Giza (III) – Sfinxul și Piramidele fac show ! …de lumini !
După ce-i vizitasem pe neanunțate pe Keops (piramida învechită de Dumnezeu) și Kefren, mi-am zis că e timpul să văd și ,,pitoreasca” zonă din apropiere, cea prin care treceau cândva bărcile cu materiale pentru construcția piramidelor. Acest lucru se întâmpla pe vremea când Nilul își croia albia pe la marginea platoului Giza, poate chiar pe strada pe care pășeam eu ! Ce altceva puteam face până la căderea nopții când urma să înceapă o proiecția de lumini pe piramide și Sfinx ?! Între timp Nilul își mutase apele cu câțiva kilometri mai la est, fără a lăsa un niciun semn al trecerii sale pe aici. …dacă nu punem la socoteală piramidele ! 🙂
Am intrat prin câteva magazine, unde mi-au fost prezentate cele mai ,,originale” fake-uri 😉 de antichități egiptene. Părea să fiu cel mai important client al lor din acea zi ! Probabil că așa și era din moment ce eram și singurul ! 🙂 Vânzătorii obositori erau gata să mi-l vândă și pe Tutankamon gata împachetat ! Mort sau viu…după cum îl doream ! 🙂 Eu nu trebuia decât să spun ce dorință am, iar ei se transformau în peștișorul de aur și îmi puneau ,,visul” pe tejghea ! 😂 Măgulit de atâta exclusivitate, am ieșit din magazin fără a fi cumpărat nimic, lăsând oftaturi prelungi în urma mea ! 🙂
Pentru că îmi pierise cheful de a vedea antichități, i-am comandat aplicației Maps.me să-mi aleagă un traseu pe care să nu mai întâlnesc busturile lui Nefertiti și Tutankamon. …și mi-a ales ! 🙂 Aplicația m-a dus pe o stradă îngustă și fără asfalt, în care papucii de plastic ai celor ce stăteau la poartă se asortau perfect cu tatuajele de pe bicepșii lor. 🙂 Localnicii mă priveau de parcă eram un extraterestru ce-și parcase ozn-ul lângă piramida lui Keops și rătăcea pe străzi căutându-l pe faraon pentru a-i plăti taxa de parcare. Cu asemenea ,,admiratori” nu avea cum să nu-mi crească nivelul adrenalinei, iar stradă să-mi pară a fi una fără capăt ! Un simț mai dezvoltat de conservare mai simțisem doar în Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină !
Ce naiba căutam pe acolo ?! Un cocoș se plimba țanțoș pe stradă în timp ce consoartele lui stăteau închise în cuști. Asta nu sună cumva a discriminare aviară ?! 😉 Totuși el era singurul jupân din zona ce nu părea interesat de prezența mea.
Un vânzător de fructe somnoros stătea pe un scaun jerpelit la umbră, așteptându-și aceiași mușterii pe care îi servea zilnic. Nevoia de o minimă socializare, într-un mediu dominat de tatuaje și de cocoși lăsați în libertate, m-a făcut să cumpăr câteva fructe, de care nu aveam nevoie în acel moment. Făcusem două lucruri bune, căci fructele s-au dovedit a fi unele gustoase, iar vânzătorul se trezise la viață.
După ce am ajuns într-o intersecție, am simțit că maps.se mi-a indicat o direcție greșită și am corectat-o cu o stânga-împrejur ca-n armată, mișcare ce a trezit atenția unui grup de ,,pierde iarnă” din apropiere. Știam că în asemenea situații era important să-ți continui deplasare fără a lăsa impresia că te-ai rătăcit. …căci altfel, e vai și amar de portofelul tău ! 🙂 Noroc că Maps-me și-a revenit rapid și m-a dus pe o stradă circulată din zona Sfinxului.
Chiar dacă mai erau două ore până la show, m-am dus direct la casa de bilete, de unde am cumpărat ticket-ul. Cum vremea se cam ,,stricase” iar un vânt rece dădea recital (fără urme de nisip în el),Giza (II) – Un Sfinx dominat de vânt și de nisip, am considerat că era momentul potrivit pentru cină. Din drum ,,ochisem” un restaurant cu etaj, cu geamuri mari de sticlă și cu mese frumos așezate în interior.
