Jakarta (III) – Rămâi cu bine, Jakarta !
Sosise și ultima zi de vacanță în Jakarta. Era ziua în care aveam să vizitez doar un singur obiectiv : Taman Mini Indonezia. Un complex uriaș, cum n-am mai întâlnit nicăieri în lume, în care sunt incluse muzee, acvariu, cinema, parcuri cu animale și case tradiționale indoneziene. Doar o moschee îi mai lipsea ! 🙂 Însă eu o văzusem deja pe cea mai mare din țară în ziua precedentă. Jakarta (II) – O lume în care te poți obișnui ! Acesta este un mega obiectiv, pe care nu-l poți vizita în întregime doar într-o singură zi ! Însă eu, doar atât mai aveam la dispoziție, așa că trebuia să fac un tur de ,,forță”! 🙂
Taxiul pe care l-am comandat la hotel avea să străbată timp de o oră străzile Jakartei, din centru până aproape de periferie.
La începutul călătoriei am admirat turnurile înalte și moderne care, se înșirau de-a lungul drumului ca niște războinici ce mă priveau cam de sus. 🙂 Apoi, acestea au fost înlocuite de casele de la periferie, acolo unde câte un localnic, în lipsa polițiștilor, făcea ,,legea” în traficul aglomerat. …dirijarea circulației se făcea contra cost, desigur ! 🙂 Însă era deja obișnuit și cu aglomerația rutieră… JAKARTA (I)-Minunea Indoneziei În apropierea unei stații am văzut un agent de circulație echipat ca de paradă, lângă care se afla un aparat așezat pe un trepied. Polițistul își făcea un selfie în timp ce se afla în ,,exercițiul funcțiunii” sau aparatul era un radar unicat ce măsura viteza pasagerilor din stație ? 🙂 Cert e că taxiul în care mă aflam, a trecut fără probleme… 🙂 Un trafic mai rău ca în Jakarta, mai văzusem doar în Cairo (VI) -Un oraș frumos, dacă știi să-l privești.
În cele din urmă, mașina a ajuns la destinație, unde am plătit ,,uriașa” sumă de 6 dolari pentru cursa făcută și apoi am intrat pe poarta mega complexului.
Ca să pot vizita toate pavilioanele, era ceva imposibil de atins, chiar și dacă ziua ar fi avut și 25 de ore ! 😉 Nu reușisem acest lucru nici măcar în Beijing (II) – Orașul interzis. Cu ajutorul datelor notate în carnetul meu, am evaluat rapid situația și am selectat obiectivele cărora urma să le trec pragul. Cred că soția fostului președinte Suharto (inițiatoarea proiectului Mini Indonezia) nu s-ar fi supărat dacă ar fi aflat că lăsam unele obiective nevizitate ! 🙂
Un dragon colorat (sau șarpe ?!), ce era cocoțat pe un gard, mi-a făcut un semn discret că sunt binevenit și că vizita mea poate să înceapă ! …îmi dăduse un fel de Start ! 🙂 …sau cel puțin așa mi s-a părut ! 🙂 Mai avusesem eu astfel de impresii și atunci când vizitasem Rio de Janeiro (III)- De vorbă cu statuia lui Isus… 🙂
Așa că, mi-am început ,,odiseea” ce urma să mă ducă în câteva din cele 33 de pavilioane, dispuse concentric în jurul unui lac imens, în mijlocul căruia se afla o salbă de insule, asemănătoare arhipelagului indonezian !
