Bali, Ubud (III) – In casa templelor !
Bucuros că am scăpat fără să fiu agresat de macacii din Mokey Forest 🙂 Bali-Ubud (I)- printre regii neîncoronați din Monkey Forest !, am plecat să vizitez și restul orașului. Am pășit fără grabă prin Ubud-ul plin de turiști și am ,,admirat” câteva statui ciudate care își expuneau organele genitale în plină stradă! 😱 …cu arta nu e bine să te pui ! 😉 Nu puteam să zic nimic, știind că în urmă cu ceva ani un artist român a expus ceva asemănător la New York. …pe banii Ministerului Culturii !
Cum orașul e un muzeu în aer liber al templelor hinduse, am preferat să-mi ,,clătesc” ochii pe o artă ceva mai…pământeană ! 🙂 Așa că am intrat în Pura Saraswati. Un templu ridicat de un constructor specializat în locuri de… incinerare ! Dacă regele balinez i-a cerut să creeze un templu ieșit din comun, ce putea să mai facă omul?! …decât să lase incinerările pentru mai târziu! 🙂 Așa aveam să văd în acea zi un templu de poveste ! …căci o incinerare aveam să văd în ziua următoare ! 😉 Lacul din curtea interioară, ce avea un covor de nuferi, mă făcea să mă simt ca într-o lume de poveste!
Am mers pe aleea din mijlocul apei de parcă eram Dorothy în Vrăjitorul din Oz, care călca doar pe drumul de cărămidă galbenă. În loc să ajung în Orașul de Smarald 🙂 m-am trezit în fața unui altar în formă de piramidă, ce era închinat unei zeități hinduse. Plimbându-mi privirea spre partea superioară (ce era aurită), atenția mi-a fost atrasă de un anumit simbol : o svastică ! 😱 Deci locul vrăjitorului cel rău fusese luat de simbolul nazist ? Păi, ce să caute acolo acel semn despre care învățasem la școală că răul în stare pură ? 🙁
Însă, dacă vom gândi ca hindușii, lucrurile se schimbă ! Semnul este considerat a fi unul sacru în hinduism, budism și jainism. Acolo, el este socotit ca fiind purtător de noroc și este nelipsit de la nunți, sărbători și festivaluri. Cum în jurul meu nu era nicio nuntă și nici festival, urma să mă consider norocos dacă urma să beau în scurt timp o bere rece ! 😉 Căldura făcea ca setea să-mi crească ca într-un cazan în fierbere. 🙂 Alături era o scenă pe care, artiști locali urmau să danseze mai târziu pe muzică balineză și să se joace. …cu focul ! 🙂 Mi-aș fi dorit să văd spectacolul care era după lăsarea nopții, însă țânțarii de mărimi suprarealiste 🙂 ar fi tăbărât asupra mea ca să mă lase fără o picătură de sânge ! 😀 🙂
Așa că am renunțat la gândul show-ului și am plecat din nou printre nuferi, vizitând și restul templului și admirând niște tronuri regale aurite. …dar goale ! Regii care stătuseră cândva pe ele, beneficiaseră demult și de o altă construcție ridicată de arhitectul templului. …de un incinerator ! 😉
După vizita de o ora, era musai să mă răcoresc, căci svastica aurită îmi încinsese mintea și dublase gradele unui soare ce arunca sulițe fierbinți asupra mea. Aveam de ales, fie să intru într-un restaurant unde să pot bea o bere rece (căci trecuse vremea berii fără alcool din Jakarta (II) – O lume în care te poți obișnui !), fie să intru în posesia unei nuci de cocos.
