MEDELLIN(II) – O ZI PRIN FAVELE ASORTATĂ CU LOCUL UNDE A FOST ÎMPUȘCAT PABLO ESCOBAR !

Bucuros că niciun hoț nu-mi călcase camera cât eu dormisem liniștit, mi-aș fi dorit să încep ziua cu o vizită la unul dintre cele două muzee dedicate lui Pablo Escobar. 🙂 Însă recenziile obținute la micul dejun, m-au lămurit rapid despre acele centre de ,,cultură”. E greu de spus câte dintre obiectele expuse i-au aparținut cu adevărat lui Pablo, deși fratele și respectiv nepotul său, sunt gata să jure pe banii turiștilor 😉 că toate sunt originale! Însă, unele piese ,,unicate” pot fi găsite atât într-un muzeu cât și în celălalt ! 🙂 Cât despre prețurile percepute…! Cele două rude profită de ignoranța și de banii turiștilor, organizând tururi ,,Pablo Escobar” contra sumei de 30 dolari ! Tururi pe care eu le-am făcut individual cu doar…3 dolari (costul biletelor de metrou). Interesant e și faptul că Alberto (fratele) te taxează chiar și pentru o poză sau un interviu făcut cu el ! Are omul ăsta un suflet de vioară ! …dedicat portofelelor turiștilor ! 🙂 El e cunoscut în Columbia pentru țepele cu telefoanele mobile ignifuge inventate de el, dar și cu alte escrocherii. Culmea e că, amatorii de senzațional îi iau interviuri în care omul povestește ce erou de poveste a fost Pablo, care mai apoi strâng ore de vizualizare pe youtube ! Deci, am zis un ,,pas” hotărât escrocilor ce doreau să profite de banii mei și memoria lui Pablo Escobar. Cine vrea să vadă astfel de obiecte autentice, e bine să se ducă la Muzeul Poliției din Bogota. Cele mai frumoase muzee ale poliției pe care le-am vizitat

Pentru că doream să-mi încep ziua tot cu Pablo, am sărit în primul metrou, având ca obiectiv vizionarea casei pe acoperișul căreia a fost împușcat traficantul. O vizionare pe care urma să o fac de pe trotuar, la fel ca și în turul rudelor escroace ! 🙂

Metroul suspendat mi-a dat o viziune nouă asupra orașului, deoarece am realizat cât de importante erau unele locuri din Medellin în perioadele electorale. 🙂

Cum filmul Narcos nu mi-a dezvăluit ascunzătoarea lui Escobar, mă aflam cam în aceeași situație ca și forțele speciale ce-l căutau pe traficant în urmă cu 18 ani. Doar că ei doreau sa-l ucidă, pe când eu vroiam doar sa văd casa pe acoperișul căreia el și-a găsit sfârșitul. Dacă polițiștii au dibuit ascunzătoarea prin ascultarea telefonului, eu am găsit-o printr-o interogare aprigă a motorului de căutare ,,google”. În cele din urmă acesta a cedat psihic și mi-a dat adresa căutată ! 🙂 Din stația de metrou aș fi putut să merg și cu ochii închiși până acolo ! După o curbă la stânga și o trecere peste un pârâu, am ajuns în față celei mai dramatice locuințe din Medellin : Escola Espanola ! O casa care era exact la fel ca în data 2 decembrie 1993 ! …doar că locatarii erau acum alții !

Citisem că nu e indicat să stai prea mult în zonă și să fotografiezi excesiv casa respectivă, pentru că acest lucru îi deranja pe noii proprietari. Însă, odată ajuns acolo nu puteam să plec până nu simțeam mirosul prafului de pușcă ! …chiar dacă trecuseră 18 ani de la împușcături ! 😂

Cam din locul în care i-a fost zărită la geam barba lui Escobar, am făcut și eu o primă poză. …una de ansamblu ! 😉

Apoi, mi l-am imaginat pe Pablo cum fuge pe țiglele din spatele casei, și într-o liniște ca de mormânt am auzit un pocnet ca de pistol ! Dacă aș fi fost într-o lume paralelă, acela era momentul în care Pablo fusese rănit la picior și se rostogolea pe țigle ca un urs supraponderal. Însă, cum mă aflam în lumea reală, era doar clipa în care o mașină din apropiere dăduse un rateu obișnuit ! …așa că visul meu de reconstrucție a scenei ucigașe, s-a spulberat ca și fumul ieșit din țeava de eșapament ! 🙂 Din păcate, ratasem momentul iluzoric în care, fără a fi somat să se predea, Escobar fusese împușcat în cap, deși nu opunea nicio rezistență ! Că a fost sau nu ordinul președintelui, e greu de zis, dar cert e că își primise ,,plata” pentru întreaga lui ,,carieră”! Intrase în lumea ,,afacerilor” ca un jefuitor de pietre funerare și a ieșit din ea acoperit fiind tot de o astfel de placă ! Ce ironie a sorții ! Medellin (I) – o vizită la mormântul lui Pablo Escobar !

