Columbia, BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar !
După doi ani în care pandemia mă ,,ancorase” în țară, în cele din urmă am rupt ,,lanțurile” ce-mi legaseră dorul de ducă și am hotărât că e timpul să plec dincolo de zare. M-am întrebat spre ce zonă să mă îndrept pentru a nu da ,,nas în nas” cu variantele de covid aflate în plină ascensiune ! 🙂 După o analiza a situației epidemiologice, am constatat că singurul continent verde de mai bine de 6 luni era America de Sud. Cum de curând vizionasem serialul Narcos, am decis că cel mai potrivit loc pentru bagajul meu era în cala avionului ce urma să decoleze spre Bogota ! 🙂 Îmi doream o vacanță cu parfum de Netflix, marca ,,Pablo Escobar” ! 🙂
Escala de o noapte în Istanbul, nu a făcut decât să-mi reamintească la ceas de seară că Istanbulul a fost capitala a trei imperii !
Cu certificatul de vaccinare în mână am străbătut tot aeroportul fără ca cineva să fie curios să mi-l verifice ! 🙂 În oraș, oamenii (cu sau fără mască) se comportau absolut normal, de parcă pandemia nu ajunsese încă pe malurile Bosforului… Singurul turc ce făcea o notă discordantă, era un pescar de pe podul Galata (mare amator de macrou), care era echipat de parcă venise direct din tură de la ATI ! …ori poate aflase el că peștii pe care urma să-i prindă în cârlig, aduceau cu ei și… omicronul ! 😉
După un somn de o jumătate de noapte, am plecat spre aeroportul aflat la 40 km de oraș (al doilea cel mai mare după cel din Dubai), cerându-i șoferului o mică favoare. În numele ,,prieteniei” dintre Ștefan cel Mare și Mahomed II, i-am cerut să mă lase să admir la ceas de dimineață Moscheea Albastră și Sf. Sofia ! Pesemne că șoferul fusese olimpic la istorie (din moment ce mi-a acceptat propunerea) și în timp ce el fuma o țigara în frig, eu eram unicul turist ce admira și fotografia cele doua obiective turistice. …la 4 dimineața! 🙂
După alte două ore, mă îmbarcam în avionul căruia aveam să-i ascult ,,muzica” motoarelor timp de 14 ore, adică până când ajungeam în capitala Columbiei. Cum nu pot dormi în avioane, urma să-mi amintesc câteva lecții despre istoria și geografia acestei țări. După ce am traversat Atlanticul am văzut junglele de nepătruns ale Columbiei, stăpânite de narcotraficanți, de paramilitari sau de forțele de gherilă. Trupele guvernamentale sunt niște musafiri nepoftiți, care își fac mai rar apariția și distrug 2-3 laboratoare de cocaină. … e adevărat că apoi răsar alte 4 cam în același loc ! 🙂 Tonele de cocaină (produse zilnic) iau mai apoi calea nordului, acolo unde consumatorul american nu lasă ca praful alb să devină doar un obiect de muzeu !