Însă, dacă tot mă aflam în Ubud (unde toți copacii făceau… nuci 🙂 ), m-am gândit că un lapte de cocos ar fi numai bun ! M-am uitat la cel mai apropiat copac (cam înalt pentru mine ! 😜)și mi-am dat seama că aveam șanse mai mari să-mi cadă un ozn în brațe decât o nucă ! 😀
Deci teroria probabilității ieșea din calcul ! 😀 Și cum în preajmă nu era nicio maimuță cu care să pot face un troc cinstit (banane contra nuci), nu-mi rămânea decât să mă prezint la prima camionetă parcată pe stradă și să aleg o nucă. … la fel cum aș fi ales un pepene de Dăbuleni ! 😀
După ce mi-am potolit setea, am plecat să vizitez și piața din apropiere, unde se afla o colecție de obiecte confecționate de niște meșteri pricepuți. 😉 …și ce obiecte nemaiîntâlnite urma să văd acolo! 🤩 Unele pe care nu aveam să le uit prea curând , dar pe care nu aveam de gând să le cumpăr! …impedimentul nu era unul de natură financiară, ci unul de …bun simț (sau gust) ! 🙂 Cum aș fi putut aduce în țară un suvenir din lemn, de forma unui organ bărbătesc ?! 😀 Mai văzusem ceva asemănător în muzeul D”Orsey, din Paris (pictura ,,Originea lumii”), dar acolo măcar nu erau de vânzare ! 😉 Am privit suvenirurile expuse (fără să le admir) și am încercat să înțeleg ce fel de om și-ar atârna cheile la un asemenea breloc ! 😀
Acelea nu erau singurele obiecte de acest gen care se aflau în acea piață. Poate că era una din explicațiile pentru care Indonezia este pe locul 4 în lume ca număr al populație! 🙂 În afara unor magneți cu imagini normale 😀 , altceva nu am cumpăra din acel loc. …însă îmi încărcasem mintea cu un alt tip de cultură ! 😀
Deoarece trecusem demult ora prânzului și singura hrană fusese doar o biată nucă de cocos, am decis că e momentul să-i dau de treabă stomacului meu. Am intrat într-un restaurant înșirat pe câteva terase (asemenea celor pe care se cultivă orezul) și care păreau a fi niște ,,separeuri” în aer liber. Cu acea ocazie a fost ,,invitată” la masa mea și o bere indoneziană care, în scurt și-a dovedit calitățile de …răcoritoare ! 🙂 De regulă, în călătoriile mele doresc să gust o bere care să fie produsă în țară în care mă aflau. Așa că, nu am făcut excepție nici atunci. …Bintang s-a dovedit a fi o bere pe cinste ! 🙂
Hrana ,,asortată” cu bere, m-a făcut să mă gândesc la ce anume aveam să ratez în acea zi : terasele cu orez Tegallalang Rice Terrace și muntele vulcanic Batur ! Oricât aș fi putut comprima timpul, tot nu aveam cum să le văd pe toate într-o singură zi ! O noapte de cazare în Ubud ar fi putut rezolva problema! …însă zarurile fuseseră deja aruncate ! 😉
Așa că le-am privit doar pe ,,net” și mi-am imaginat cum ar fi fost dacă aș fi mers acolo… Terasele cu orez mi-au dezvăluit cum ar trebui să arate raiul indonezian, iar muntele Batur m-a lămurit cam pe unde ar fi iadul atunci când ,,motoarele” lui sunt pornite ! 🙂
Cum soarele dădea semne de oboseală și ziua urma să se încheia, am mai vizitat câteva temple balineze, unele dintre ele având porțile ,,crăpate”. …un stil de artă unic în lume ! Cum aș fi putut să trec pe lângă ele fără să fac măcar o poză ?!
De asemenea, pe cardul de memorie am găsit loc și pentru o parte din vegetația luxuriantă, chiar dacă nu am știu cum se numesc plantele fotografiate. Important e faptul că au stat nemișcate și că erau …fotogenice ! 😉
Cu părere de rău că nu am reușit să văd tot ce mi-aș fi dorit, m-am urcat în Kura-Kura (microbus) și am plecat înapoi spre Kuta. Abia după lăsarea nopții am ajuns în stația finală, iar traversarea unei străzi aglomerate s-a dovedit o adevărată aventură pentru că nu exista niciun semafor sau ,,zebră” în apropiere. Noroc cu un polițist care s-a așezat în mijlocul străzii de parcă era o ecluză din Panama (III)- Canalul Panama și a filtrat toate navele (mașinile) aflate în circulație! 🙂
În scurt timp mă aflam în patul de hotel și mă visam împărțind banane macacilor din Monkey Forest ! …contra unei nuci de cocos ! 🙂
https://turisminternational.com/2021/08/01/tunisia-i-inselatorii-in-care-pot-fi-atrasi-turistii/
https://turisminternational.com/2021/02/02/cele-mai-interesante-hoteluri-subacvatice-din-lume/
https://turisminternational.com/2020/12/27/rio-de-janeiro-v-o-dorinta-de-ultima-zi/
