Medellin (III) – la pas domol prin centrul unui oraș nesigur !
1. Palatul de Cultură Uribe
Cum în primele două zile îmi cam reglasem toate conturile cu Pablo Escobar, rămânea ca în cea de-a 3 a să colind centrul Medellinului în lung și-n lat ! Însă, trebuia să stau cu ochii pe soare (și pe ceas) și să tocesc trotuarele orașului doar până la lăsarea întunericului, căci altfel eram pe cont propriu și nu mai avea cine să-mi comande taxiul ca în seara precedentă ! 🙂 MEDELLIN(II) – O ZI PRIN FAVELE ASORTATĂ CU CASA UNDE A FOST ÎMPUȘCAT PABLO ESCOBAR ! Așa se întâmplă când joci pe teren străin și mai cu seamă în Columbia, unde se întunecă mereu la ora 18 ! 😉
Până să ajung la metrou, am trecut pe lângă un zid pe care în urmă cu doar două zile abia dacă văzusem aruncate două pensule de graffiti pe el. Însă, mi-a fost dat să văd o minune artistică ! În nici 48 ore peretele era peste tot numai culoare ! Artiștii plătiți de proprietarul fostei clădiri urâte, își făcuseră treaba cu vârf și îndesat, iar strada căpătase un alt sens ! …unul ce emana o primăvară eternă, după cum era și numele de ,,scenă” al Medellinului ! Când or fi avut timp să și doarmă ,,zugravii” din imagine, a rămas o enigmă pentru mine ! 😉
Am străbătut distanța până în centru orașului cu același metrou de suprafață ca și în zilele precedente, cel după care ceasornicarii japonezii puteau sa-și regleze orologiile de la fabrica Seiko. 😉 Peisajul de dincolo de geam nu era unul captivant, dar cel mai important era faptul că toți călătorii purtau masca fără să-i oblige nimeni ! 🙂
Prima oprire am făcut-o în fața Guvernului din Antioqioa. În urechi îmi răsuna sunetul ușor peltic prin care Escobar pronunța cu mândrie numele regiunii peste care domnise vreme de peste 10 ani, având statutul unui rege ! …e adevărat că unul neîncoronat, dar privilegiile lui fuseseră cam aceleași ! 😉
În fața impozantei clădirii se află o sculptura atipică ce părea a fi ruptă din…lună ! 😉 ,,Monumento a la raza”, îmi părea a fi o felie ce fusese tăiată de columbieni, atunci când ultima lună plină poposise deasupra lor ! 🙂 Dacă americanii au pus primii piciorul pe ea, atunci columbienii au fost cei dintâi care au cultivat-o ! 😉 Pe felia din fața guvernului erau sădite toate clasele muncitoare care au dus la dezvoltarea Columbiei. …însă, cu o singură excepție ! 😉 Deși m-am uitat foarte atent pe felia de bronz, nu am văzut niciun țăran necăjit cu mâinile crăpate care să adune frunză cu frunză o plantă de coca, deși motorul economiei Antioqiei fusese dintotdeauna substanța albă obținută din frunza… verde ! 🙂 …asta îmi suna a discriminare proletară ! 😉
Poate că fiind conștienți de această omisiune, guvernanții au îmbrăcat într-un verde total clădirea de vis-a-vis ! Nu știu dacă au avut vreo remușcare cu privire la minusurile din compoziția Razei de lună, dar clădirea tapetată cu frunze mă făcea să mă simt ca pe o plantație. 🙂 M-am uitat neîncrezător la cei trei alpiniști utilitari care migăleau atenți printre ierburi, făcându-mă să mă întreb dacă ar fi fost cumva posibil ca exact sub ferestrele guvernanților să se cultive și frunze de…coca.😎 Dacă ar fi trăit Escobar cu siguranță că lui i-ar fi venit și asemenea idee ! 😂
