în spatele piramidei acestuia. Citisem despre însemnătatea bărcii cu care faraonul călătorea în lumea de apoi și mi-am zis că acest obiectiv nu trebuie să-l ratez. Și bine am făcut ! 🙂  

De cum am intrat, mi-am amintit de Donald rățoiul, căci era musai să încalți niște papuci, ce semănau cu labele vedetei din desenele animate și care stârneau zâmbetele tuturor. Eu surâdeam la mersul caraghios al celui din fața mea, în timp ce deveneam actorul principal al actului de comedie și stârneam zâmbetele celor din spate meu 🙂 Ajuns în interior am văzut groapa în care au fost găsite cele 1224 de bucăți de lemn ce au compus barca solară, vechi de 4.500 anii.

Apoi pe niște scări am urcat spre tavan, pentru a privi mai de aproape barca la care vechii egiptenii nu folosiseră alte materiale în afara lemnului și a funiilor ! Cu ea făcuse Keops călătoria în spațiu și timp, alături de regele soare (Ra) ! Totuși se pare că barcă a fost folosită și în scopuri pământene, posibil pentru a-l aduce pe faraonul mort de la Memphis la Giza, Mai apoi a fost și ea ,,îngropată” lângă piramida lui Keops, pentru a-i servi acestuia în călătorie !

Privind dincolo de geam am văzut un câine dormind la soare. Foarte bine ! Doar că locul ales era unul situat undeva pe la jumătatea înălțimii piramidei lui Keops ! 😀 Cum o fi ajuns oare acolo patrupedul ?! Probabil că împrumutase barca solară a faraonului ! 😀 …sau era un fel de Hachiko a lui Keops ?! 🙂

Cu gândul la cârdășia dintre câine și zeul Ra, am plecat să vizitez una dintre micile piramide din proximitate. Am ales Piramida lui Meres Ankh. Drumul spre camera de înmormântare l-am făcut pe o pantă descendentă în pas de ,,mersul piticului”, cu un marcaj ,,om la om” susținut de cel care-mi verificase biletul. Scopul acestuia era acela de a-mi deveni ghidul de care nu aveam nevoie. Sigur pe sine, mi-a indicat două locașuri în care ar fi fost înmormântați faraonul și soția sa.

M-am uita spre el, așteptând cu interes o continuare cu povești înfricoșătoare petrecute în mormânt sau cu fapte de vitejie ale faraonului. Nimic ! 🙁 L-am împuns cu privirea… Omul și-a dres vocea, semn că urma să vorbească ! 🙂 Am pregătit telefonul să înregistrez o poveste de neuitat ! Baterie aveam ! 🙂  Cu mâna întinsă, mi-a indicat unul dintre morminte și a rostit grav : ,,The king “ ! Splendid ! 🙂 Am început să filmez ! 🙂  Apoi a arătat spre celălalt mormânt :,, The queen “ ! Minunat ! După cum știa să creeze suspansul, îmi era clar : omul avea stofa unui actor de tragedie antică ! Ce mai, îmi captivase toată atenția ! 🙂 Doar că a urmat…tăcerea ! L-am întrebat dacă vrea o gură de apă, iar el mi-a făcut semn că nu. ,, Atunci…hai, continuă !“, l-am încurajat cu entuziasmat !  Ușor încurcat, a ridică mâna dreaptă și a arătat iarăși mormântul mai mare : ,, The king “. Apoi pe cel de alături : ,, The Queen “! Păi asta înțelesesem de prima dată ! 🙁 Se trage dubla doi ?!  ,,Mai departe” l-am încurajat din nou…Oarecum stânjenit, bărbatul mi-a răspuns că….asta e tot. Păi și cu așteptările mele ce facem ?! Poveștile nemuritoare despre actele de vitejie ale faraonului, hoții de morminte ce fuseseră prinși după ce cămile dresate le-au mirosit urma… ce facem cu ele ?! 🙁 Profund dezamăgit de prestația pseudoghidului, i-am lăsat totuși câțiva bănuți, apreciind faptul de a nu fi încurcat mormintele în cele două prezentări.

Am părăsit platoul Giza, urmând să mă întorc după lăsarea întunericului pentru a vedea show-ul de lumini proiectat pe piramide. Fusese o zi în care nu reușisem să intru in ,,casa” lui Kefren și aflasem că Sfinxul era un personaj care intra cam des în belele. Mai aflasem că cei care făceau cu adevărat ,legea” aici erau vântul și nisipul ! Ei nu puteau fi învinși de nimeni ! În schimb nu reușisem să aflu un singur lucru ! Cum reușise acel câine să urce până la mijlocul piramidei lui Kefren ?! 😂