JAKARTA (I)-O minunea cu voce de aur în Indonezia !
După ore bune de zbor, în care avionul plutise în noapte ca o pasăre ce nu avea somn., iar oceanul părea că se sfârșește, urma și aterizarea ! Deși de la plecarea din Doha, motoarele lui erau singurele care ,,munciseră” fără încetare, cel care se simțea obosit, eram eu ! 🙂 Dincolo de geam, mai jos cu vreo 12.000 m, zărisem una dintre cele peste 17.000 de insule ale Indoneziei. Era insula Java ! Pe ea se afla Jakarta, capitala celei mai mari națiunii musulmane de pe planetă și totodată, locul unde acolo urma să ajung și eu. Nu cu multă timp în urmă, trecusem linia Ecuatorului, tocmai când primele raze de soare făcuseră ,,ochi”.
Să fi fost acela un semn bun pentru vacanța mea ?! Eu așa speram ! 🙂 Însoțitoarea de zbor, ce purta un ecuson cu numele de ,,Alexandra”, dădea ultimele indicații dinaintea aterizării. De curiozitate am întrebat-o dacă e rusoaică sau româncă, pentru că numele și trăsăturile feței semănau cu cele ale unei est-europene. ,,Sunt din România, mai exact din Suceava și de doi ani lucrez la Qatar Airlines”. ,,Nu e greu să fii tot timpul în…aer ?”, o întreb curios. ,, Nu e, pentru că tinerețea îmi dă…aripi”, primesc răspunsul. ,,Mai stau cam 5 ani la Qatar și apoi mă voi retrage în țară. Poate că Tarom-ul va avea nevoie de experiența mea.”
Apoi avionul s-a așezat pe pista celui mai aglomerat aeroport din emisfera sudică, cel care poartă numele celor două personaje ce au proclamat independența Indoneziei : Soekarno (președinte) și Hatta (vicepreședinte) !
Formalitățile de intrare în țară nu au durat mult, așa că am ajuns rapid în stația de bus de unde urma să iau cursa către destinația ,Gambir”. Am intrat sub copertină pentru a mă proteja de soarele care îmi trimitea ,,sulițe” fierbinți în creștetul capului. De umiditate nu mai aveam unde să mă ascund ! Deja brațele îmi erau transpirate ! Mă uitam la militarul înarmat care păzea casa de bilete și eram invidios că el nu avea nicio problemă. Dar noroc că bus-ul a venit în scurt timp și am urcat în el, ,,fentând” soarele și umiditatea ! 😉 Aerul condiționat mă făcea să-i râd în ,,nas” polițistului ! Ce bine e la răcoare ! 🙂
În timp ce aștepta plecarea în cursă, șoferul fuma relaxat o țigară și asculta o melodie cântată de un copil cu o voce plăcută. Faptul că fuma, era problema lui. Nu degeaba indonezienii au cea mai mare rată de mortalitate din lume provocată de tutun. Dar faptul că din radio răzbătea o melodie care-mi plăcea, era problema mea. Așa că am căutat și am găsit : Tegar ! Un copil ,,minune” de cca. 10 ani, ce avea ca singur acoperiș doar cerul ! Poate că pe bolta cerească avea o stea norocoasă care-l înzestrare cu o asemenea voce ! Și când mă gândesc la unele voci de ,,cristal” din România, parcă îmi doresc să aud mai degrabă creta ce zgârie o tablă ! 🙂
Șoferul terminase țigara, iar aeroportul rămăsese demult în urmă. Doar că bus-ul înainta cu viteza unui melc. Abia ce pleca de pe loc și imediat oprea ! Ce circulația mai era și asta ?! În ritmul acela, urma să petrec cele 3 zile de vacanță din Jakarta, doar în bus ! …pe drumul de dus… ! 😉 Un trafic infernal ! Aveam în sfârșit explicația de ce pe anumite străzi nu e permisă deplasarea cu autoturismul personal decât dacă sunt ocupate cel puțin 3 locuri din mașină ! Cum adică, să se ducă fiecare la serviciu singur în mașina lui ?! 🙂 O regulă care, dacă ar fi aplicată și în România ar duce la o ,,răscoală” națională ! 🙂 Trafic mai rău ca în Jakarta aveam să văd doar în Cairo ! Acolo haosul de pe stradă e la el acasă ! 😉 Cairo (VI) -Un oraș frumos, dacă știi să-l privești !
