Iordania(II)- Aqaba sau…două leghe sub mări !
Urma o zi în care aveam să intru în apă la modul propriu, fără a-mi uda nici măcar șireturile ! 🙂 Cum se putea întâmpla poate așa ceva în Aqaba ? Simplu ! Asemenea personajelor lui Jules Verne, aveam să parcurg câteva leghe sub apă cu un…(mini)submarin! Nu aveam să străbat chiar 20.000 de leghe, dar vreo două tot aveam să fac ! 😉
Așa că am ieșit din hotel, m-am urcat în mașină și am plecat spre locația în care urma să mă îmbarc, aceasta fiind situată în afară orașului, la doar 5 km de granița cu Arabia Saudită. Cum îmi făcusem încă de acasă rezervarea online, urma ca îmbarcarea să fie doar o simplă formalitate. În cca. 10 min am ajuns în cartierul rezidențial Tala Bay, unde urma să-l întâlnesc pe ,,Nautilius” și pe căpitanul ,,Nemo”. …bineînțeles că în varianta iordaniană ! 🙂 E adevărat că nu mă așteptau aventuri ca cele descrise în romanul francezului, dar ceva emoții tot trebuia să-mi dea o scufundare sub valuri ! 😉
Am coborât din mașină și, mergând sub un soare care probabil că adormise cu jarul dat la maxim :-), am pătruns în frumosul cartier ce avea în mijloc o lagună artificială.
Am intrat în agenție, unde mă așteptam să întâlnesc doi mateloți vânjoși, care să aibă tatuaje cu ancore pe antebrațe, cu un picior de lemn și o pipă în colțul gurii! Dar am rămas dezamăgit, deși unul dintre personaje avea tatuaje și ,,bea” și ceva tutun ! Doar că tatuajele erau cu săbii ninja, iar pipa fusese înlocuită cu o țigară ținută simandicos în colțul gurii ! Matelotul era o ucraineancă blondă, tunsă scurt, pe care era bine să nu o superi nici măcar cu o floare ! 😉 Celălalt ,,matelot” avea un ,,batic” înfășurat pe cap (dar nu asemenea unui pirat). Cum așa ceva mai văzusem în Jakarta (II) – O lume în care te poți obișnui !, am întrebat-o dacă e din arhipelag, iar ea mi-a răspuns afirmativ. Drept recompensă pentru că mă pricep la geografie (și la ,,batice” 🙂 ), m-a servit cu o cafea! 🙂 Frumos din partea ei ! Doar că a vărsat cafeaua pe birou până ca aceasta să ajungă la mine ! ;-D Supărată foc, ucraineanca (ce părea a fi șefa) a sunat plecarea în cursă. …iar biroul să-l curețe cea care l-a murdărit ! 😀
În așteptarea pe chei a Nautilius-ului am simțit cum razele trimise de soare, aproape că-mi lichefiau circumvoluțiunile de pe creștetul capului. Parcă în Jules Verne nu citisem despre un asemenea soare care să facă focul doar cu lemne de esență tare ! 😉 Nu puteam să nu-mi aduc aminte de temperaturile de -25 C din HARBIN (III) – Capitala mondială a iernii ! ! Ce bine era în Siberia chinezească ! 🙂
În cele din urmă a sosit ambarcațiunea, iar căpitanul ,,Nemo”, ce părea a avea o diplomă de ,,cum laude” în materie de plictiseală, a pornit spre larg. Așa că briza mării mi-a conservat denivelările materiei cenușii. 😉
După câteva minute, ucraineanca ne-a poftit să intrăm sub punte, de unde urma să privim spectacolul subacvatic, spunându-ne totodată să fim atenți la cap în timp ce coborâm. Însă sfatul a venit deja prea târziu ! 🙂 Un turist, cu dimensiuni de baschetbalist, ,,probase” rezistența caroseriei la impactul cu capul său ! 😜 … și ambele rezistaseră cu brio !
Cum fiecare aveam câte un loc rezervat la geam, nu s-au produs grămezi neordonate (asemenea promoțiilor de la tigăi 🙂 ), iar ,,Nautilius” a ajuns pe fundul Mării Roșii de bună voie ! 😀
Cu o viteză redusă și cu explicații date de șefa expediției, am început să vizionăm tot ceea ce reușise să adune fundul mării de-a lungul anilor : un deșert de nisip, vapoare, avioane. …ba chiar și un tanc ! 🙂 Ce putea să caute un asemenea arsenal pe fundul mării ? 🙁 Fusese un război submarin ? … între cine și cine ? 🤔 Până la urmă am aflat că armele fuseseră scufundate intenționat pentru a fi recreat habitatul marin. …ele urmau să devină corali artificiali !