În cele 8 zile cât aveam să stau în Columbia, aveam să privesc această problemă și prin prisma columbianului simplu. Că produsul final (cocaina) e unul rău, este un lucru cert ! Dar că singura țară vinovată ar fi Columbia, este discutabil ! Toți columbienii cu care am dezbătut problema, mi-au zis că SUA e la fel de vinovată, pentru că aproape tot ce se produce la ei în țară este consumat în SUA ! Acolo e o piață imensă care cu greu poate fi satisfăcută. O scădere a cantității de marfă cu destinația Miami, ar duce la o penurie de cocaină, iar prețul ar exploda. Cum nu toți consumatorii și-ar permite noul preț, aceștia vor trebui să facă rost de mai mulți bani, iar violențele stradale ar crește exponențial ! Iar dacă nu ar exista Columbia, atunci ar exista Peru, Ecuador, etc…
Dar între timp avionul meu ateriza pe pista aeroportului El Dorado din Bogota…
Următoarele două ore aveam să le petrec la o coadă imensă pentru a obține viza de intrare în Columbia, grație unor funcționari insensibili la oboseala afișată pe fețele pasagerilor. O fetiță ce a așteptat răbdătoare în tot acel răstimp, a clacat chiar în momentul când mama sa era pe punctul de a obține viza ! Și în semn de protest s-a trântit chiar sub geamul funcționarului ! 🙂
Pentru o clipă m-am gândit să urmez și eu aceeași formă de protest, însă după ce m-am văzut cu viza în buzunar am renunțat la idee și m-am îndreptat spre taxi. Pe culoar am întrebat o polițistă (ce nu părea să fi prins vreun traficant de droguri în acea zi 🙂 ) cât ar costa un taxi până în centru. ,,Cam 25.000-30.000 de pesos. Dar nu mai mult ”. Am ascultat sfatul vânătorului de narcotraficanți, m-am urcat în primul taxi și am plecat spre hotel. În mașina exista o folie de protecție între șofer și client, plus un recipient cu gel antibacterian. …masca era obligatorie ! 😉
Șoferul, un om taciturn (semn rău) a ajuns în dreptul hotelului și fără a da semne că vrea să oprească, a continuat liniștit cursa ca și cum destinația era încă departe ! Cum nu avea figura unui răpitor feroce, îmi era clar că aveam în față un escroc ! 🙂 ,,Păi, nu am trecut de hotel?”, îl întreb eu curios. ,,Încă nu, mai avem puțin”, îmi răspunde el, fiind convins că eu nu cunosc orașul. ,,Păi, gps-ul meu, care nu ține cont de fusul orar, îmi arată că tocmai am trecut de hotel !”, îi dau imediat replica. ,,Mda… O să fac un mic ocol pe strada următoare și apoi ajungem la hotel !”, a venit un răspunsul sec al celui care dorea să mă ,,ardă” la buzunare 😉 Înainte de oprire, am privit contorul: 23.000 pesos ! Șoferul a coborât nervos, mi-a scos bagajul și apoi mi-a spus că uitat să privească cifra afișată pe care o aveam de plată. Fiind curios cu ce sumă vrea să mă ,,înțepe”, i-am zis să-mi facă ,,prețul”! ,, 30.000 pesos e costul cursei” a zis fără să mă privească. …Hmm, îmi cerea cu 7.000 pesos în plus față de costul real! …adică, cam 2 dolari. Oboseala și dorința de a simți un duș cald, m-au făcut să renunț la orice negociere și i-am plătit suma cerută.
Am intrat în hotel, unde recepționera se ,,hlizea” cu un bulgar. După minute bune de așteptare, i-am amintit vecinului nostru despre ,,Podul Prieteniei” și acesta m-a lăsat să-mi fac checkin-ul. În momentul plății recepționera mi-a dat o veste șoc : ,,Nu vă funcționează cardul.”. ,,Cum așa ?” întreb eu speriat. O nouă încercare a fost urmată de un nou eșec ! Nu-i nimic ! Schimb cardul și… la fel ! ,,Ok, plătesc în dolari !” , caut să rezolv situația. ,,Nu se poate ! Rezervarea a fost făcută în pesos și trebuie plătită în pesos!” ,,Păi, mă duc la primul exchange, schimb dolarii în pesos, revin și plătesc cazarea, iar apoi nu mă mai vezi până după ce fac un duș fierbinte ! ”…îi enumăr eu toate operațiunile înscrise pe ordinea mea de zi din acel moment. ,, Da, dar trebuie să lăsați o garanție la hotel !”. Am privit în jur…nu eram la camera ascunsă ! M-am uitat la recepționeră… nu dădea pe dinafară deșteptăciunea din ea, dar nici nu părea să aibă un retard. Atunci ce nu era în regulă cu ea ? Nici măcar nu apucasem să mă cazez în acel hotel și ea îmi cerea o garanție pentru apa caldă pe care încă nu o consumasem ?! 😉 Cum puteam să fug fără să plătesc, dacă nici măcar nu mă cazasem ?! 😂
