Petra – o minunea scoasă din piatră seacă !
O vorbă din popor spune că unui călător îi șade bine cu drumul…Cum eu aveam acest statut, nu puteam să mai rămân în Aqaba, așa că m-am așezat la volanul mașinii și am plecat la drum spre perla Iordaniei : Petra ! Cu părere de rău, lăsam în urmă Aqaba și marea ei plină de corali în care, la ceas de seară, musulmanele plonjau îmbrăcate în apă. 🙂 Aceste imagini hazlii aveau să-mi lipsească în zilele următoare… 🙂 Iordania(II)- Aqaba sau…două leghe sub mări !
Autostrada ce ducea spre Amman era mai puțin circulată decât în ziua anterioară, atunci când fusesem O zi în deșertul Wadi Rum !, așa că am parcurs rapid cei 50 km, iar mai apoi, un drum secundar sinuos, ce ducea până la destinație.
După ce am parcat mașina, am auzite niște strigăte puternice ce veneau din aceeași parcare. Mai mulți arabi care se îmbrânceau violent și-au rupt cămășile de pe ei, dezvelindu-și burțile fără de pătrățele și dădeau semne că urmează o luptă pe viață și pe moarte! Cândva, prin aceste locuri se bătuse și Lawrence cu turcii, fiind în fruntea unei armate de femei ! 🙂 Însă eu aveam să văd acum o luptă între bărbați ! 😉 Așa că m-am pregătit să filmez scena, urmând ca mai apoi să obțin Oscarul pentru cel mai bun documentar filmat pe un teatru de război ! 😀 Mă și vedeam cu o stea pe Walk of Fame din fața Teatrului Chinezesc ! 🙂 Doar că…trădare ! 😫 În timp ce așteptam nerăbdător o prima lovitură fulgerătoare, pe care nici măcar ,,ochiul” aparatului de filmat nu ar fi putut să o surprindă, combatanții s-au retras brusc și și-au îmbrăcat liniștiți cămășile! 🙁 …lupta pe viață și pe moarte se terminase înainte de a începe ! …iar Oscarul meu se dusese pe apa Mării Moarte ! 😀 Luptătorii ce păreau că-și vor da viața în bătălie s-au urcat în mașini și au plecat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Păi, și cu filmarea mea, cum rămânea ?! 🙁 Mai fusesem martor la o scenă asemănătoare în Cairo, unde doi șoferi ce-și loviseră mașinile au abandonat lupta exact când eram gata să pariez pe biletul meu de avion, cine va fi învingătorul ! 😀 . …doar că acolo, eram cât pe ce să fiu o victimă colaterală, fiind pasagerul uneia dintre mașini (taxi). 🙂 Cairo (VI) -Un oraș frumos, dacă știi să-l privești !
Dezamăgit că am ratat la mustață un ,,jihad” iordanian, mi-am cumpărat biletul pentru a vizita Petra și am plecat spre locul de ,,îmbarcare”. Pentru că în preț era inclus și transportul cu calul pe o distanță de 200 m, mi-am zis să că nu ar fi rău să-mi păstrez energia pentru mai târziu.
Calul, ce era ținut de ham de un ,,măgar” 😉 m-a dus spre intrarea în defileu (Siq), iar după ce am descălecat, ,,șeful” calului mi-a zis fără ocolișuri : ,,Bacșișul meu !”. Că trebuia să-i dau un bacșiș, am înțeles, deși cel care mă cărase în spate era calul și nu ,,măgarul”! 😉 Dar am trecut peste chestiunea de moralitate și i-am zis : ,,Ok. Poftim un dinar !”, Pentru că moneda iordaniana este mai puternică decât euro, am considerat că e o plată decentă. ,,Costă 3 dinari !”, a replicat ,,măgarul”. ,,Cursa este inclusă în costul biletului, așa că bacșișul meu e un dinar”, i-am răspuns ferm. ,,Nu se acceptă! …3 dinari !”, am primit replica ! 😀 ,,În cazul ăsta bacșișul meu e zero dinari !”, și i-am întors spatele și am plecat. Surprins de noua ,,ofertă” , ,,măgarul” a fugit după mine : ,,D-le, sunt de acord cu un dinar !”, a strigat el. ,, E prea târziu! Oferta mea a expirat !”, i-am răspuns și am plecat să vizitez una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne. 😀 Petra urma să fie cea de-a 5-a minune pe care urma să o văd, alături de Colosseum, Machu Picchu – Orașul pierdut , Beijing ( IV ) – O vizită la Marele Zid Chinezesc, Rio de Janeiro (III)- De vorbă cu statuia lui Isus… …îmi mai rămâneau doar două (în India și Mexic). …poate cândva ! 🙂