Primul obiectiv în care doream să intru era Pertiwi Museum, cel care are forma unor conuri de orez așezate pe o farfurie. Cum mai vizitasem pe un alt meridian și un con în formă de coș pentru zahăr (Rio de Janeiro (II) – Garota de Ipanema), mi-am zis că orezul nu poate fi cu nimic mai prejos ! Deci, trebuia să pătrund și să văd ce cadouri primise Suharto în cei 32 ani de președinție. Însă, orezul nu mi-a purtat… noroc ! 🙁 Cum în interior avea loc o ceremonie cu ,,ștaif” (în care meniul era bazat pe orez 🙂 ), a trebuit să mă mulțumesc doar cu… exteriorul ! 🙂
Nu departe se află Muzeul Coranului, un loc în care se află expus cel mai mare Coran din lume (2m X 1,5 m) și a cărui scriere a durat nu mai puțin de 14 luni ! ;-D Asta da muncă de ,,scriitor” ! 🙂 Dar, cum acest tip de muzeu e doar al doilea ca mărime din lume (după cel din Bahrain), mi-am zis că nu e cazul să pierd foarte mult timp în el și am trecut mai departe. Muzeului Sportului situat în apropiere, l-am văzut doar pe dinafară. Nu de alta, dar era o ,,blasfemie” ca forma lui să fie cea a unei mingi de fotbal ! 🙂 Păi, când câștigase Indonezia un campionat mondial sau măcar unul asiatic al sportului rege ?! 😀 Și ce valoare sentimentală ar mai fi avut pentru mine un muzeul al fotbalului situat într-un stadion pe care se jucase o finală de Cupă Mondială ?! 🙂 Chile (III) – Rămas bun, Santiago de Chile !
Așa că m-am îndreptat spre Imax, locul în care, pe un ecran gigantic, urma să ruleze filmul ,,Frumoasa Indonezie”. Că Indonezia e frumoasă, o știam ! Dar doream să văd acest lucru și pe ecranul care fusese declarat ca fiind cel mai mare din lume între 1985-1991. Dar, soarta mi-a scos în față un nou ghinion ! 🙁 Biletele pentru următorul spectacol erau epuizate ! Ce puteam să fac ?! 🙁 Gard de sărit sau un geam uitat deschis la baie, nu se vedea niciunde… Era hărăzit să privesc pe dinafară clădirea în formă de melc auriu și să mă gândesc la povestea la care aceasta făcea trimitere. Legenda spune că o bătrână ce pescuia a găsit un melc din aur pe care l-a dus acasă și l-a așezat într-un borcan. În lipsa ei, melcul se transforma într-o fată care făcea curățenie și mâncare. În cele din urmă, bătrâna a spart borcanul și a rupt vraja, iar fata din melc a devenit fiica sa. 😉 …o fată de ,,aur” ! 🙂
Dacă tot nu am văzut filmul de pe ecran, măcar am rămas cu povestea melcului auriu ! …sau a ,,cenușăresei” în variantă indoneziană 🙂
M-am deplasat apoi spre un pavilion interesant ce se afla în apropiere : Muzeul cu fluturi și insecte.de data această aveam noroc ! …erau bilete disponibile și era deschis ! 🙂 În interior am văzut o ,,simfonie” de aripi și mai ales de culori creată de fluturii care cândva ,,alunecau” prin văzduhul insular ! 🙂
Fluturi de toate formele și mărimile își găsiseră ,,locul de veci” în acest muzeu ! …spre încântarea vizitatorilor ! 🙂 O hartă a arhipelagului era marcată (la propriu) de fluturii care, avuseseră ,,vize de reședință” prin acele locuri. 🙂 Unii dintre ei aveau în acel moment ,,viza de flotant” pe un stâlp de susținere din interior ! 🙂
Înainte de a ieși în parcul în care fluturii zburau în voie, m-am uitat curios și la câteva exemplare de gândaci și miriapode care, asemenea fostelor zburătoare, acum erau doar niște amintiri prinse pe perete.