Nicio un marcaj din acel loc nu amintea de evenimentul petrecut acolo ! Era o casă, la fel ca oricare alta, scufundată într-un anonimat total ! …dacă ar fi încăput pe mâna fratelui lui Pablo, ce interviuri mincinoase s-ar mai fi dat pe acolo ! …și câte ore de vizualizare s-ar mai fi strâns ! 🙂

Fiind singurul turist din zonă, am făcut pozele în liniște și am respirat aerul curat. Masca îmi era de prisos, căci mirosul de praf de pușcă și covidul se evaporaseră din mintea mea. 😉 Mulțumit de capturile obținute, am plecat spre metrou, trecând dincolo de pârâu pe lângă un ,,vehicul” care-mi părea a fi un lux pe lângă favele ce urma să le văd ! 😉

Am mers din nou cu metroul până la capăt de linie, iar de acolo, fără a părăsi peronul am urcat într-o telecabină ce urcă pe dealurile Medellinului. Mai avusesem o astfel de tentativă în Rio de Janeiro (IV) – Samba do Brasil, unde un polițist m-a lămurit rapid că o vizită în favele era ca și cum mi-aș fi lipit singur o ținta cu un X pe spate ! … și cum nu aveam profilul unui sinucigaș, am renunțat la idee ! …pentru moment ! 😉 Căci, în Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină am trecut acel sfat la ,,și altele”, fapt care m-a dus la o experiență nerecomandată cardiacilor ! 😉

Însă, în Medellin aveam planuri serioase, cu o expunere zero la activitățile banditești ! 😉 Timp de 20 minute am trecut peste mai multe favele ale căror case mi-au arătat ce poate să însemne normalitatea pentru unii oameni ! Casele, parcă trase la indigo, construite pe dealurile abrupte păreau a fi opera unui singur arhitect specializat în acest domeniu : Sisif ! 🙂 Căci cine altul s-ar fi gândit la o asemenea povară pentru clienții săi ?! 😉

Stația finală La Aurora era parcă dintr-un alt film ! Un cartier select aflat la marginea de sus a Medellin-ului, unde te puteai plimba cu portofelul așezat pe cap ! 🙂 …doar dacă era gol, firește ! 🙂 …căci așa cum primisem prima povață la sosirea în Columbia, ,,Bogota nu e Rio de Janeiro”! 🙂 … adică situația era cu mult mai gravă ! 🙂 Columbia, BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar ! Și când m gândesc că în prima seara de Rio am fost sfătuit să nu mă îndepărtez mai mult de 50 de pași de hotel ! Rio de Janeiro (I) – ,,Brasil, Brasil” ! În acest context, însemna că în Columbia nu ar fi trebuit nici măcar să ies din cameră după lăsarea nopții ! 🙂 …lucru care nu era prea departe de adevăr ! 🙂

Priveliștea de sus bătea orice altă panoramă din Medellin ! Nu degeaba recenziile erau fabuloase, asemenea imaginii dinaintea mea.

Vis-a-vis de acel loc, oamenii stăteau cuminți la o coadă ce era destul de mare. În timp ce eu mă credeam ,,regele” neîncoronat al Medellin-ului, ei aveau o singură dorință : aceea de a se vaccina. La fel ca și în stația de metrou, punctul de vaccinare era unul simplu, fără trasee alambicate și timpi de așteptare nedovediți științific. …sau neînțeleși de mine ! 😉

Peste drum, aveam să văd o minune pe 4 roți ! O mașină fabricată la noi în țară, care cu greu poate fi văzută chiar și într-un muzeu de profil ! O fostă regină a șoselelor din Carpați, care era un fel de Fefeleagă a dealurilor din Medellin : Dacia 1310 ! 🙂 Alături de ea, un graffiti multietajat mă făcea să mă felicit că alesesem o călătorie peste ,,țara” favelelor !

Drumul făcut înapoi cu telecabina, a fost unul la fel de incitant ! Stuparul de case de sub mine îmi spunea parcă o altă poveste, dar din același film ! Deși am încercat, mi-a fost imposibil să-mi imaginez cum ar arăta figura unui locatar din vârful dealului care, odată ajuns acasă după ce și-a făcut toate cumpărăturile la magazinul din vale, ar realiza că a uitat să cumpere și pâine ! 😉

După ce am coborât din telecabină, mi-am propus să am parte de cea mai mare provocare a zilei : să intru într-o favelă ! În favela Comuna 13, cea care până nu demult avusese cea mai mare rată a criminalității din lume ! Însă, acum era o atracție turistică majoră a Medellinului ! În stația de taxi am ,,bătut palma” cu o tânăra cu ecuson în piept care, pentru 20 dolari avea să-mi fie ghidul de care aveam nevoie, mai ales că își avea rezidență chiar în favelă.

