Medellin (I) – o vizită la mormântul lui Pablo Escobar !
Avionul ce urma să mă ducă spre Medellin mă aștepta nerăbdător la aeroport, așa că am părăsit hotelul din Bogota, iar un șofer de taxi cu un preț decent m-a transportat spre ,,El Dorado”. La fel ca majoritatea taximetriștilor, el și-a început conversația cu întrebarea ,,De unde ești ?”. ,,Din România”, îi răspund eu nepăsător în timp ce priveam pe geam. ,,România? Din cauza voastră nu am putut să dorm nopți la rând în 1994 !”, îmi răspunde el, trezind curiozitatea din mine ! ,,Campionatul Mondial de Fotbal din SUA ?”, întreb suspicios ! 😉 ,,Da. Voi ați ucis atunci visul a milioane de columbieni !”, îmi spune el cu tristețe în ochi. ,,Îmi pare rău, dar și noi aveam pe atunci visurile noastre de români !”, îi zic eu, reamintindu-mi de meciul în care Hagi, I.Dumitrescu &.com îi spulberase Columbiei visul de a deveni campioană mondială ! De la fotbal, discuție ajunge rapid la mașini, mai cu seamă că vedeam Logan-uri la tot pasul !
,,Aceste mașini Renault, sunt fabricate în Columbia ”, îmi spune cu mândrie șoferul. Dacă Hagi bătuse Columbia la Cupa Mondială, eu mă puteam declara învins de un șofer de taxi columbian ?! 🙂 Așa că îi servesc replica : ,,Senor, o fi Loganul fabricat și în Columbia sub marca Renault, dar el este 100% o mașină românească, primul Logan fiind conceput la Mioveni ! …adică în România !” 🙂 Și deodată m-am simțit de parcă aș fi marcat golul victoriei în poarta Columbiei, iar România câștigase un nou meci cu echipa sud-americană ! 🙂 Eram mândru că proveneam din aceeași țară cu Gică și cu Loganul !
La un moment dat, văd pe trotuar un tablou cu Escobar și discuția ajunge inevitabil la acest subiect. ,,A fost un ,,locco”, pentru că a omorât mulți oameni nevinovați ! Însă, dacă vei vorbi cu oamenii din pătura săracă, s-ar putea ca ei să-ți spună altceva.”, mi-a zis taximetristul.
Am înțeles mesajul, iar odată ajuns la aeroport mi-am luat bagajul și ne-am despărțit prieteni, promițându-ne ca următoarea partidă dintre țările noastre să se încheie cu un meci egal : 4-4 ! …ca la teatru ! 😉 Eu urma să mă îndrept spre Medellin, iar el spre un alt client… Poate spre unul a cărui țară fusese învinsă de Columbia la fotbal ! 🙂
Avionul a parcurs în 40 min. distanța dintre cele două orașe, el fiind doar un biet pi(l)on dintr-un ,,pod” aerian, format zilnic din zeci de avioane ce decolează la fiecare oră între Bogota și Medellin !
Am trecut peste munții înalți cu pădurea lor deasă, în care se ascund și în prezent cele mai prolifice laboratoarele de cocaină și am înțeles de ce e atât de greu să fie găsite și distruse. Pădurile păreau atât de dese de parcă răsăriseră ca într-o poveste în care pieptănul aruncat peste umăr făcuse să crească copacii unul lângă altul. Nici nu am apucat să fac un inventar al posibilelor laboratoare pe kmp, pentru că am și aterizat la Rio ! …Rio Negro, orașul în care s-a născut Pablo și unde aterizează majoritatea avioanelor cu destinația Medellin.