Norocul meu a fost că între timp a sosit un alt angajat al hotelului, ceva mai luminat la minte, care a rezolvat problema cardului meu ! Recepționera introdusese în poziție inversă sulul de hârtie în aparatul fiscal și de aceea bietul aparat nu putea valida tranzacția de pe carduri ! 😂
După acest început ,,promițător”, mi-am recăpătat rapid prospețimea fizică (…dușul 🙂 ) și am plecat pentru un tur în zona centrală. Citisem eu despre (ne)siguranța în Bogota, dar mi-am zis că o întrebare în plus nu strică niciodată, așa că am apelat la noua mea cunoștință : recepționera. Aceasta mi-a explicat că nu este indicat să mă plimb pe străzi după ce se lasă întunericul (ora 18,30), cu excepția Carrerei 7, o stradă pietonală aflată la 100 m distanță. ,,În rest, vei întâlni oamenii ai străzii și pungași care te vor eticheta drept ,,sursă de dinero””. ,,Păi, eu am fost în Rio și nu am pățit nimic”, mă dau eu rotund ! ,,Aici nu e Rio, aici e Bogota ! E mai rău decât în Rio”, îmi răspunde ea foarte serioasă. Vorbele ei m-au făcut să nu mai fiu atât de sigur pe mine, chiar dacă vizitasem Rio de Janeiro (IV) – Samba do Brasil ! , LIMA ( I ) – Capitala soarelui apus și Panama (II) – Orașul văzut de sus și consideram că am un talisman contra răului ! 😉
Deși se înserase, am ieșit pe stradă. Doar era prima zi ! Furnicarul din timpul zilei dispăruse! Puținii oameni se grăbeau fie spre stație de bus aflată în mijlocul străzii, fie spre case. Singurii care nu se grăbeau niciunde, erau oamenii străzii ! Fie că erau în picioare sau întinși pe jos, trebuia să le eviți privirea și să treci rapid pe lângă ei până să-ți solicite câțiva pesos ! 😉 Mai ales că înfățișarea mea cu pielea nearsă de soarele ce arde cu putere la 2.600 m, nu putea trece neobservată. În Rio treceam pe lângă drogați străzii de parcă eram omul invizibil! În schimb, în Bogota atrăgeam privirile ca un magnet ! …sau ca o țintă notată cu X pe ea !
Am plecat imediat spre Carrera 7, o stradă pietonală animată unde m-am oprit să admir câteva produse făcute din coca. În 3 secunde, vânzătoarea a scos de sub tarabă o pungă de cel puțin 1 kg de canabis ! 😵 Să fi avut cumva o față de traficant ce era căutată de toți câinii polițiști aflați în serviciu prin aeroporturile internaționale ?! 🙂 I-am refuzat politicos până și fumul pe care mi-l dădea din partea ,,casei”, fiind convins că masca ținută pe față mă apară și de necazurile cu legea ! 😉 …deși fumul de marijuană din jurul meu putea afuma chiar și un porc mistreț ! 🙂
Nu departe am zărit sosia lui Michel Jackson ! Deși nu toate trăsăturile sale păreau să aibă ADN-ul fraților Jackson, prezența lui era una plăcută ! Omul încerca (cu succes) să-l imite pe starul american și totodată să-i implice în jocul său și pe unii dintre spectatorii ce dădeau mărunt din picioare. …ceea ce era de apreciat ! 😉
Nu departe de ,,Michel” se afla o trupă de tineri care, prin dansul lor, făceau ca betonul să strălucească de curățenie ! …diversitatea, ce sa-i faci ! 🙂 Deși văzusem mai multe trupe cu dansuri mai reușite decât aceasta (cea din Rabat e no. 1 Cele mai frumoase spectacole stradale pe care le-am văzut ! ), nu pot spune că aveau o execuție slabă care să mă trimită rapid către raftul cu marijuană ! 🙂
Dacă ascultasem cântece și privisem dansuri, ce ar mai fi putut să-mi ofere Bogota încă din prima seară ? Artă grafică ! 🙂 Un tânăr artist era concentrat asupra execuției sale și își desăvârșea opera folosind căteva tuburi pentru graffiti și…focul ! 🙂 …totul pe un fond muzical adecvat ! Nu puteam să nu remarc și faptul că artistul purta masca în mod regulamentar ! 🙂 …o artă sănătoasă ! 🙂