Și pentru că soarele mă cam încinsese cât timp am căutat răspunsurile, am zis să cer azil ,,turistic” măcar pentru 2 ore în Museo del Aqua, aflat doar la o aruncătură de ,,băț”! Am cumpărat biletul și în timp ce așteptam să se facă ora de intrare, am început să calc pe diferite ,,ape” lingvistice, fără a păși însă și pe cuvântul ,,apă” scris în limba română. Cuvântul apă era scris în limba maghiară, turcă, albaneză, chineză, dar nu și limba română care nu fusese acceptată pe acel caldarâm. Probabil că sud-americanii erau încă supărați pentru că îi cam bătusem la fotbal pe unde îi prinsesem! 🙂
Și cum timpul de așteptare nu părea să fie mic, m-am așezat la masa unui bar din apropiere și am cerut o…michelada ! Aceasta e o băutura populară în Columbia, iar eu mai aveam de stat doar o zi și nici măcar nu o gustasem ! Nu ar fi corect să părăsesc Columbia mai înainte de a putea da o recenzie obiectivă despre o băutură care ar putea înlocui în cazuri de excepție chiar și un imn de stat ! 🤣 …căci vocile ,,artiștilor” consumatori de michelada ar putea da culoare oricărei cântări ! 😉
Combinația cam ciudată dintr-o lime, o bere rece și sarea pusă pe buza paharului, te făcea să salivezi asemenea unui animal căruia îi plimbi pe la bot o bucată de sare ! Plimbarea paharului prin fața mea a durat până când am făcut plata, adică cam puțin ! …ceva mai mult a durat păstrarea conținutului în pahar. deși gustul amestecat nu a fost unul rău, ba dimpotrivă ! 🙂 Pentru că Museo del Aqua își deschisese porțile, a trebuit să trec rapid printre ele până aveau să se închidă din nou, căci altfel căldura de afară m-ar fi determinat să epuizez o parte din stocul de michelada ! 🤣 Cât de interesant e muzeul, îmi e greu să fac o precizare după berea autohtonă ;-), însă am considerat că e foarte instructiv pentru…școlari ! Ghidului, căruia îi plăcea cum suna vocea sa ușor pițigăiată, povestea cam mult la fiecare oprire, ceea ce i-a făcut pe unii dintre copii să-și facă somnul de după-amiază ! 🙂
După muzeul acvatic, care m-a lăsat cam indiferent deși unele recenzii îl dădeau ca și candidat la ,,Oscar” 😉 , am trecut stradă într-un parc prin care părea să fi fost înaintea mea și Vlad Țepeș ! Faptul că văzusem bustul lui Cuza la Muzeul Militar din BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar !, mai treacă-meargă, dar ce căutau cele 300 de sulițe desprinse parcă din poveștile cu domnitorul muntean ? ;-( Măcar să fi avut în vârful lor drept exemplu, vreun ucenic care să fi încurcat o rețetă de făină albă cu una …nazală ! 😉 Hmm ! Sulițele goale l-ar fi întors în mormânt pe Vlad Țepeș dacă domnitorul ar fi știut că armele sale ,,nucleare” au ajuns doar niște biete obiecte de artă stradală, luminate frumos pe timp de noapte ! Ce decădere a actului de justiției ! 🙂
După ce materia mea cenușie suferise ceva pagube (recuperabile 🙂 ) cauzate de șomajul instrumentelor de lucru ale lui Vlad Țepeș, era timpul să mă destind puțin ! La primul colț am dat ,,nas în nas” cu un moment artistic de excepției care ar fi bătut la scor de neprezentare orice muzică stradală pe care am auzit-o în Bogota ! O formație în care o femeie cânta la saxofon, făcea toți banii mărunți pe care-i aveai în buzunar, plus ceva suplimentar ! În timp ce sunetele saxofonului îți ungeau sufletul, un om ceva mai în vârstă, vrăjit de acordurile obiectului în care se sufla, valsa într-un mod știut numai de el, părând că provoacă un taur văzut doar de el, într-o coridă invizibilă ! 🙂