Entuziasmat peste măsură și de câteva veverițe care le făceau concurență neloială fluturilor din parc, m-am îndreptat către locul unde viața este trăită sub ape, adică spre Acvariu. Înainte de intrare, un întreprinzător particular, ,,confecționa” pe o plită niște clătite de care beneficiau parțial și câțiva pești ,,cerșetori” din lac. Păi, cum să mănânce vizitatorii clătite fără să le ofere ,,taxa de protecție” ?! 🙂
Am pășit printre bazinele imense în care înotau doar viețuitoare din apă dulce și am putut vedea arapaima. Monștrii din Amazon care trăiesc pe Terra de 23 milioane de ani ! Dinozaurii ? Niște mici copii pe lângă arapaima ! 🙂
Dar cea mai haioasă creatură din întregul acvariul era o țestoasă albinoasă care, nu dădea ,,doi bani” pe vizitatorii care se holbau la ea. 🙂 Aceasta părea a fi mai degrabă o fantomă a suratelor sale ceva mai închise la ,,culoare”. 🙂
Dacă tot vizitasem viețuitoarele din aer și apă, aș fi putut să le ocolesc pe cele ce își duc viața pe pământ ? Cu siguranță că nu ! Deci, era musai să intru în Muzeul Komodo + Parcul cu reptile ! Cum aș fi putut să colind prin (Mini) Indonezia fără a vedea pe viu un dragon ?! …fie el și unul de Komodo ! 🙂 Mai ales că și muzeul avea forma unui astfel de animal !
După ce m-am informat în interior despre viața acestui animal. am ieșit apoi în parcul exterior. Din păcate, doar țestoasele (ce serveau masa) erau vietățile active din acel moment, în vreme ce dragonii, cu ,,aerele” lor de vedete ale parcului, păreau a fi niște trântori ce stăteau întinși la soare. …sau poate că nimerisem eu momentul în care își făceau siesta… 🙂 Parcă îmi era dor de agouti jucăuși pe care îi văzusem pe dealul Ancon din Panama ! 🙂 Panama (II) – Orașul văzut de sus
Noroc cu un angajat al parcului care le-a salvat onoarea ,,leneșilor”, scoțând ca din joben niște șerpi și pui de crocodili cu care te puteai fotografia, așezându-i drept guler sau pe post de pălărie. Culmea e că, angajatul respectiv a refuzat ,,atenția” pe care doreai să i-o dai la final. Atipic pentru un lucrător care interacționează cu turiștii, nu ?! 😀
După un ultim muzeu vizitat (al Energie), mi-am zis că ajunge cu astfel de vizionări și că era momentul să trec la partea cea mai interesantă : casele tradiționale din cele 6 zone al Indoneziei. Până nu demult fuseseră 7 zone, fiind inclus și Timorul de Est, dar acesta a fost ,,retrogradat” la rangul de muzeu. …dacă i-a trebuit independență ! 🙂
Am pășit în zona Bali, din care nu putea lipsi casele ce aveau forma unor căciuli ridicate pe picioroange, precum și porțile despicate la mijloc. Pe cele din urmă aveam să le văd și în zilele următoare. …doar că la fața locului ! 😉 Însă trebuia să intru în atmosfera insulei cu populație hindusă, nu ?! 🙂
După ce am fixat în memoria mea (și a cardului) imaginea caselor, am plecat spre următoare zonă : Papua ! Regiunea în care se spune că ar exista niște triburi războinice care, dacă ar pune mâna pe tine, s-ar alege cu un …,,grătar”! 🙂 Norocul meu era că în fața colibelor existau doar câteva statui ,,războinice”, destul de prietenoase care mi-a permis să le fotografiez. 🙂 În realitate, Papua este o zonă de o frumusețe idilică, mai ales în ce privește fauna subacvatică. Mi-aș dori să ajung cândva pe acolo. …exceptând partea cu ,,grătarul” ! 🙂
Dincolo de un gard răsuna o muzică live, căci play back-ul nu cred că s-a inventat prin insule. …și nici spectacole plătite de primării ! 😉 M-am dus întra-colo să văd ce casă tradițională își ,,permite” să atragă vizitatorii prin muzică live. …și am văzut : Sulawesi Tengara ! Două fete indoneziene (una îmbrăcată modern și alta în straie musulmane) formau un duet de…limbă engleză ! 🙂 Bun și ăla ! 🙂 După ore întregi de stat în soare, savuram un spectacol în timp ce stăteam pe un scaun la umbră. Un moment asemănător (păstrând proporțiile) cu o bere rece în timp ce stai pe o plajă încinsă ! 🙂