Ce reclamă mai bună mă putea face să-i trec pragul cu încredere ?! ,, Nu dorești un taxi ?” îmi răsună în ceafă întrebarea unui tânăr mai durduliu. Păi, exact de asta aveam nevoie atunci când mai aveam un pas și puneam mâna pe clanța de la ușa restaurantului ! 😉 N-ar fi fost rău dacă ar fi putut să mă urce și pe scările de la etaj ! 🙂 ,, Poate la ora 20, după show.” îi răspund, iar după o scurtă negociere stabilim și tariful : 150 lire. Înseamnă că taximetristul care mă adusese la piramide (cel nemulțumit cu 180 lire) profitase de aura mea de turist neștiutor…GIZA (I) – Keops, piramida învechită (doar) de Dumnezeu ! După ce am bătut palma cu viitorul șofer personal, am intrat în restaurant și am urcat la etaj, unde m-am așezat la o masă în colț. De acolo puteam privi piramidele de dincolo de geamuri ! 🙂
Curând mai multe mese au fost ocupate de un grup de chinezi, ce erau mai gălăgioși decât gâștele care salvaseră Capitoliul. Am aruncat o privire scurtă și am văzut că toți serveau același fel de mâncare, din care orezul era nelipsit. Parcă ajunsesem din nou în Beijing ( I ) – Bun găsit, Beijing! Ghidul lor se întreținea cu un bărbat ce părea a fi proprietarul restaurantului. Amândoi aveau aerul (și zâmbetul) că lucrurile stăteau exact cum ar fi trebuit. Probabil că discutau despre Marele Zid Chinezesc. 😉 La un moment dat, patronul scoate o mână din buzunar și apoi o bagă înapoi. Dar nu mai înainte de a-i întinde companionului său o sumă de bani. 😉 Ghidul îi numără și apoi îi depozitează acolo unde le stă bine banilor : în portofelul său ! Ce om deosebit era patronul ! Suflet de vioară !:-) El îi plătise pe cei 20 de chinezi înfometați, ca aceștia să-i mănânce lui orezul ! Căci din ce alt motiv să-i dat el banii ghidului ?! 🙂
Seara a avut parte și de un moment de prezentare a modei, care a fost o surpriză apreciată de toată lumea. Mai puțin de vedeta serii ! 🙂 O chinezoaică abia ieșită din toaletă a defilat printre mese, având partea din spate a rochiei prinsă într-un mod inedit, iar lansarea de modă a stârnit zâmbete la mesele pe lângă care aceasta trecea ! Ospătarii, debusolați de prezentare, încurcau deja notele de plată ! 🙂
La o masă alăturată, două cupluri de bulgari (după vorbă) terminaseră de mâncat și așteptau o nota de plată care întârzia să apară. În timp ce ospătarii duceau farfuriile cu desert către „poporul” chinez, bulgăroaicele au plecat în grabă pe scări. După viteza pe care o aveau, probabil că fugeau spre toaletă. Nu prea înțelegeam de ce nu folosit-o pe cea de la etaj, dacă graba era atât de mare ! După doar 5 secunde, bărbații au fugit și ei pe scări, semn că nevoia de a merge la baie ajunsese la cote maxime ! 😉 Ce or fi mâncat cu toții la masă ?! 🤔Și de ce nu le plac toaletele de la etaj ?! 🙂 Hm ! Bulgarii simțiseră că e momentul să o șteargă fără să mai plătească nota. Câțiva ospătari, cu miros de ogari, le-au luat urma însă fără a-i mai prinde pe fugari…
Între timp, grupul de chinezi sătui fusese înlocuit cu un altul, al cărui ghid își înfundase și el o sumă de bani în buzunar. Primită tot de la boss, se înțelege ! 😉 Păi, așa merge treaba cu unii dintre ghizi ?! Ei duc grupurile de turiști acolo unde au aranjamente, în schimbul unor strângeri de mână cu patronii ?! Ce bine e să fii ghid ! 🙂
La final am cerut nota de plată, ocazie cu care am văzut că un desert îmi fusese trecut de două ori. Păi cum vine asta ,,dom șef ”?! Chinezii sunt ,,plătiți” de patron ca să mănânce pe săturate, bulgarii își rup picioarele pe scări spre ieșire, iar românilor li se încarcă nota de plată ? Păi, e frumos ?! ;-( Nemulțumit de algoritmul (complicat pentru mine) prin care se întocmea nota de plată, am cerut o audiență la ,,Sfinxul” restaurantului, iar lucrurile s-au remediat ! …dar metoda de calcul a rămas o enigmă le fel de mare ca și construcția piramidelor ! 😉
Invidios pe chinezi și bulgari, am plecat către spectacol ! Până la poartă turiștii erau asaltați de vânzătorii de suveniruri la prețuri negociabile. Pentru că nu mai scăpam de unul care-mi spusese numele tuturor copiilor de acasă, am luat un set de 4 mini piramide gata ambalate. După coadă de la intrare a urmat o altă coadă, aceea de la închiriat pături de lână cu care să te învelești pe durata show-ului. Cum frigul nu era de neglijat, cred că acestea puteau fi date gratuit celor ce veneau să le facă încasări pe o vreme atât de rece. Dar în Egipt, nimic nu e gratis. E drept că la închiriere primești o chitanță. …dar fără a fi trecut și prețul pe ea ! 🙂
Pentru ca vizionarea să fie cât mai plăcută, am ales un loc central și m-am învelit bine cu pătura, asemenea unei sarmale pregătită pentru oală din cuptor. 🙂 Mâna dreaptă a fost cea sacrificată, pentru că ,,cineva” trebuia să facă și poze. În acest timp, mai mulți câini fără stăpâni se plimbau nestingheriții printre scaune, semn că acesta nu era primul show din viața lor. Stinsul luminii a dat semnalul că show-ul era pe cale să înceapă. Într-o liniște ca-n deșert, au apărut jocuri de lumini urmate un schelălăit prelung al unui câine ce părea să fie cotonogit. Oare, care era sensul acestor sunete în coloana sonoră a spectacolului ? 😏 În cele din urmă schelălăitul s-a stins după intervenția unui om de ordine, care a a alungat cu un retevei potaia ce se dorea a fi artist ! O regie pe care nici Spielberg nu ar reușit să o conceapă ! : -)
Nu mi-a fost clar dacă acel câine cu jumătate de normă era doar un figurant, dar reducerea sa la tăcere ne-a lăsat să privim show-ul. 🙂 Deodată, piramidele, Sfinxul și templul au fost învăluite în culori vii, iar vocile grave ce ieșeau din difuzoare prezentau pe rând istoria și modul în care edificiile au fost construite ! …sau mai bine zis ipotezele ! Urma un show conceput de francezi și pus în scenă de egipteni !