La ieșirea din aeroport am fost acostat de un șofer de taxi, care mi-a făcut o ofertă de transport spre Medellin, pe care am acceptat-o. Drumul, l-am străbătut în cea mai mare parte pe sub munte, printr-un tunel care lega practic cele două orașe. Odată ieșiți din tunel, am intrat în Medellin, ,,Orașul eternei primăveri”! Cât de frumos sună această denumire ! În contradicție cu vremea din HARBIN (III) – Capitala mondială a iernii ! 🙂
Odată coborât din taxi, am trecut la etapa următoare : urcarea într-un alt… taxi. 🙂 Însă, de data aceasta am stat la rând într-o stație ad-hoc, unde câțiva localnici voluntari îți opreau un taxi contra sumei de 1 dolar. E adevărat că același lucru l-aș fi putut face și eu, și încă gratis, însă unde ar mai fi fost apoi farmecul călătoriei ?! 🙂 Ce mai conta un dolar în orașul în care s-au învârtit miliarde, iar oamenii au murit de foame ?! 🙂
Am ajuns la hotelul situat în cartierul Poblado (cel mai sigur din oraș) unde aveam deja rezervare ! Însă, în Columbia nicio zonă nu este sigură după căderea nopții ! Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină ! În hotel, în loc de ,,bun venit”, recepționera mi-a cerut 50$ în plus ! Parcă retrăiam coșmarul din timpul cazării de la BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar ! ,,Păi, de ce să plătesc suplimentar ?”. întreb nedumirit. ,, Pentru o asigurare în cazul în care vă sunt furate bunurile din cameră”, îmi spune recepționera ! Am rămas stupefiat și mi-am pipăit bagajul să văd dacă îl mai am lîngă mine, fiindu-mi teamă ca acesta să nu-mi fi fost sustras cumva, chiar înainte de a plăti asigurarea ! Doar mă aflam în țara lui Escobar ! 😉 ,,Păi, voi cei din hotel, ce păziți ? Pentru ce să plătesc o camera într-un hotel în care hoții pot intra ca într-o casă părăsită ?! Oferta ta sună mai mult a…,,taxă de protecție” ! Oare, nu aș fi mai în siguranță dacă aș dormi în stația de metrou, cu valiza sub cap și cu masca de fața așezată peste ochi, decât în hotelul vostru ?!”, întreb contrariat. E adevărat câ în Panama fusesem la 2 pași de o tâlhărie, însă nici măcar acolo nu am fost pus să plătesc o taxă pentru siguranță mea !Panama (II) – Orașul văzut de sus În cele din urmă, amenințarea că voi suna la Booking.com a funcționat, iar cei 50 $ au rămas pe cardul meu ! Însă, ideea că hoții mi-ar putut fura pijamaua și periuța de dinți, mi-a lăsat un gust amar ! ;-( Până și Escobar s-ar fi îngrozit de o asemenea idee ! 😉
Supărat de această primire, mi-am zis că trebuie să-i reclam situația lui Pablo Escobar, în speranța că hoții vor ocoli cu mare grijă camera mea ! 😉 Deci, am plecat cu avânt spre mormântul celui mare traficant de cocaină din istorie ! Demon (sau înger pentru unii), terorist sau justițiar, Pablo a marcat ireversibil istoria orașului dintre munți. …iar eu îmi doream să ajung la el cu o problemă personală ! 😉 Nefiind adeptul tururilor organizate, mi-am făcut singur traseul spre cimitirul Jardines Motesacro, călătorind cu metroul de suprafață, în timp ce priveam spre râul ce a dat numele orașului. În comparație cu Bogota, orașul Medellin era raiul mijloacelor de transport în comun ! 🙂
Am urcat treptele spre dealul unde se află cimitirul și odată ajuns în spatele capelei am văzut un mormânt de marmură neagră, care nu era deloc grandios. Acela era locul de odihnă eternă a lui Pablo Escobar și al familie sale ! Bineînțeles, că nu intră în discuție soției și cei doi copii, care trăiesc cu toții la Buenos Aires. Deoarece mai erau și alți vizitatori în acel loc, a trebuit să aștept câteva minute până să-mi vină rândul. Câțiva tineri columbieni, pesemne mari admiratori ai serialului Narcos, și-au făcut selfi-uri în toate pozițiile omenești. 🙂 Dar, tinerii s-au comportat decent, în comparație cu un cunoscut rapper american care imediat după concertul său a fugit la mormânt, loc unde a dus flori și a savurat o marijuana ! 😉 Bineînțeles, că omul și-a filmat întreaga ispravă care, mai apoi a făcut furori pe internet ! 😉
Mi-a venit și mie rândul să pășesc pe locul în care, la 2 m sub mine, se afla Pablo Escobar ! …sau ceea ce mai rămăsese din el din 19931 ! Escobar fusese cel care inventase vorba ,,plata e plombo” și tocmai el fusese ,,beneficiarul” părți a doua ! Am privit atent locul, apoi l-am fotografiat și filmat pentru a-l lua cu mine ca amintire. Am încercat să descifrez cuvintele ce-i fuseseră scrise pe piatra funerară în spaniolă, dar cum nu urmărisem niciun episod din ,,Betty cea urâtă”, a trebuit să apelez la translate pentru a afla esența lor. …și am aflat ! ,,Ai fost un cuceritor de visuri imposibile, dincolo de legenda pe care astăzi o reprezinți. Puțini cunosc adevăratul sens al vieții tale”. Cuvinte frumoase și melodramatice, al căror sens trece dincolo de ororile pe care le-a comis Escobar. …dar aceste cuvinte, nu pot șterge lacrimile din memoria colectivă a columbienilor ! E adevărat că Pablo făcuse și unele lucruri bune pentru sărmani : le-a construit case, școli și chiar le-a dat bani ! …dar la fel de adevărat e faptul că și ei i-au dat voturile ! Însă, după cum am scris și în BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar, contează foarte mult cine îți va spune povestea lui Escobar !