Până la intrarea în Siq, aveam să trec pe lângă niște construcții ce semănau cu niște bastione. Oare de ce or fi construit nabateenii asemenea chestii înainte de intrarea în defileu ? Nu știu…. dar știu că acele ,,chestii” erau mormintele Djinn, care sunt cele mai vechi din întreaga Petra : ! …și mai știam că în limba arabă cuvântul ,,djinn” înseamnă spirit. 🙂
Și cum drumul spre Siq era străjuit pe ambele părți de morminte, am trecut printre ele, dar fără ca acestea să mă impresioneze în mod deosebit. Or fi muncit oamenii deșertului la ele, dar când ai ca punct de referință cel mai mare mormânt din lume, totul pălește. Keops, piramida învechită (doar) de Dumnezeu , ! 🙂 Chiar dacă am trecut pe lângă impresionantul Obelisk Tomb, am rămas la concluzia că nabateenii sunt asemenea unor copii isteți ce se joacă cu plastilina, pe lângă egiptenii ce făcuseră ,,magii” arhitectonice cu 2.500 de ani înaintea lor ! 🙂
Dar parcă gresia galbenă începea să-mi transmită ceva… Simțeam cum plutește în aer ,,parfumul” inconfundabil al Petrei, dat de lupta omului cu o natura aspră ! Or fi piramidele și Sfinxul mai impunătoare Sfinxul și Piramidele fac show ! …de lumini), dar în timp ce ele au fost construite din grandoare, Petra a apărut din necesitate ! 🙂 Căci ce altceva puteau face oamenii zonei, dacă pe acolo nu curgea niciun alt Nil ?! Puteau doar să se roage ca cerul să le dea ploaie! Iar cerul le-a dat ! …deși mai rar, dar le-a dat ! Însă le-a mai dat ceva : minte ! Căci fără de ea, nabateenii rămâneau cu gura uscată și cu burta goală ! 😉
Am mers prin defileu (1,2 km) și am simțit cum pe alocuri pereții înguști se strâng în jurul meu. Dar era un sentiment plăcut, chiar dacă soarele abia atingea pământul ! Cu mult timp în urmă, un seism fără scrupule scuturase muntele atât de puternic încât l-a rupt în două ! Parcă mai întâlnisem undeva o poveste asemănătoare. …doar că toiagul lui Moise despicase Marea Roșie în două ! 🙂 …aveam în față un puzzle perfect al naturii ! 🙂
Și dacă Cerul le-a dat defileul și ploile, atunci nabateenii au construit cel mai mare sistem de aducțiune din lume de la acea vreme! Am mers de-a lungul șanțului săpat în piatră ce colecta apa de pe versanți, această ajungând în niște bazine unde era limpezită de pietriș și nisip! Cum de au avut asemenea idei nabateenii ? Asta nu mai știu… Dar știu că în aceeași perioadă, dacii noștri aveau mai multă apă decât le era de trebuință, fără a fi nevoiți să-și pună mintea la contribuție. …natura fusese de partea lor ! Însă care au fost mai avantajați pe termen lung ? Cei care primiseră apă ,,de-a gata”, sau cei care o obținuseră prin iscusință ?! …din păcate, noi nu am moștenit nicio ,,Petra”! 🙁
În timp ce mă gândeam că strămoșii noștri mai fuseseră ,,alintați” de soartă și cu o altă ,,apă” (dată de vița-de-vie ;-D ), pereții defileului s-au retras brusc din jurul meu, iar în fața s-a deschis o ,,poiană” luminoasă în care trona minunea din inima Petrei : Al Khazneh-Trezoreria !