,,Comuna 13 a fost capitala mondială a infractorilor !”, îmi spune ea cu o oarecare mândrie în glas. ,,Însă, acum favela trăiește din turism !”, a continuat ghidul meu. ,,Vrei să spui că acum infracționalitatea e zero?”, întreb eu mirat. ,,Mai există arme și acum în favelă, dar ele sunt mai puține. Dar un călător solitar care trece dincolo de zona turistică, le poate vedea fără probleme înaintea ochilor ! ”, îmi răspunde ea, dându-mi de înțeles că nu am aruncat în vânt cei 20 de dolari ! 🙂 Străzile ce urcau de-a lungul dealului erau împânzite de graffiti, magazine și de artiști stradali care își câștigă banii în mod cinstit. …armele erau de domeniul trecutului !

Ghidul meu îmi face semn să ne oprim la o terasă unde, un cântăreț haios compunea pe loc versuri ce făceau deliciul spectatorilor așezați pe scaune ca la un spectacol adevărat. …era un show gratuit ! De altfel, în Comuna 13 toate punctele de atracție aveau intrarea gratuită ! ….dar, peste tot se vinde câte ceva ! 😉 Cât timp am ascultat melodiile hazlii, ghidul meu a ,,ras” o sticlă de bere fără să răsufle ! Văzând că mă uit chiorâș la sticla ce mai conținea doar aer, fata m-a liniștit : ,,Nu-ți fă probleme ! Aici sunt născută, crescută și cunosc toate regulile jocului ! …ești pe mâini bune !”. Păi, asta vedeam și eu ! 🙂 Căci în ciuda alcoolului ingerat, mâinile și glasul nu-i tremurau deloc ! 🙂 …așa că am mai ascultat încă o melodie care se asorta cu apa caldă din sticla mea ! 😉

,,Care e povestea acestei favele ?”, o întreb eu ca să nu mai aibă timp să facă și o altă victimă în rândul sticlelor pline. ,,Aaa, stai așa că-l chem pe bunicul meu ca să-ți povestească ”, primesc răspunsul și imediat e chemat la datorie un bătrân cu cămașă mov și cu masca purtată regulamentar… sub barbă. 🙂

,,Eu am fost printre cei care au pus bazele acestei comunități. Pentru că eram săraci, am fost alungați din oraș și ne-am refugiat pe acest deal, unde am construit casele ! Însă, guvernul ni le dărâma în mod constant pentru că nu aveam bani să plătim impozite !”, îmi spune amărât ,,bunicul”. ,,Păi, guvernul vă demola în loc să vă ajute ?”, îl întreb nedumirit. ,,Da ! Tot timpul am avut de pătimit. Atât din partea guvernului, cât și a gherilelor comuniste și a paramilitarilor. În fiecare dimineață, în râpa aceea vedeam cadavrele celor omorâți pe timpul nopții.”, îmi indică el o zonă în care acum erau case. ,,De aceea ne-am înarmat și noi, iar violența a devenit aici o normalitate. Ne-am apărat și noi cum am putut.”, îmi spuse el. Discuția mă acaparase și uitasem de nepoata lui care se apucase de înfulecat și niște cârnăciori fripți pe grătar. Cum abia produsese 20 $, putea gusta și bea tot ce-i poftea inima ! 😉

,,Dar, Escobar v-a ajutat cu ceva ?”, nu m-am putut abține să nu-l întreb. ,,Pablo Escobar nu a făcut nimic pentru Comuna 13. El a construit case și a dat bani în alte favele, dar nu și aici.” îmi răspunde bătrânul cu un glas stins, de națiune defavorizată. Deci, ,,El patron del mal ” nu a fost un înger chiar pentru toți săracii din Medellin ! Cum ,,șefa” mea linsese până și muștarul de pe ambalajul cârnăciorilor, mi-am luat rămas bun de la ,,bunic”, lăsându-i ca amintire câțiva dolari care să-i amintească că eu am fost mai darnic decât Escobar ! 😎

Din vârful dealului am început să coborâm fără grabă pe scările rulante, care și ele erau o atracție locală, oprindu-ne pe rând în câteva dintre muzeele mai interesante. Unele spuneau povestea Comunei 13, altele descriau operațiunea ,,Orion” (poliția a dezarmat brutal comunitatea), iar altele arătau operele de artă ale unor localnici.