Alături de el erau îngropați părinții săi (mama sa având locul central) și alte câteva rude apropiate ! Dar, mai știam că în zonă se mai află încă un mormânt, unul foarte important pentru Pablo. Nu departe de el (la fel ca și în viața reală, nu ?!) se află mormântul celui mai bun prieten pe care l-a avut Pablo Escobar : vărul său Gustavo de Jesús Gaviria Rivero ! Cei doi, care au luat atâtea decizii comune și s-au susținut reciproc până la final, au fost de nedespărțit pe pământ, iar subsolul avea să-i despartă doar cu 10 m ! Deci, au rămas tovarăși și dincolo de moarte ! Asta, da prietenie !
Am privit din acel loc orașul despre care se spune că ar fi cel mai frumos din Columbia. Nu semăna deloc cu Bogota ! Orașul ce se deschidea în fața mea avea o formă de covată, cu favele ridicate pe dealurile unde locuia populația săracă. În aceste locuri copilărise Pablo și tot aici el își găsise sfârșitul… Cu sentimente amestecate, transmise de energia locului respectiv, însă fără a simți o compasiune față de fostul ,,patron del mal” al Medellinului, am plecat spre metrou. Am trecut prin cimitirul ce părea a fi un parc verde de la marginea orașului, și i-am șoptit lui Pablo că hoții puseseră ochii pe pijamaua mea ! 😉 Câteva picături de ploaie au căzut din cer, semn că mesajul meu a ajuns la destinatar și că pijamalele mele erau deja protejate ! 🙂 Deci, în mod sigur urma să fiu mai în siguranță în Medellin decât Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină !
Odată ajuns în stație de metrou, am văzut că acolo era amplasată o secție de vaccinare și mi-am reamintit de existența pandemie! Însă, pe acolo nu fugea nimeni cu izoleta în spinare după cei ce tușeau în mod suspect, iar poliția nu-ți cerea nicio declarație ca să poți ieși din casă. Da, era pandemie și în Columbia, dar lumea se comporta în limite decente ! Câțiva parapeți delimitau zona în care oamenii erau înregistrați și injectați cu ser anticovid, iar în interior lucrau doar câteva cadre medicale ! Nu existau niciunde culoare separate de intrare și ieșire, zone de așteptare sau programări făcute pe site-ul național ! ;-( Totul se desfășura cât se poate de simplist !…adică, tot ce învățasem noi de la ,,specialiști” din România era greșit ?! 🤨 Oare, Columbia trata cu superficialitate pandemia sau noi, românii, aveam procedurile prea alambicate ?! 😯 Nefiind specialist în injecții, m-am limitat doar la a surprinde momentul respectiv, apoi am pășit în metrou! …căci garnitura nu putea să mă aștepte până avea să se termine pandemia ! 😉