Din zonă mai lipsea doar Indiana Jones care să se lupte cu răufăcătorii ce erau pe urmele sale și ale comorii neprețuite ! 🙂 Dar și alți actori de legendă ,,jucaseră” pe nisipul pe care călcam, faimoasa Trezorerie fiind platou de filmare pentru numeroase filme ce au cucerit mapamondul. Căci cine nu a auzit de ,,Transformers” sau de ,,Mumia se întoarce” ?! 🙂 Și cum în acel moment nu se auzea niciun strigăt de ,,motor” sau ,,dubla doi”, mi-am scos aparatul și mi-am făcut propriul scenariu care să ,,absoarbă” Trezoreria în el. 🙂
Dacă Harrison Ford s-a luptat cu tâlharii pentru comoară, în realitate aici s-au tras focuri de armă pentru găsirea averii ascunse de bandiți. Doar că, beduinii s-au luptat cu urna cioplită în vârful Trezoreriei, asupra căreia au executat un ,,foc de voie” până și-au terminat muniția. Rezultatul ? Au obținut doar praful de pe… urnă ! 😀 Comoara…ioc ! Urmele lăsate de gloanțele acelei ,,lupte” îndârjite sunt încă vizibile, însă eu mi-aș fi dorit să văd mai degrabă o comoară ! 🙂
Niște cămile cam obosite de atâta stat degeaba, s-au ridicat toate ca la foc automat, semn că urmau să aibă ceva de lucru. …ori m-au văzut că filmez și-or fi crezut că sunt vreun regizor cu ,,ștaif” de la Hollywood ! 😀 După cum mergeau, păreau foarte sigure pe ele că aceea era șansa lor de a deveni vedete peste ,,noapte ” și că, până la următorul ,,Indiana Jones”, nu mai era decât un pas ! 🙂
Însă, eu mă uitam la Trezorerie și mă întrebam de ce și-o fi construit acel popor clădirile într-un stil nemaivăzut ? Căci săpatul în piatră seacă nu e ușor de făcut, iar un calcul eronat te poate aduce în fața unei găuri cu care nu prea ai ce să faci ulterior. Una e ridici o construcție demolabilă în caz de eroare și alta e să sapi o ,,clădire” în inima unui munte, pe care o mică greșeală ți-o poate ,,ucide”! 😀
Dezamăgit de faptul că nu era permis accesul în cele 3 camere și că se face discriminare între mine și Harrison Ford :-), am plecat spre Teatrul nabateean. Vântul se întețise și arunca nisip în fața mea de parcă dorea să mă pedepsească pentru că fusesem invidios pe american. 🙂 Curând am ajuns la porțile teatrului și am rămas…acolo ! 🙂 Lacătul de pe poartă arăta clar că cele 4.000 de locuri nu trebuie șterse de praf ! 🙂
Supărat că și această cale era închisă și că vântul era nemilos, m-am echipat asemenea unui beduin care ar fi câștigat fără probleme emisiunea ,,Bravo, n-ai stil ” 😀 ! În stânga mea se deschidea un drum spre culmi care mă îmbia să-i calc treptele și să vizitez cavernele din jur. Dar ce făceam cu mormintele regale situate pe partea opusă ? …căci nu se cuvenea să le ratez ! 🙂
Așa că am rămas fidel planului inițial : mormintele regale, centrul orașului roman și apoi, în funcție de timpul rămas, să aleg între Mănăstire și mormântul lui Aaron. Mi-aș fi dorit să văd tot, dar timpul, dușmanul meu din vacanțe scotea un zgomot enervant : tic-tac. tic-tac… 😉 Acesta era semnul că trebuia să grăbesc vizita. …așa că am plecat spre mormintele regale.
Pe drum am văzut tot felul de ,,scobituri” în munte, de parcă eram în fața unui imens șvaițer natural ! Cimitirul de altădată devenise între timp una din cele 7 minuni ale lumii moderne, iar turiști de toate națiile intrau fără niciun fel de emoție în cavernele care, cândva adăpostiseră trupuri umane !
În timp ce mă deplasam am văzut că una dintre ele adăpostea și acum pe cineva ! Un măgar ce avea mustrări de conștiință pentru că stăpânul său îi taxase prea scump pe niște turiști, stătea ascuns într-o cavernă, nevrând să mai dea ochii cu ,,lumea”! 🙂 Nu departe de el, doua rude de-ale sale se certaseră din aceeași cauză și stăteau supărate ,,coadă” în ,,coadă” ! …treburi măgărești ! 🙂
Eu mi-am continuat drumul spre mormintele regale, iar după ce am urcat câteva zeci de trepte, eram gata să intru pe rând în cele patru. Acestea păreau a fi din cu totul altă categorie (și dimensiune) față tot ceea ce văzusem anterior. Căci nu degeaba erau numite…regale ! 😉
Am mai urcat câteva trepte pentru a ajunge la mormântul Urna, care își păstrase la partea exterioară, printre coloane, un ,,chiriaș” ! Se pare că acela e singurul mormânt din Petra care mai este încă ,,ocupat” și care are ,,locurile de veci” la exterior ! 🙂
Am intrat în interior (ulterior a fost transformat în biserică bizantină) și m-am mirat de multiplele culori în care erau vopsiți pereții în mod natural. Apoi am vizitat și celelalte 3 morminte vecine care, de asemenea aveau pereții colorați.