Am intrat în cele mai multe dintre ele, unde am admirat istoria și arta locală, iar la final am făcut câteva cumpărături care să-mi amintească de acest loc pus la grele încercări chiar de confrații lor columbieni. Îmi era clar că violența născuse violență, dar și că sărăcia avusese un cuvânt greu de spus în rata criminalității ! Norocul meu că sosisem în vremuri pașnice, căci altfel aș fi riscat să fiu victima propriului meu ghid ! 😉 …avea niște calități de supraviețuitoarea în condiții extreme ! 😂

Mi-aș fi dorit să petrec mai multă vreme în acel loc, însă toate atracțiile cereau timp pentru a fi explorate ! Iar eu nu aveam ! Trebuia să ajung până la ora 17, la Grădina Botanică, una care merită a fi vizitată de orice turist sosit în Medellin. …mai puțin de mine ! …pentru că ajunsesem la ora 17,15 ! 😥 Degeaba am încercat să le explic cerberilor de la poartă că voi părăsi incinta la ora 18, odată cu toți vizitatorii ! Erau de neînduplecat : ultima intrare fusese la ora 17 și punct ! Într-o țară sfâșiată de corupție, eu îi nimerisem pe singurii angajați corecți ! 😂 Parcă eram în Giza la Marea Piramidă ! Giza (II) – Un Sfinx dominat de vânt și de nisip . Așa că nu mi-a mai rămas decât să admir prin gard bananele care stăteau ca un buchet în copacul lor de baștină ! 😉

Indignat de corectitudinea afișată de unii salariați din Columbia, am plecat să mănânc într-un restaurant considerat a fi ,,cool” în orașul lui Escobar, ,,Cerveza 20″ care se afla la cca. 1 km distanță de hotelul meu. ,,Cool” a fost și mâncarea primită la un preț decent pentru Columbia, însă total indecent dacă ne raportăm la oricare restaurant cu ,,ștaif” din România. 🙂 …unde nota de plată ar fi fost cel puțin triplă ! 😉

Cum ora era cam târzie, am fost întrebat de ospătar la ce hotel locuiesc. ,,Stau la cca. 800m de aici. O nimica toată.” îi răspund eu cu un avânt verbal dat și de berea produsă chiar în acel restaurant. ,,Nu e indicat să mergi pe jos. Hotelul nu e departe, dar ora e nepotrivită. Mai ales că va trebui să treci și printr-un parc în pantă…”. îmi spune angajatul. ,,Păi, am trecusem și aseară prin acel parc și nu am avut probleme. Eram singurul drumeț !”, vine răspunsul meu cu halenă de bere. 🙂 ,,Tocmai, faptul că erai singurul ce mergea prin parc ar fi trebuit să-ți dea de gândit !” , primesc răspunsul. Hm ! Acum îmi dădea de gândit chiar replica lui ! După ce străbătusem o zi prin favelele din Medellin, după ce îmi șuieraseră pe la ureche gloanțele (sau tobele sparte ale mașinilor 😉 ) în locul unde a fost ucis Pablo Escobar, mă împotmoleam chiar la… mal ?! 😣

Ce era de făcut ? ,,Vă chem un taxi. Nu e scump !” Aveam de ales ? …poate că da ! Dar nu am vrut să mai risc încă o dată în această parte a lumii, căci fusesem cândva martor la o tâlhărie petrecută la doi pași de mine în Panama (II) – Orașul văzut de sus.

Așa că am luat taxiul ! Pentru că a costat doar 4 dolari, îmi era clar că ospătarul nu avea ce să câștige din acea ,,afacere”. Cât puteai să-i revină partea lui ? Un dolar ?! Mai mare era deranjul pentru chemarea taximetristului ! 😉 Omul avusese mai multă grijă de siguranța mea, decât avusesem eu însumi !

Poate că dacă aș fi petrecut câteva zile în Comuna 13, aș fi jucat și eu Medellinul pe ,,degete” ca și Escobar. 😉 …dar așa, trebuia să ascult de sfaturile celor ce-mi doreau binele, căci în mod sigur erau suficient de mulți și cei care doreau să-mi facă un transfer de ,,dinero” din portofel ! … dacă ar fi avut ocazia ! 🙂

https://turisminternational.com/2021/08/25/bali-v-am-fost-nasul-unei-testoasa-eliberate-in-mare/

https://turisminternational.com/2021/01/23/malta-v-sa-nu-renunti-niciodata/

https://turisminternational.com/2020/10/13/beijing-vi-ultima-zi/

https://turisminternational.com/2021/10/10/petra-minunea-scoasa-din-piatra-seaca/