Am călătorit câteva stații, apoi am făcut câțiva pași, gândindu-mă la ce fel de om fusese Escobar ! …căci încă nu-mi terminasem încă treaba cu el în acea zi. 😉 Pe o străduță centrală, s-a deschis deodată un parc ce era dedicat victimelor narcotraficanților (Parque de la Inflexion) care, era situat culmea, exact pe locul unde Pablo Escobar își avusese celebra proprietate Vila Monaco ! Adică, chiar cea care fusese supusă unui atentat cu bombă din partea cartelului din Cali și care rezistase cu brio, fiindu-i afectată doar colecția de mașini și timpanul fetiței lui Pablo. Am intrat în parc și am trecut pe lângă cele 8 pietre de culoare închisă ce conțineau citate celebre rostite de victimele lui Escobar…
Mergând pe lângă peretele lung de 70m, am văzut că acesta este plin de găuri. …adică 46.612 găuri ! Oare ce reprezentau ele ? Aveam să aflu că fiecare gaură era… o viață de om! Cele 46.612 de găuri era echivalente cu tot atâtea drame și cu tot atâtea familii îndoliate de acțiunile teroriste ale narcotraficanților ! Dacă ar fi fost adunate toate lacrimile victimelor, acestea ar fi inundat cu siguranță atât palatul prezidențial cât și Hacienda Napoles ! Deși, aș fi vrut să văd cum sunt luminate găurile pe timp de noapte, timpul nu mi-a permis să aștept înserarea. În schimb, zidul, un bun povestitor, mi-a ,,spus” povestea fiecărui atentat terorist ce a zguduit Columbia. Nu mai puțin de 28 de atacuri criminale ale narcotraficanților erau menționate pe acele ziduri ! Toate avuseseră loc în Bogota și Medellin doar în 11 ani (1983-1994) ! 😥
Vizitarea parcului a avut un efect ciudat asupra mea, deoarece numărul găurilor din marmură era mult prea mare ! Iar cum fiecare dintre ele reprezenta povestea vieții unui om…! Deși văzusem filme despre isprăvile narcotraficanților, acest parc îmi răscolea sentimentele și parcă retrăiam vizita de la Muzeul Drepturilor Omului din Santiago de Chile ! Acolo am aflat că un popor care nu-și cunoaște istoria, poate repeta greșelile trecutului ! …iar Chile și le învățase ! Poate că de aceea admir atât de mult poporul chilian ! Chile (III) – Rămas bun, Santiago de Chile !
Ca să-mi întăresc moralul și stomacul (foamea, ce să-i faci), am plecat spre Santafe, cel mai mare mall din Medellin, aflat în apropiere, unde trebuia să fac rost de pesos columbieni ! Am intrat în mall și m-am dus la prima casă de schimb valutar. În contradicție cu programului afișat, casa era închisă! Nu era mare bai, căci mall-ul era mare ! Urma să găsesc un alt exchange. …și l-am găsit ! Doar că acesta, deși era deschis, nu avea angajata la post. Un afiș în limba lui Cervantes, anunța că lucrătoarea lipsește câteva momente, dar nu spunea și câte ! 🙂 …așa că, după cca. 10 min., timp în care am privit la patinatori, am părăsit locația, tot fără a avea un pesos în plus în buzunar. Mai trecusem eu prin coșmaruri exchange în CAIRO (II) – O plimbare printre minarete și în HARBIN (II) – Printre tigri și gheață.