Încântat de acea muzică am plecat spre Parcul San Antonio, pe care doream să-l văd neapărat. Acolo a avut loc în 1995 un atentat cu bombă, revendicat de gherile comuniste, în urma căruia și-au pierdut viața 22 persoane. Cum au făcut asta ? Cu ocazia unei adunări, au ascuns o bombă ucigașă în ,,Pasărea” lui Botero și…bum ! Însă, cel mai scump sculptor din lume în viață nu s-a lăsat mai prejos și a făurit o a doua ,,Pasăre”, pe care a așezat-o lângă cea cu pieptul sfâșiat ! Frumos…dar viețile celor 22 de victime nu le-a mai adus nimeni înapoi ! 🙁
Cum gherilele depuseseră armele de ceva vreme, mi-am zis că nu e rău să merg pe jos până la Muzeul Casa de la Memoria (gen Muzeul Drepturile Omului Rămas bun, Santiago de Chile). Nu aveam nimic mai simplu de făcut decât să urmez linia de tramvai ! …am spus ,,linia”, pentru că în Medellin tramvaiul are doar o singură șină și nu două, așa cum am învățat noi la școală încă din clasa a I-a ! 😁
În fine, dacă în alte părți ale lumii pot exista mijloace de transport care nici măcar să nu atingă șinele de cale (maglev – Shanghai), atunci de ce nu ar exista în Columbia o ,,ciupercă într-un picior” ?! 🙂
După ce am intrat în muzeu, atenția mi-a fost atrasă în mod special de o secțiune în care editorialele unor vremuri apuse, îmi dezvăluiau o față mai puțin cunoscută a lui Pablo Escobar. Că a fost un geniul al răului, asta toată lumea o știe ! Dar că a el construit un cartier întreg de 320 de case, școli și biserici într-o groapă de gunoi (Moravia), în care trăiau peste 4.000 de familii, lucrul acesta nu e amintit nici măcar de celebrul film Narcos sau de interlocutorul meu din ziua precedentă MEDELLIN(II) – O ZI PRIN FAVELE…! Că a fost un act cu iz electoral ? …se prea poate să fi fost așa! Dar, asta nu înseamnă că trebuie aruncată toată istoria la…groapa de gunoi !
Cum se cam apropia seara, am părăsit ,,arhiva” și am plecat spre km 0 al Medellinului : Plaza Simon Bolivar. Pe drum m-am oprit să-mi trag sufletul în Parcul Boston, un mic parc ce a primit numele în memoria unui student din orașul american, care cedase acel terenul municipalității. Însă, dacă ar fi știut bietul om cine se va odihni pe fosta lui glie, probabil ar fi donat terenul unei grădini zoologice ! 😉 Narcomani din toate ,,neamurile” dormeau uniți ca într-o frăție, pe bănci, pe sub ele ori direct în fântâna arteziană a cărei apă secase de atâta jenă ! Însă, columbienii de rând stăteau de vorbă în parc, nefiind deranjați de peisajul absolut halucinant pentru un turist sosit de pe alte meleaguri! …am simțit că nimerisem exact în locul în care nu aveam ce căuta ! 😣
Însă, cum nu puteam trece nepăsător pe lângă asemenea ,,elemente” de decor, am scos rapid telefonul pentru a efectua câteva poze de rigoare. Imediat am fost atenționat de un localnic că ar fi mai bine ca mobilul să-mi rămână în buzunar, căci altfel riscam să rămân fără el ! …la fel și cu aparatul foto ! 😉 M-am conformat sfatului primit gratuit doar până la intrarea în zona pietonală din Plaza Simon Bolivar ! Acolo, deși conștient de pericol, am renunțat la prudența excesivă și am dat frâu liber fotografului și regizorului din mine ! 😉
