Iordania (I)- o țară cât un deșert !
,,Ce să faci în Iordania ?” m-a întrebat un prieten atunci când i-am spus că urmează să ,,decolez” spre această țară. ,,În afară de Petra, nu vei avea ce să vezi”, mi-a spus sec interlocutorul meu. Chiar așa urma să fie ?! 🤔 Îmi dorisem atât de mult să văd Iordania, iar așteptările mele urmau să se reducă doar la vechiul oraș săpat în piatră ?!
Însă, bineînțeles că nu avea să fie așa ! 🙂 Iordania urma să fie una dintre cele mai frumoase destinații în care am ajuns !
Avionul a traversat rapid spațiul dintre Mediterana și râul Iordan (Israelul) și dădea semne că vrea să aterizeze. Cât reușeam să cuprind cu ochii, vedeam doar… deșert ! Mai fusesem eu într-un oraș aflat în plin deșert LIMA ( I ) – Capitala soarelui apus, dar aceea era o metropolă în care nu vedeai nici urmă de nisip … 🙂
Din loc în loc, câteva mici tornade se jucau cu nisipul și-l ridicau la înălțime, învârtindu-l după bunul lor plac. Una, ceva mai jucăușă, s-a apropiat de avion și l-a scuturat doar atât cât era necesar pentru a le crea ceva emoții pasagerilor. 🙂
După aterizarea în Amman, m-am îndreptat spre zona în care se închiriau mașini. Urma să ajung în acea seară pe malul Mării Roșii, în Aqaba. Inițial mă gândisem să străbat distanța cu avionul, iar pentru Petra și Wadi Rum să mă ,,lipesc” pe lângă o agenție locală. Însă, în cele din urmă am ales varianta închirierii unei mașini ! ..și bine am făcut ! Cu siguranță că ea trebuia să ,,știe” drumul prin deșert, asemenea unei cămile ce are gps-ul cocoașă. 🙂
După ce am primit mașina, l-am întrebat pe ,,maestrul” ce mi-a dat cheile, care e cea mai apropiată stație de combustibil, sesizând că rezervorul era plin doar pe jumătatea. Însă omul m-a lămurit rapid : ,,În Iordania sunt benzinării peste tot !” …oare, chiar peste tot ?! 😏 Nu l-am crezut pe cuvânt și am făcut plinul la prima stație întâlnită. …și bine am făcut ! Pe drum nu aveam să văd nici benzinării și nici altfel de puncte de alimentare. Doar un magazin amărât uitat de vreme…
Prima stație de tip PECO aveam să o văd abia în apropiere de Aqaba ! 😀 Pai, dacă m-aș fi luat după ,,prețioasele” indicații ale lui ,,dom șef „, aș fi făcut autostopul până când un dromader mai milos, s-ar fi oprit să negociem tariful pentru a-mi ceda un loc pe cocoașă sa… 😀
Apoi, cu vântul în spate am pornit asemenea lui Lawrence al Arabiei spre… AQABA ! 🙂 Dacă englezul din fruntea triburilor arabe, eliberase primul petec arab de sub turci, eu urma să fiu primul călător care ajungea cu o mașina împinsă de vânt, dacă rămâneam fără benzină ! 😉 Ce noroc pe iordanieni să aibă o țară în plin deșert ! 😀 Dacă am fi avut și noi o țară asemenea lor, acum cu siguranță că eram lideri mondiali în km de autostradă ! Însă, nu am avut norocul să trăim în deșert și ne-au trebuit munți, dealuri și câmpii… 😀
După vreo 3 ore de mers în peisaj anost, am intrat în zona unor munți de culoare maro care, nu știau ce înseamnă să fii gazda măcar a unui singur copac pe suprafață lor. Doar pietre… 🙁
Am ajuns la un post de control cu militari cu arma în mâna și mintea în alta parte. Căci altfel de ce m-ar fi oprit și întrebat unde merg ?! Păi, unde puteam să merg în pustietatea aceea din moment ce singurul drum ducea doar spre Aqaba ?! După ce le-am răspuns, au schimbat câteva vorbe între ei și au deliberat : mi-au dat ,,verde” ! 🙂 Nu mi-au cerut nici măcar pașaportul, actul mașinii sau să vadă dacă am permis de conducere. Nimic ! Probabil că au văzut că mă împingea vântul din spate și au considerat că pentru asta nu-mi trebuie permis! 😉 Însă, după câțiva km.am dat peste un alt punct control ! … dar unul cu o procedură simplificată. 🙂 S-au uitat plictisiți la mine, fără a se mai obosi să mă oprească. Probabil că erau în pauza de …umbră ! 🙂
Imediat ce am ieșit din munții cu o culoare ciudată, Aqaba (singurul port iordanian) s-a deschis în zare ! Străjuit de mare și munți, orașul părea asemenea unui evantai aflat sub un soare ce umplea cerul celor 4 țări din zonă (Iordania, Israel, Egipt și Arabia Saudită).
Fără să mai fiu oprit și de alte patrule curioase, am ajuns curând la hotel. Am deschis portiera și deodată ceva m-a lovit ca un marfar în tot corpul! CĂLDURA! Parcă cineva deschisese ușa de la cuptor și dăduse focul la maxim ! Un aer fierbinte și umed îmi invadase pielea ! Ce puteam să-mi doresc mai mult de la un început de sejur ?! 🙂 După doar 10 m de mers pe jos, am intrat gata transpirat în recepție. ,,Câte grade credeți că sunt afară? ” am întrebat în timp ce îmi ștergeam fruntea și gâtul de sudoare. ,,Aaa, nu sunt f multe…cam 47 !”. mi-a răspuns recepționerul ce stătea ca un șeic sub valul de aer condiționat. ,,Cuuuum ? 47 ? ”, m-am mirat ca unul ce sosise de la polul nord. Păi, dacă asta era o temperatură obișnuită, atunci cum era una neobișnuită ? 😣 Aveam să aflu doar peste două zile, când a trebuit să suport 53 C! …parcă îmi era dor de HARBIN (III) – Capitala mondială a iernii ! 🙂 …sau de Chile ( I ) – țara de la capătul lumii, acolo unde prinsesem o iarnă australă.