În aceste condiții, drumul până la stația finală a durat nu mai puțin de două ore. În ultima sa parte, traseul a ocolit un turn uriaș, asemenea unei ciuperci ce era întoarsă invers. Era MONAS, adică Monumentul Național, cel pe care aveam să-l vizitez în ziua următoare.
Odată coborât din bus am fost lovit de un val de căldură, asemenea pumnului unui boxer care te prinde cu garda descoperită ! Umiditatea mă atacase și ea fără nicio jenă ! 🙂 Ce puteam să fac ?! Să urc înapoi în bus unde era rece și bine sau să dau dovadă de eroism și să-mi car valiza spre hotelul aflat la 300 m, traversând o stradă care avea doar o trecere de pietoni fără semafor ?!
Am ales varianta a doua… Poate că într-o zi, indonezienii vor scrie o odă despre curajul meu 😉 Doar că acei 300 m mi-au părut a fi 3 km ! Parcă mergeam pe Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu ! Odată intrat în hotel, m-am gândit că așa ar trebui să fie și în rai… ! 🙂 Soarele rămăsese dincolo de ușă., pentru că ,,uitase” să-și facă rezervare ! 😉 Așa că am avut parte de un somn liniștit pentru câteva ore. Trecerea Ecuatorului însemna și un efort de…fus orar ! 🙂
La ceas de seară am ieșit să iau pulsul capitalei. Probabil că soarele, plictisit să mă pândească la ieșirea din hotel, se pregătea de culcare. Am plecat la pas prin orașul care se scufundă cu 5 mm/an în mare. Noroc cu Olanda, care s-a angajat să facă un studiu pentru ridicarea unui dig în mare… Dacă nici olandezii nu știu cum e să ,,stai” sub apă, atunci cine să mai știe ?! 🙂
Câțiva comercianți ambulanți își vindeau produsele ce erau expuse direct pe trotuar, având ,,parcate” în apropiere și ,,magaziile” pe două roți bine aprovizionate cu marfă. 🙂
Ca să le pot gusta din produse, aveam nevoie de rupiah, așa am căutat un exchange. Citisem despre diversele metode de a fi înșelat la schimbarea banilor, iar cea mai des întâlnită era aceea de a-ți ,,livra” doar bancnote mici ! Am intrat în prima casă de schimb și casierul mi-a oferit un teanc de bancnote… de 5.000 rupiah ! 🙂 Bineînțeles că am zis ,,pas” și am plecat la un alt exchange, unde totul a fost ok! 🙂 Bali,Indonezia – 5 escrocherii în care sunt atrași turiștii
Dacă tot aveam bani, puteam să vizitez Grand Indonesia, cel mai mare mall din țară (6 niveluri supraterane și 5 subterane) ! Nu degeaba Jakarta e orașul cu cele mai multe mall-uri din lume ! 🙂 La un stand, am asistat la procesul de producție al …acadelelor ! 🙂 Dacă tot ,,vizionasem” munca făcută dincolo de geam, era cazul să gust și eu din ,,bucuria copiilor” ! 🙂
După ce m-am îndulcit bine, am ajuns în fața statuii lui Prometeu, în fața căreia oamenii stăteau neclintiți. Am privit-o și eu. Era frumoasă și imita Rockefeller Center din New York. Dar oare de ce toată lumea stătea ca la fotograf ? Deodată s-au stins luminile și a pornit muzica. Imediat niște jeturi de apă multicolore au început să danseze și să-l lumineze pe cel care furase focul in Grecia antică ! Așa îi trebuia ! Focul se stinge cu apă nu ?! :=D 🙂
Îndulcit de acadele și de dansul apei, mi am zis că e timpul să văd o apă fără limită : marea ! Ce mijloc de transport putea fi mai util în traficul infernal, decât un tuk-tuk ?! Așa că am negociat rapid un preț și înarmat cu răbdare, am plecat spre Ancol. O asemenea negociere rapidă, mai făcusem doar Lima (IV) – Hasta la vista, Peru !