,,Senor, nu e bine ce faci ! ”, îmi spune un polițist care mă privea de parcă mă prinsese într-un flagrant delict ! 🙂 ,,Păi, nu am voie să fac poze ?”, îl întreb eu ironic. ,,Ba da, dar numai să mai ai cu ce !”, mi-a întors el vorba zâmbind. 🤣 ,,Se vede din lună că ești un gringo, așa că ești o țintă pentru toți hoții din zonă !”, și-a completat el discursul. Păi, cum așa ?! Să vin eu până la Medellin și să nu pot face fotografii de frica hoților băștinași ?! Era un lucru de neconceput pentru mine ! Cu o mână apăsată pe buzunare și cu cealaltă strângând bine aparatul, am continuat să filmez și să fac fotografii atât în Plaza S. Bolivar cât și în Plaza Botero. Doar odată în viață ajunge omul în Medellin și cum să plece el acasă fără Palatul Uribe și sculpturile lui Botero ca suvenir-uri fotografice ?! Până și hoții columbieni trebuiau să-mi respecte dorințele mele minime de artist amator, nu ?! 😉
Mi-aș fi dorit să vizitez măcar un pic și Muzeul Antioqia, însă cum ora închiderii sunase demult, a trebuit să mă mulțumesc cu peisajul viu colorat dimprejur. În timp ce un grup haios de șase dansatoare de grupa mică și mijlocie dansau în șase timpi diferiți pentru un pesos care urma să cadă în cutia de lângă ele, prostituatele te ,,pâsâiau” pentru o sumă mai consistentă, care cădea dircet în buzunarul unui bărbat din zonă, iar vânzătorii stradali îți promiteau o reducere pentru orice fel de produs ! …o lume pestriță care nu ținea cont de nicio urmă de pandemie ! 🙂
,,Senor, aveți grijă la buzunare și la aparate !”, a venit un nou avertisment de la un alt polițist, care simțise că mă cam ,,furase” peisajul stradal. ,,Chiar atât de mare e pericolul aici ? În urmă cu câteva minute am mai fost atenționat de un om al legii !”, îi spun oarecum neîncrezător. ,,Pentru turiști cam este ! Mai ales după lăsarea nopții.”, îmi răspunde omul în uniformă, care mai completează că ar fi bine să mă îndrept către hotel până la sosirea întunericului. Mai aveam de ales atunci când mai multe personaje îmi spuneau același lucru ?! În prima seară din Medellin fusesem un turist neexperimentat, dar acum nu mai aveam nicio scuză ! 😉 Medellin (I) – o vizită la mormântul lui Pablo Escobar ! Așa că am traversat o ultimă stradă până spre metrou, fiind atent să nu deranjez cumva 3 persoane care dansau frenetic într-o ,,horă” chiar pe trecerea de pietoni. 😂 Mai văzusem ceva asemănător în Chile (II)- Santiago de Chile, orașul vegheat de Sfânta Fecioară și de Munții Anzi 🙂
După câteva stații am coborât și m-am dus într-unul dintre cele mai elegante mall-uri din Medellin, unde, în timp ce îmi ,,alintam” stomacul cu o mâncare specifică columbiană, priveam și un meci de fotbal disputat pe un teren artificial. Nimic nu e neobișnuit în a mesteca hrană și a te bucura de un gol în același timp, cu excepția faptului că ambele zone erau situate la etajul al treilea al mall-ului ! 🙂
La plecare, cum noaptea deja se așternuse peste orașul primăverii eterne, nu m-am lăsat pe mâna hazardului ca în Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină și am oprit primul taxi care mi-a ieșit în cale. Poate că dacă m-aș fi aflat pe străzile din Rio de Janeiro (I) – ,,Brasil, Brasil”, m-aș fi încumetat să străbat un ultim km pe jos, dar cum în Columbia siguranța e o problemă majoră mai ales pe timp de noapte, am preferat să fiu ceva mai precaut !
Nu de alta, dar aveam mare nevoie de aparatura electronică, întrucât a doua zi urma să mă duc în cea mai apreciată zonă turistică din Columbia : Guatape ! 🙂 …iar dacă ajungeam până acolo fără să am cu ce face o simplă fotografie, mai bine aș fi rămas în Europa mea natală ! …și sigură ! 🙂
https://turisminternational.com/2021/08/04/maldive-ce-trebuie-sa-stii-inainte-de-a-te-deplasa/
https://turisminternational.com/2021/09/12/iordaniaii-aqaba-sau-doua-leghe-sub-mari/