M-am instalat rapid în hotel și apoi am plecat să vizitez orașul, sperând că poate s-a mai răcorit nițel. Da” de unde ! Așa că am luat direcția mării și m-am urcat pe dig pentru a simți briza. Am avut senzația că stau în fața unui frigider deschis într-o zi toridă de vară ! Îmi venea să nu-i mai închid ușa ! Pardon, să cobor de pe dig, 🙂 și să mă las sejurul în bătaia vântului. Însă un soldat ce-și avea postul chiar în vârful digului, mi-a făcut semn că trebuia să închid …frigiderul ! 🙂 Adică să cobor de pe dig! Deci, înapoi în cuptor !
Am plecat de-a lungul plajei din care, femeile musulmane intrau în mare sub razele lunii și se bălăceau deși erau îmbrăcate. Adică în aceeași ținută cu care mergeau și la piață ! 🙂 Dar, oare ce făceau după ce se termina cu scăldatul, căci haine de schimb nu aveau, iar soarele apusese demult ? 🙂
Pe mal, un vânzător de ceaiuri cu fes pe cap, decupat parcă din ,,Toate pânzele sus!”, îi aștepta pe mușterii care să-i facă vânzare de seară. Dacă tot eram în zonă, am zis să-i dau eu ,,cep”. …și am luat un ceai fierbinte ! Exact ce-mi trebuia ! 😀
În apropiere mai mulți tineri ce încinseseră o ,,sârbă ” însoțită de strigăte, au fost opriți din activitate de…mașina poliție. ,,Stai să vezi cum încep să curgă amenzile” mi-am zis și am pornit filmarea să surprind momentul. Polițiștii au stat de vorbă și, fără să-i legitimeze, s-au urcat în mașină și au plecat. Nimeni nu a fost amendat sau băgat pe bancheta din spate, niciun aparat muzical nu a fost confiscat. Am închis dezamăgit filmarea și am plecat nedumirit ! Niciun polițist nu a filmat acea scenă, pentru ca mai apoi ea să ajungă pe toate canalele de știri?! Ce lume o mai fi și aia ?! 🙂
În timp ce mă gândeam la știrile din România, am simțit un miros care-mi gâdila plăcut nările ! De pui făcut la grill ! M-am lăsat condus de miros și am ajuns la punctul zero! O terasă unde se prăjeau în același timp, zeci de foste ,,mașini” de ouat. Nu am rezistat tentației și am luat o porție de om normal. Mă aflam într-o lume magică, în care mirosul și gustul erau puse laolaltă pe primul loc !
După ce am terminat masa, am continuat plimbarea și am dat nas în nas cu cel care este ridicat la rang de erou național în Iordaniei : Lauwrence al Arabiei! E adevărat că era doar o statuie a celebrului ofițer englez, dar eu îl vedeam înaintea mea pe Peter O”Toole în timp ce-i mâna luptă pe arabi și striga: AQAABAAA ! Nu degeaba, filmul turnat în Iordania, Maroc și Spania a câștigat 7 premii Oscar ! Ciudat e însă faptul că Egiptul a fost sigura țară musulmană care l-a difuzat ! 🙂
În apropiere, o mulțime de oameni stătea la poarta unei terase din care, răzbătea o muzică asurzitoare ce-o făcea să cadă de pe cămilă până și pe statuia lui Lawrence ! 🙂 În interiorul ei se dezlănțuise un dans care-mi amintea de imaginile cu Gigi Becali când dansa singur în mijlocul unui ring. Doar că aici, dansul era practic în ,,haită”! 🙂 Pesemne că ce văzusem mai devreme lângă plajă, era doar …încălzirea ! 😉
Un agent de pază (mai zelos) îi gonea de la poartă pe cei cărora le scăpărau tălpile prin pantofi. 🙂 Deși nu aveam alura unui dansator profesionist local, omul mi-a făcut semn să trec dincolo de poartă și să mă alătur ,,frăției” dansatoare. L-am refuzat, arătându-i încălțările mele care nu aveau ,,ureche muzicală” adecvată pentru un asemenea eveniment. 🙂 Dacă aș fi știut că ajung pe acel ring cu dansatori de top, poate că aș fi căutat un tutorial pe youtoube și aș fi luat câteva lecții. 😉 Dar așa, riscam să iau Oscarul pentru cel mai ridicol dansator. …iar Lawrence mă privea de pe cămilă! 😉
Pentru că ora era târzie, am lăsat dansul al cărui stil era de neînțeles pentru mine și am plecat spre hotel. Parcă se mai răcorise un pic în atmosferă. …sau eu mă obișnuisem cu aerul din Aqaba ?
Am trecut pe lângă un afișaj electronic a cărui date arătau ora 21,03 și o temperatura de doar …38 C ! Deci, avusesem dreptate ! Se făcuse… răcoare ! 🙂
Înainte de culcare, m-am gândit din nou la spusele amicului meu : ,,Ce să faci în Iordania?”. Deja punctasem Aqaba, locul unde 4 țări încap sub același cer pe doar câțiva km. Însă a doua zi aveam să plimb cu un minisubmarin pe sub linia mării și urma să văd peștii și coralii. …aveam la ce să visez ! 🙂