Nu mă puteau descuraja pe mine două angajate indisciplinate ce dezertaseră de la locurile lor de muncă ! 😉 Un al 3-lea exchange a fost cu noroc ! Deschis era, angajată la post avea, iar dolarii pe care-i posedam își trăiau ultimele clipe în portofelul meu ! 😉 Am predat bancnotele și pașaportul, apoi am completat fișa, am semnat documentul și am întins mâna după pesos. Însă, de dincolo de geam o duduiță îmi spune că nu mi-am pus amprenta pe fișă ! Păi, eu venisem să schimb niște bani și între timp devenisem suspectul mall-ului ?! Eram cumva bănuit că răpisem vânzătoare de la exchange-ul de vis-a-vis ? 😮 ,,De ce să fiu amprentat ?”, întreb suspicios. ,,Nu pui amprenta, nu primești pesos !”, îmi răspunde sec madam. ,,Păi, la Bogota am schimbat fără să fiu amprentat”, zic eu. ,,Dacă nu faci cum îți zic, fie rămâi fără pesos fie te întorci la Bogota ca să schimbi banii !”. Pff ! Aveam de ales ?! Avion la scara mall-ului nu exista și nici fără pesos nu puteam rămâne ! 🙂 Așa că, am pus degetul în tuș, am închis ochii și mi-am pus amprenta pe iscălitură ! Apoi am avut puterea să zâmbesc ! …eram din nou proprietarul unor pesos ! 😂
După ce mi-am terminat treaba în mall, am constatat că noaptea căzuse deja peste Medellin, așa că am plecat spre hotelul în care refuzasem să plătesc ,,taxă de protecție”! 🙂 , Drumul m-a dus inevitabil prin centrul cartierului El Poblado, locul despre care citisem că distracția durează de seara până dimineața ! Însă, aveam să constat că în acel moment nu mai era chiar așa ! Pandemia schimbase în totalitate regulile jocului ! 🙁 Cluburile, care altădată erau arhipline, acum erau destul de goale. Prin fața lor defilau cu poșetele pe umăr, câteva dame ce păreau a duce lipsă de clienți și care trăgeau cu sete din niște țigări de marijuană.
Polițiștii din zonă, cu uniformele lor impecabilă, păreau să nu fie deloc deranjați de fumul aruncat în aer de madame, ca de niște furnale siderugice. Până la urmă, ele nu umblau pe stradă bete criță și nici nu produceau noxe mai poluante decât țevile de eșapament ! … ci doar savurau o țigară ! 🙂
,,Hei, gringo… uno dinero !”, aud o voce ce răsuna ca dintr-o teavă de trompetă spartă ! Un ,,domn” ce întrunea în el toate definițiile stării de beției și ale drogului, mă privea culcat de pe o bancă, cu o sticlă ce-i atârna între mână și caldarâm ! Nici dacă l-aș fi plătit cu câteva ,,grame”, nu aș fi reușit să-i regizez o asemenea poziție unică ! Omul putea fi muza oricărui pictor profesionist ! Era cu siguranță o ,,Monalisa”, într-o variantă columbiană autentică ! 🙂 Și cum eu nu eram nici măcar o rudă îndepărtată de-a lui Da Vinci, mi-am folosit unicul talent pe care-l aveam : acela de a da click la fotografie ! 🙂 Pesemne că degeaba stătusem 6 ore în Florența (III)- Galeria Ufizzi, între o friptură și o bere !, căci rămăsesem doar la statutul de privitor de artă ! 🙂
După ce am făcut una dintre cele mai spectaculoase poze din ,,fauna urbanistică”a Medellinului, mi-am continuat drumul spre hotel. Pe drum, am văzut cum boutiq-rile erau închise unul câte unul, iar vânzătorii își baricadau proprietățile de parcă ar fi urmat să treacă prin zonă războinicii lui Gingis-Han ! Pașii m-au dus printr-un parc în pantă, al cărui singur drumeț eram doar eu. O liniște totală și apăsătoare ! …despre care aveam să aflu în seara următoare că a fost și una norocoasă ! 😉 …nu întâmplător nu era nimeni în parc la acea oră ! 😉
Cred că poza cu ,,Gringos” fusese talismanul meu norocos în acea seară! 🙂 …și când mă gândesc că prin Rio de Janeiro (I) – ,,Brasil, Brasil” ! umblam seară de seară fără frică ! Medellinul, părea ceva mai sigur decât Bogota, dar nu cu mult. …sau aceasta era dor impresia mea după o prima zi în care, picăturile de ploaie căzute pe mormântul lui Escobar, îmi ,,garantaseră ” protecția pijamalelor din hotel ! 😉 Odată ajuns în cameră, am constatat că Escobar își îndeplinise rolul de protector al hainelor de noapte, așa că, am putut adormi fericit în ele ! A doua zi, Medellinul urma să-mi spună o nouă poveste !
https://turisminternational.com/2021/10/10/petra-minunea-scoasa-din-piatra-seaca/
https://turisminternational.com/2020/10/31/machu-picchu-orasul-pierdut/
https://turisminternational.com/2021/03/27/florenta-un-oras-cat-o-inima/