Apoi am intrat într-o mare dilemă. În ce direcție urma să mă îndrept?! 🤔Să plec spre mormântul lui Aaron (fratele lui Moise), personajului biblic Aaron, cel care l-a determinat pe faraon să le îngăduie evreilor să plece din Egipt sau să mă duc spre Mânăstirea Ad-Deir ?! 🤔 Datorită timpului rămas până la ora închiderii (18), am ales varianta a doua. Deci, urma să urc un munte de trepte neuniforme, săpate în stâncă de brațele nabateenilor. …și am început urcușul ! Primii pași i-am făcut ușor, iar scările în zig-zag păreau o joacă de copil. Apoi, sudoarea a început să-mi curgă pe frunte, iar plumbul să se adune în picioare ! Abia trecuseră câteva minute, iar eu parcă urcam de o zi întreagă ! Ultima picătură de apă s-a scurs din sticlă pe gâtul meu și m-am uitat în zare. …nu vedeam nicăieri capătul scărilor! Doar un măgar răzvrătit cobora independent de stăpânul său ! 🙂
L-am întrebat pe om (nu pe măgar 😉 ) dacă mai este mult până la capăt. ,,Nu. Doar 20 min. de mers”, mi-a răspuns el. ,,20 min. nu e un capăt de țară”, mi-am zis eu și am continuat drumul pe o sub o stâncă ce era căzută și crea un tunel peste scări. Nu departe, într-un fost mormânt, am văzut un…șifonier ! 🤣 La ce o fi folosit în locul respectiv și mai ales de către cine, îmi era peste puteri să înțeleg! 😀
Mi-am continuat drumul ștergându-mi tot mai des transpirația și m-am întrebat cât de greu le-o fi fost celor ce au construit treptele, dacă eu oboseam doar să le urc ? Cum apă nu mai aveam, am înghițit în sec și am privit din nou în sus. Doi italieni binedispuși coborau treptele zgomotoși. ,,Mai este mult până la mânăstire” îi întreb cu glasul stins. ,,Nu, mai ai un pic și ajungi”, primesc răspunsul. ,,Cam cât de… ,,pic” ?”, insist eu. ,,,Cam vreo…20 minute !” , vine replica guralivilor ! 😀 Păi, 20 min. mai aveam de mers și în urmă cu… 20 min ! 🤣 Doar că de data aceea, prognoza lor avea să se adeverească. Chinuit de sete și oboseală am ajuns în sfârșit la Mânăstire ! Dar a meritat din plin tot efortul depus ! La fel cum și altădată a meritat drumul spre Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu !
Abia acum ajunsesem cu adevărat la nestemata Petrei ! Dacă Trezoreria este coroana Petrei, atunci cu siguranță că mânăstirea e perla de pe coroană ! Poate că tocmai de aceea, ca să ajungi la ea, trebuie să treci prin ,,furcile caudine” al treptelor !
Am cumpărat cu nerăbdare apă de la restaurant și am golit sticla instantaneu ! Apoi am mai cumpărat o altă sticlă și m-am așezat pe o canapea în aer liber. Puteam să beau și să privesc în voie ! …deși vântul își mai trimitea periodic rafale cu fire de nisip ce-mi biciuiau fața ! 🙂
La ora 17 am decis că e timpul să fac cale întoarsă, iar în timp ce coboram treptele m-am intersectat cu doi spanioli plini de sudoare, care se opriseră pentru a-și mai ,,trage” un pic sufletul. ,,Mai e mult de mers până la mânăstire?”, m-a întrebat unul dintre ei. Răspunsul meu a venit prompt : ,,20 de minute ! ” 🙂 …cum aș fi putut răspunde altfel, când fusesem deja adoptat de Petra ?! 🙂
Ajuns în parcare, m-am urcat în mașină și am plecat spre Amman folosind aplicația Maps.me. Mai aveam doar 30% baterie la telefon și speram să-mi fie de ajuns până la hotel… Pe drum am oprit pe o colină ca să văd apusul de soare și poate, mormântul lui Aaron. Deși am zărit culmea respectivă, a fost greu să localizez și obiectivul căutat. În schimb m-am ales cu o cafea cu ghimbir primită în dar de la o familie ce petrecea la apus de soare ! Probabil că se vedea pe fața mea că eram un om chinuit ! 😀
Drumul spre Amman l-am făcut cu oarecare emoții deoarece traficul de pe autostradă fusese blocat datorită unui cumplit accident, iar bateria insensibilă a telefonului se tot golea. În cele din urmă am intrat pe străzile supraaglomerate din Amman, chiar în momentul în care nivelul ajunsese sub 5 %. Doar traficul din CAIRO (II) – O plimbare printre minarete și moschee era mai presus de așa ceva !
Am memorat ultima parte a traseului, luând în calcul că telefonul își putea da ,,duhul” în orice moment. Însă, speram să nu se întâmple așa… Cât de bună ar fi fost o baterie externă ! 🙂 Însă, exact când pe cadranul mobilului mi-a fost indicat 1%, am zărit numele hotelului afișat luminos pe o clădire !
Norocul ține cu cei optimiști și perseverenți ! …lucrul acesta îl învățasem în acea zi la Petra !
https://turisminternational.com/2021/09/05/iordania-i-o-tara-cat-un-desert/
https://turisminternational.com/2020/10/31/machu-picchu-orasul-pierdut/