În rafalele de aplauze ale celor 5 spectatori, episodul muzical a luat sfârșit iar eu m-am deplasat spre următoarea zonă ce-și expunea casele : Sulawesi South. Pot spune fără niciun dubiu că aceste sunt construcțiile care m-au impresionat cel mai mult ! De ce ? Fotografia expusă mai jos, poate ,,vorbi” în locul meu ! 🙂
În schimb, cel mai ciudat tip de locuință mi s-a părut a fi cel din Sulawesi Utara. Niște colibe rotunde ridicate pe niște picioroange subțiri la 5-6 m deasupra solului, ce păreau a se legăna la cea mai mică adiere de vânt ! …sau poate că așa erau legănați pruncii înainte de somn fără a le mai spune povești cu dragoni de komodo ? 🙂 Însă, ceea nu puteam să înțeleg, era modul în care puteau urca bărbați în casă după o noapte întreagă petrecută la ,,șpriț”… 🙂 …doar oameni sunt și ei, nu ?! 🙂
Fără a găsi răspuns la întrebare, am trecut la Sumatra North. Acolo am văzut o structură de lemn care m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva un meșter exilat din Maramureș poposise cândva pe aici. … sau venise în vizită de lucru pe arhipelag 🙂 Doar că partea finală a ,,turlei” nu era conformă cu patentul maramureșean, de parcă meșterul nostru nu a vrut să le dezvăluie întregul secretul și i-a lăsat pe ei să termine proiectul 😉
În cele din urmă am ajuns la ,,perla coroanei” : Sumatra South ! Pe un fond muzical (tot live, dar în limba indoneziană) ce gâdila plăcut auzul, am admirat casele țuguiate ce reprezentau 3 clasele sociale (nobilii, agricultorii și pescarii). Nu erau chiar de nivelul celor de la Sulawesi South, dar îți ,,mângâiau” ochiul ca o culoare caldă.
Sunetele muzicale și o voce bărbătească mi-au condus pașii către o scenă, pe care solistul executa un dans fiind înzestrat cu niște papuci și cu ochelari de soare (deși soarele nu-și trimitea nicio rază în acea zonă). Dar vocea…! 🙂 Vocea era una care l-ar fi făcut celebru în patria manelelor ! 🙂 Trei dansatori de ,,excepție”, trăiau muzica la o intensitate care o depășea cu mult pe cea a pașilor executați cu oarecare stângăcie. Un al 4-lea a venit spre mine și mi-a făcut semn să mă alătur ,,ansamblului artistic” și să-mi arăt calitățile de dansator de ,,import”. L-am refuzat politicos, pentru că în acel moment îmi exercitam calitățile de…,, regizor”! 🙂
Seara se încheiase exact așa cum mi-aș fi dorit să fie, după o zi de colindat printre muzee, animale și case pe picioroange. Mai ales că într-un magazin de suveniruri am auzit cuvinte…românești ! …sau moldovenești ! 🙂 Depinde de ce dicționar ai în față ! 🙂 Dintr-un radio așezat pe o tejghea, răsuna Dragostea din tei – O Zone ! Să aud la 10.000 km depărtare de casă cuvinte în limba română, era ca o ,,pată de culoare” auditivă pe care urechile mele nu puteau să nu o aprecieze ! 🙂
Taxiul pe drumul de întoarcere a fost unul la fel de ieftin ca și la dus, doar ca de data aceea timpul a trecut parcă mai repede. Până și căldura parcă se mai domolise cumva… Și când mă gândesc că, într-o altă țară așteptasem taxiul la -25 C ! 🙂 Harbin(I) – feeria gheții !
Odată ajuns la hotel aveam de ,,executat” un program deosebit de complex : făcutul bagajelor și apoi un somn pe care-l doream a fi odihnitor. A doua zi urma să ,,zbor” spre o insulă ce se afla doar la două ore distanță de Australia.
Jakarta, cu aglomerația ei ce-ți dădea sentimentul de trăire intensă, rămânea în urmă ! La orizont urmau să răsară plajele și valurile (la fel de vii) ale insulei Bali ! …la orizontul zilei următoare !
