Indonezia (IV) – Un zbor între Jakarta și Bali… sau o trecere de la musulmani la hinduși !

Nici nu se luminase bine de ziuă, când mă aflam deja în stație, așteptând un bus ce avea să mă ducă spre aeroport. Vacanța în Jakarta era pe cale să devină doar o amintire ! Pe traseul meu urma să ,,răsară” o nouă destinație : Bali ! Jakarta (II) – O lume în care te poți obișnui ! Față de momentul sosirii, vremea din acea dimineață era o …splendoare. 🙂 De data aceasta lipseau atât razele ,,ascuțite” ale soarelui cât și umiditatea din prima zi (JAKARTA (I)-Minunea Indoneziei), cele care mă făcuseră să mă întreb de ce englezul din fața mea era ud pe pantaloni. 🙂 Doar umiditatea excesivă să fi fost de vină sau și berea din sticla sa ? 😉 În mod sigur, ora matinală era cauza pentru care vremea era suportabilă. Dar, parcă între timp mă împrietenisem un pic și cu clima de lângă ecuator… Așa că puteam să candidez (cu șanse) pentru a primi cetățenie indoneziană ! Ce mai, devenisem unul de-al lor ! 🙂

Drumul spre aeroport a fost unul cu trafic redus, căci orașul încă nu se ,,dezmorțise” după o noapte lungă. Doar o caleașcă, împopoțonată cu flori artificiale (ca de sărbătoare) a fost cea care a mai ,,colorat” traseul. …sau mai bine zis, calul, cu a sa scufie roșie decupată în zona ochilor. 🙂 Poate că era ziua lui de naștere și își scosese stăpânii la o plimbare ! 🙂

Asemenea traficului, nici soarele nu părea a fi foarte grăbit. El avea timp suficient să urce pe cer, căci ziua abia începuse ! 🙂 Dincolo de clădirile din zare, semăna cu o minge mare și… albă ! Păi, eu învățasem la școală că astrul ceresc are culoarea galbenă, însă soarele ,,indonezian” îmi dădea ,,geografia” peste cap !. 🙂 Se părea că eram pe cale de a rămâne corigent tocmai in emisfera sudică !. 😀

După circa o oră de mers, am ajuns la aeroportul Soekarno-Hatta, tocmai când soarele începea să-și arate ,,mușchii” și să capete culoarea galbenă în obraji. Deci, până la urmă aveam șansa să trec clasa ! 😀

În fața terminalului, un agent de circulație dirija un trafic aproape inexistent la acea oră ! Am intrat în răcorosul terminal 3, cel care deservește doar compania Garuda (un fel de ,,Tarom” indonezian) 🙂 Doar că în timp ce Taromul este mereu la limita supraviețuirii, compania ce poartă numele pasării mitice indoneziene, se află constant între primele 10 companii aviatice din lume ! Abia așteptam să zbor cu această companie de 5 stele care se mândrește cu cei mai buni însoțitori de zbor din lume ! Câteva stewardese așteptau cuminți pentru îmbarcare. Le-am făcut un semn discret că aș vrea să le iau cu mine ca…amintire ! 🙂 Iar ele mi-au dat ok-ul cu zâmbetul pe buze . …doar pentru o fotografie. 🙂

Al 8-lea cel mai aglomerat aeroport din lume, era unul care strălucea de curățenie și care avea cu ce să-mi ,,umple ” timpul până la ora de zbor ! Multe țări europene ar putea să ia câteva lecții despre cum ar trebui să arate cu adevărat un terminal modern ! Parcă mă aflam într-un ,,muzeu” plin cu exponate !

Dar totodată mă aflam și într-o grădină botanică plină de verdeață, colorată de pomii ce erau plantați acolo. Aș fi putut să mă relaxez mult și bine în acea locație, însă valiza mea (aflată deja în ,,burta” avionului) în mod sigur nu ar fi fost de acord să plece la drum fără mine ! 😉