Cel mai pare parc din oraș este situat într-un cartier elegant de la malul mării. E adevărat că era cam pustiu la acea oră, deși briza era numai bună, însă câțiva copii se bucurau de răcoare si jucau fotbal pe plajă. I-am urmărit cu zâmbetul pe buze preț de câteva minune și am înțeles rapid de ce indonezienii au satelit pe orbită dar nu au echipe bune la fotbal ! 😀
Alcon este o zonă la superlativ !Aici poți face baie și plajă, te poți plimba la umbra copacilor prin imensul parc (taxa de intrare), sau poți merge la toaletă dacă ai nevoie. 🙂 Dacă vrei să faci o ,,treabă mică ”, atunci ai o problemă …mare” ” Nu există ușă la intrarea în toaletă , așa că poți fi văzut în toată splendoarea în timp ce-ți faci nevoile ! 🙂
Nu am zâbovit mult în aceasta zonă pustie la acea ora și am căutat un tuk-tuk, un taxi sau măcar o bicicletă care să mă ducă pe șaua din spate spre hotel. Negocierea a durat cât zborul unei frunze în vânt ! Eram în Indonezia de o zi și obțineam cele mai bune prețuri de transport. 🙂 Ce mai, eram de-al lor ! 🙂 Drumul spre hotel a fost unul mai scurt și parca cu ceva condiții mai bune de climatizare ! …se mai răcise și afară ! :-
Șoferul tuk-tuk- ul a oprit la poarta hotelului. a primit suma cerută plus un bacșiș,, apoi s-a înclinat la 90 grade cu mâinile împreunate. Hm ! Dacă în România aș fi dat același bacșiș, nu aș fi primit nici măcar un ..Buna ziua” O altă cultură, care începea să-mi placă !
Cu bune si rele, Jakarta se prezentase așa cum m-aș fi așteptat, Eram bucuros că mă aflam aici și că urmau încă doua zile al căror program era ceva mai încărcat. Călătoria mea in Indonezia era abia la inceput. O lume nouă pentru mine…
Dar peste toate m-a impresionat povestea lui Tegar, copilul străzii cu vocea de ,,aur” ! Nu in fiecare zi iti poate încânta auzul o asemenea voce care a fost ,,modelată” doar de mama natură ! 🙂
https://turisminternational.com/2020/12/30/malta-i-pe-urmele-cavalerilor/
https://turisminternational.com/2020/12/06/rio-de-janeiro-brasil-brasil/
https://turisminternational.com/2020/11/24/chile-i-tara-de-la-capatul-lumii/
https://turisminternational.com/2020/10/06/beijing-ii-orasul-interzis/
Loc de vis! Cel mai mult am stat 10 zile in Cazanele Dunarii si am fost in croaziere pe acolo. Multe obiective turistice interesante de vizitat si de fotografiat pentru toata familia. Am apelat la dunareaincazane.ro pentru programare cazare si croaziere
Destinatia mea de vis mereu! Mi-am facut luna de miere in Cazanele Dunarii dunarii si a fost super locul. Toate facilitatile posibile pentru o vacanta de neuitat! O sa mai merg de cate ori am ocazia alaturi de familie. Am apelat la dunareaincazane.ro pentru programare cazare si croaziere