Cum frigul din Egipt parcă era frate cu cel de la HARBIN (III) – Capitala mondială a iernii !, a făcut ca show-ul de 40 minute să pără un pic cam lung, mai ales că unele imaginile erau destul de statice. Poate că pe o vreme mai caldă, altfel aș fi savurat spectacolul plin de lumini, sunete și câini, însă în atare condiții, finalul a fost ca o izbăvire. Dar, dacă mă gândesc mai bine show-ul a avut farmecul lui ! Văzusem piramidele și Sfinxul învăluite cu o aură de poveste neștiută de mine ! 🙂
La ieșire o mulțime șoferi își căutau clienții. …și invers ! Doar pe al meu nu-l vedeam… Așa că am dat curs unui alt taximetrist care s-a oferit să mă transporte contra sumei de 120 lire ! La un moment dat a oprit mașina și mi-a adus din portbagaj haina lui, pe care mi-a dat-o ca să mă învelesc. Mă văzuse în oglindă că tremuram de frig ! Pe drum am observat și un nou sport extrem : călătoria pe locul din spate al motoscuterului (invers decât ar trebui) și împinsul periodic cu picioarele în mașina ce se apropie de tine ! Adrenalina maximă !
Odată ajuns la hotel, am intrat sub duș pentru a mă bucura de apă caldă și săpun. Asemenea Sfinxului (Un Sfinx dominat de vânt și de nisip) doream să fiu eliberat de nisipul pe care îl acumulasem, mai ales că apa era suficient de fierbinte. Așa că nu am făcut economie de săpun. Însă, exact când am terminam săpuneala, s-a terminat și apa caldă ! Nu-i nimic, mi-am zis ! Nu se poate să nu vină din nou ! Dar…s-a putut ! 🙁
Am îmbrăcat halatul și m-am dus la recepție, unde am explicat cauza pentru care arătam în acel fel. ,,No problem. Hussein se ocupă de problemă !” Ăsta da serviciu prompt ! 🙂 Hussein al Egiptului a intrat în baie, a început să închidă și să deschidă robinetele în timp ce eu priveam atent să văd unde am greșit. În scurt timp am înțeles că omul nu părea a fi un meseriaș desăvârșit, ci mai degrabă unul căruia țevile de apă caldă îi provocau insomnii sau coșmaruri. 😉 Apoi s-a uitat sub chiuvetă și a început să bată cu pumnul în țeavă. Aceea era ultima metodă de a se încălzi apa în Egipt ?! …sau îi dădea ,,reset” la țeavă?! 😀 După mai multe căutări pe internet și apeluri telefonice, mi-a zis că e doar o problemă de umplere a boilerului cu apă, o procedură ce va dura 20 min. Însă după încă o oră eram tot cu nisipul (+săpun) pe mine. …tot în halat ! …și tot în recepție ! 🙂 Instalatorul de ocazie Hussein a învârtit iar robinetele, a vorbit din nou la telefon și mi-a dat verdictul : în 20 min voi avea apă caldă !!! Păi, nu ăsta fusese și termenul anterior pe care mi-l dăduse ?! 🙁 Nu am mai luat în serios noul termen și am dat jos nisipul de mine, așa cum m-am priceput. …cu apă rece ! 🙂 Dacă ăsta e sacrificiul cerut pentru o zi petrecută în ,,ograda” lui Keops și Kefren, atunci se merita !
În fond, nici muncitorii care au ridicat piramidele și sfinxul nu aveau apă caldă în fiecare zi ! Poate doar Keops și Kefren (șefii lor) să fi avut parte de un asemenea beneficiu ! 🙂 Dar, cred că și pentru ei, timpul de așteptare era tot de cca. 20 de minute ! 🙂
https://turisminternational.com/2020/11/15/lima-iii-o-plimbare-intre-catacombe-si-fantoma-unui-taur/
https://turisminternational.com/2020/12/06/rio-de-janeiro-brasil-brasil/
https://turisminternational.com/2021/01/23/malta-v-sa-nu-renunti-niciodata/