Așa că, m-a dus agale către poarta de îmbarcare. Pe drum am văzut o scenă unică pentru mine ! Doua australience, de cel mult 20 ani, (ce păreau abia trezite din somn) fugeau prin terminal gata să-și rupă sandalele. Cu rucsacii în spate și cu părul răsfirat pe față, ele țipau din răsputeri ca avionul, ce urma să decoleze spre Australia, sa stea să le aștepte ! În timp ce se îndreptau cu pașii îngenuncheați spre finish, aeronava s-a desprins încetișor de la gura porții și s-a îndreptat spre pistă. Ce a urmat ? Urlete, păr smuls din cap și lacrimi mari cât un bilet de avion. 😉 Un steward a încercat să le explice că procedurile de decolare fuseseră activate și că nu mai era posibilă îmbarcarea lor. Degeaba ! Australia ,,fugise” la capătul pământului ! Și eu care credeam că Chile se află la capătul lumii ! 🙂 În timp ce ele erau în plin ,,concert” și cu nasurile (și lacrimile) lipite de geam, avionul lor a lăsat pista Jakartei în urmă ! 🙁 Era pentru prima dată când vedeam ce dramă poate declanșa pierderea (pe ultima sută de metri) a unui avion ! ;-(

Eu nu aveam să pățesc așa ceva ! Trecusem cu bine de îmbarcare și îmi ocupasem locul din avionul ! Eram norocos în comparație cu alții ! 😉 Ce să-i faci, dacă somnul de dimineață e uneori prea dulce ! 🙂

În câteva minute am ,,decolat” spre Bali. Urma să ,,dau” lumea musulmană (Jakarta) pe cea hindusă (Bali) ! 😉

Din păcate, drumul scurt (de circa o oră) nu le-a dat voie stewardeselor să-și demonstreze toate calitățile profesionale … Citisem cândva că în zborurile lungi, însoțitoarele de bord pot efectua (la ,,cerere”) și un masaj la tălpile călătorilor !

Cum pentru acest drum nu se punea nici măcar problema descălțatului de pantofi, nu mi-a rămas decât să servesc gustarea oferită și să privesc în zare spre conurile vulcanilor. Undeva, ceva mai la nord, se afla și Krakatau, vulcanul care a produs cea mai mare erupție din istoria omenirii. Cum și în Bali există unul deosebit de activ (Agung), nu-mi rămânea decât să sper că el va sta liniștit în timpul vacanței mele ! 😉 Și am avut noroc ! Agung s-a ,,trezit” (ținând avioanele la sol) la nicio lună după ce eu îmi terminasem sejurul în insulă ! 😀

Însă timpul a trecut și am aterizat pe pista din Dempasar. Deși acesta este cel mai important oraș din insulă, el este totodată unul care are mai puțin magnet la turiști. De ce? Pentru că nu are ieșire la mare ! 🙂 Și cum Bali înseamnă valuri și soare, eu alesesem Kuta… 😉

În 5 minute am părăsit aeroportul și m-am îndreptat spre ,,marea” de taxiuri din parcare. Nu era o distanță prea mare până la hotel (cca. 3 km), așa că m-am îndreptat cu avânt spre primul taxi. Prețul cerut ? 20 $ ! 😀 Negocierile purtate și cu alți șoferi, au fost mai grele decât cele dintre SUA si Koreea de Nord ! 🙂 ..sau decât cea pe are am purtat-o la -25C în Harbin(I) – feeria gheții ! Prețul de 20 $ părea bătut în ,,cuie” ! Adică…7 $/km ! 🙂 Păi, nici dacă era limuzina lui Flinstone (desene animate) nu puteau cere o asemenea sumă ! Motiv pentru care portofelul meu a intra în ,,stop cardiac”;-) și am ieșit în strada principală. De acolo am luat un taxi la… 10 $ ! 😀 Așa că, portmoneul meu a fost resuscitat și a început să simtă din nou pulsul rupiilor indoneziene ! 🙂

În câteva minute eram deja în hotelul în care urma să petrec următoarele 5 nopți.

Ajunsesem pentru prima dată într-o lume hindusă, iar lucrul acesta aveam să-l simt din plin în zilele următoare. …sau mai bine spus, într-una dintre ele ! 😉 Dar, să nu anticipez ! Toate ,,poveștile” au vremea lor ! 🙂

https://turisminternational.com/2021/05/20/jakarta-ii-o-lume-in-care-te-poti-obisnui/

https://turisminternational.com/2021/02/21/giza-ii-un-sfinx-dominat-de-vant-si-de-nisip/

https://turisminternational.com/2021/03/27/florenta-un-oras-cat-o-inima/

https://turisminternational.com/2021/01/17/malta-iv-mdina-locul-in-care-timpul-pare-ca-a-incremenit/