După ce am străbătut întreaga Carrera 7, am ajuns până în Plazza Simon Bolivar fără a mă simți câtuși de puțin în pericol. Nu cumva exagerase fata de la recepție?! 🤔 În afara artiștilor stradali, mai văzusem o lamă cuminte (a cărei figură nu bagă deloc spaima în mine), niște șahiști (cărora fumul marijuanei nu le încurca regele cu pionul), precum și diverși vânzători ambulanți de fructe și cârnați. Probabil că mezelurile erau făcute din lame obraznice ! 😂
Am călcat cu grijă pe singura plazza pe care o văzusem a fi construită în pantă și am fost atent la cele două clădiri pe care Pablo Escobar le urâse din tot sufletul : Congresul și Palatul Justiției ! E adevărat că cea din urmă nu mai este cea originală, dar sentimentul de istorie pură plutea în aer ! Din prima fusese dat afară deși era congresman în exercițiu, iar cea de-a doua a fost incendiată la ordinul său de către forțele de gherilă M-19. Ce să-i faci dacă arhiva conține dosarele lui Escobar ?! 😉 Dar poveștile despre ele le voi relata într-un articol viitor ! 🙂
Pentru prima seară văzusem destule și era momentul să ascult sfatul primit și să mă întorc la hotel. …căci vorba recepționerei : Bogota nu e Rio de Janeiro ! 🙂 În metropola braziliană m-aș fi putut plimba fără probleme prin Ipanema sau Copacabana, chiar și după ora 22 Rio de Janeiro (II) – Garota de Ipanema…melodia care a făcut o plajă celebră. Acolo, problema apărea abia atunci când trebuia să mă întorc la hotelul situat în zona centrală, adică cea frecventată de oamenii străzii și de drogați. Rio de Janeiro (I) – ,,Brasil, Brasil” !😖
Însă, speram ca în Bogota să nu fie aceeași situație. Dar, aveam să constat că era mai rău ! În decursul celor 4 zile pe care aveam să le petrec în capitala Columbiei, sentimentul de nesiguranță urma să fie omniprezent odată cu lăsarea întunericului ! … în afară de Carrera 7 ! 🙂 Ce vremuri trăisem în Lima, în Miraflores, acolo unde te puteai plimba la orice oră fără probleme ! LIMA ( I ) – Capitala soarelui apus
Drumul spre hotel l-am făcut în pas vioi pentru că pietonii se răriseră, iar oamenii străzii erau din ce în ce mai mulți, având niște fețe ce nu-mi păreau deloc prietenoase. Din motive binecunoscute de proprietari, multe magazine își încuiaseră porțile, iar marfa se vindea printre gratiile zăvorâte ale ușii ! Doar așa se putea cumpăra o pâine după ora 20 ! 🙂
Am fotografiat momentul iar un un om de bine, mi-a spus să bag telefonul mai repede în buzunar, pentru că riscam să rămân fără el ! Și așa am și făcut ! Însă nu înainte de a ,,trage” și o poză cu turnul ,,ColPatria”, ce era colorat în culorile steagului columbian.
Apoi am străbătut cu ,,ochii în 4” ultimii 100 m pe o stradă pustie, cu lumini reci și mașini din care pasagerii te priveau lung. În cele din urmă am ajuns la cazare și am fost oarecum certat de ,,amica” mea pentru că îi neglijasem sfatul (ora fiind cam târzie). Mi-am însușit critica doar pe….jumătate 🙂 și am urcat în camera de hotel.
În timp ce stăteam sub dușul din care-mi părea că apa caldă curgea cu o întârziere de 7 ore ( diferența de fus orar față de România 😉 ), mă gândeam la întrebarea pe care și-o pusese actorul principal din ,,Narcos” după finalizarea serialului : ,,Pablo Escobar a fost înger sau demon ?! ” Un răspuns pe care doream să-l aflu în zilele următoare ! În Bogota sau în Medellin !
Dar în mod sigur, răspunsul putea fi oscilant ! …în funcție de persoana ce era întrebată !
https://turisminternational.com/2021/10/10/petra-minunea-scoasa-din-piatra-seaca/
https://turisminternational.com/2020/10/31/machu-picchu-orasul-pierdut/
https://turisminternational.com/2020/11/11/lima-ii-magie-din-apa-i-lumina/
https://turisminternational.com/2020/10/29/cusco-ii-templul-saqsaywaman/