După ce am trecut pe lângă niște bancuri cu pești ce se mișcau cu aroganță, au apărut câțiva înotători bine echipați care au început să facă tumbe în fața audienței de dincolo de geam. Chiar dacă tumbele au avut câteva greșeli de execuție, eu le-aș fi notat cu 10! Dar cum ceilalți pasageri erau nemulțumiți pentru că scufundătorii alungau peștii colorați din zonă, m-am abținut de la notare. … pentru a nu provoca o revoltă pe ,,Nautilius”! 🙂 Dacă pe Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu ! am putut respira aerul rarefiat la 5.200m, ce șanse de supraviețuire puteam să am sub apă dacă aș fi rămas fără pic de oxigen ?! 😉 …deci, fără revolte spontane ! 🙂
Așa că m-am limitat doar în a admira peisajul submarin, în care coralii jucau în rolul principal, iar peștii se foiau în jurul lor ca niște cadâne ce dansau în fața unui sultan prea plin de sine! 🙂
Chiar dacă nu aveam să scriu o carte care să-i facă concurență lui Jules Verne, mi-am luat repede ,,notițe” despre cele văzute ! …însă în loc de carnet am folosit aparatul foto ! 😉 Încântat de ,,peisage”, mi-am propus ca în acea seară să mă întorc în apa mării, dar într-o variantă mai… umedă. 🙂 Adică să fac o baie atunci când gradele celsius vor fi ceva mai ,,omenești” ! 🙂 Doream să ating coralii și totodată să mă împrietenesc peștii frumos colorați, dar totuși… aroganți ! 🙂 …să văd ce atitudine ar fi adoptat atunci când m-am fi văzut în fața lor ! 😀
După o plimbare de cca. 2 ore pe sub mare, vasul s-a îndreptat din nou spre țărm, dar nu înainte ca eu să fac o ultimă filmare a coralilor din Marea Roșie. 🙂
După debarcarea de pe ,,Nautilius”, am mers spre mașină, călcând din umbră în…umbră 🙂 . Când am ajuns la autovehicul, m-ai lipsea doar o scânteie pentru a deveni instantaneu un ,,iluminat” ! 🙂 Noroc că mașina avea a.c. și în 10 min o parcam lângă porțile fostei cetăți din Aqaba, pe care o cucerise cândva Lawrence, personajul care a marcat istoria arabilor. Am amintit despre cel care a făcut posibilă apariția statelor arabe, în Iordania (I)- o țară cât un deșert !
Și cum căldura mi-a făcut sete, am intrat în primul magazin de unde m-am aprovizionat cu o cola. Am dus sticla la gură, iar aceasta s-a golit de parcă ar fi fost spartă ! 😀 Cred că în acel moment aș fi reușit să bat chiar și o cămilă într-un concurs de băut apă ! 😀
Tot mergând pe o cărarea invizibilă marcată de umbră, am ajuns la castel ! Eram bucuros ! 🙂 Urma să vizitez clădirea ce a fost cucerită de Lawrence și arabii lui neinstruiți în arta războiului ! Însă doi angajați ce stăteau într-o cameră cu a.c. pe niște scaune din piele neagră mi-au răspuns sec : ,,Close !” ,,Păi, și eu ce fac ?” îi întreb nedumirit. ,,Este în renovare și nu știm când va fi gata”, mi-a răspuns cu indiferență unul dintre ei. Omul părea a fi din categoria celor care nu știu pentru ce își ia salariul după o zi întreagă. …și nici nu prea-l interesa ! 😀
,,,Dar, dacă doriți, puteți să vă dăm niște pliante privind castelul”. Păi, asta mă interesa pe mine ?! Să stau la porțile cetății și să citesc pliante despre ea ?! 🙂 Le-am refuzat și am plecat spre hotel, fiind hotărât să reduc la zero cantitatea de transpirație de pe corp. ….măcar pentru 2 ore. 🙂
Spre seară m-am dus înapoi spre Tala Bay și m-am oprit pe plaja pe care o remarcasem în cursul zilei. Deși era trecut de ora 17, zona respectivă era aproape goală.
Un bișnițar local mi-a ,,citit” rapid nevoile și mi-a închiriat un echipament de snorkeling, după ce mi- a explicat că nu aveam ce căuta în apă fără el ! Cum nu puteam să pun piedică afacerilor locale, mi-am luat echipamentul și m-am avântat cu el direct în mare. Mare greșeală ! Dacă pietrele din apă m-au lăsat să trec nevătămat, în schimb un arici de mare perfid (ascuns printre ele) m-a faultat după primii pașii ! Am simțit usturimea din talpă până la ultimul fir de păr din cap și m-am uitat către bișnițar. Omul a ridicat neputincios din umeri și mi-a făcut semn că ariciul nu intră în aria sa de competența. …un alt ,,comerciant” era specializat pe încălțări adecvate locului ! 🙂
Însă, în următoarea oră aveam să uit de durerea din talpă. Am înotam bucuros printre peștii colorați ce stăteau în preajma coralilor care, se retrăgeau speriați în orificiile acestuia ori de câte ori încercam să-i ating. …se terminase cu aroganța ! 🙂
Am ieșit din apa caldă de parcă eram în Bali (I) – Acolo unde soarele joacă mereu în ,,rolul” principal ! abia atunci când soarele își potolise razele și a plecat la somn dincolo de munții din Egipt.
Cu cât se însera mai mult, cu atât plaja devenea mai aglomerată. Unii oameni își aduseseră de acasă chiar și câte o saltea pentru a sta cât mai comod ! 🙂 Mai lipseau doar sunetele de chitară și focul care să amintească de Vama Veche ! 🙂 …căci în oricare dintre locuri se poate face baie îmbrăcat pe timp de noapte ! 😀
Înainte de a mă retrage în cameră am mai făcut câțiva pașii prin parcul din centrul orașului, un loc în care sunetul apei răsuna peste tot.
Însă acesta nu semăna nici pe departe cu sunetul pe care-l auzisem în cursul zilei, trecând prin caroseria lui ,,Nautilius”. Apa ce ,,mușca” din submarinul iordanian, parcă avea un sunet ceva mai plăcut, chiar dacă nu parcursesem cu el 20.000 de leghe sub mări ! 🙂 Da, dar cele două leghe pe care le-am străbătut prin Marea Roșie, valorau pentru mine cât tot romanul lui Jules Verne ! 🙂
https://turisminternational.com/2020/12/06/rio-de-janeiro-brasil-brasil/
https://turisminternational.com/2020/11/08/lima-i-capitala-soarelui-apus/
https://turisminternational.com/2020/10/09/beijing-iv-o-vizita-la-marele-zid-chinezesc/
