Columbia, Piedra del Sol – un pic mai aproape de cer !
În urmă cu ceva vreme văzusem pe internet imaginea unei stânci ce se ridica trufașă pe un platou în mijlocul Columbiei și care părea să aibă un fermoar zdravăn cusut de o mână nițel cam nepricepută ! Imaginea respectivei stâncii era de vis, una pe care să nu o poți confunda cu nicio alta din lume !
Iar dacă tot mă aflam în Columbia și îi călcasem pe urme lui Escobar Medellin (I) – o vizită la mormântul lui Pablo Escobar, nu puteam să ratez minunea naturală Pedra del Sol, în apropierea căreia Pablo avusese ,,finca” fiicei sale (casa de vacanță ).
Să închiriez o mașină și să circul cu ea prin Columbia rurală, implica un oarecare risc pentru că anumite zone sunt controlate de gherilele care adesea îi iau pe ,,gringo” drept ostateci, iar apoi cer o recompensă ! Dacă trupele de gherilă ar fi auzit de Dracula din Carpați, poate că aș fi avut o șansă să fiu eliberat pe gratis, dar dacă nu auziseră de vampir…?! 🙂
Așa că m-am dus direct în autogara Norte din Medellin, de unde urma să iau un mijloc de transport în comun către Guatape. 🙂 Nimic mai simplu ! Știam de pe internet că biletul îl pot achiziționa de la standurile 9-14, așa că în 5 minute mă afla deja pe scaunul din bus, sperând ca în jurul meu să nu așeze cineva care să tușească prea des !
Timp de două ore urma să respir prin mască și să sper că niciun călător nu va strănuta peste limita permisă de marginea măștii lui ! 😉 Un covid achiziționat pe ultima ,,sută de metri” îmi putea da emoții la aterizarea în Panama. E adevărat că mai fusesem în țara ,,secționată” de canalul Panama (II) – Orașul văzut de sus, dar eu tânjeam după clima caldă și umedă, după zgârie-norii de lângă mare și în plus doream să ajung în Insula maimuțelor și în Taboga ! 🙂 Cum puteam să nu iubesc Panama, o țara cu o economie de invidiat și care deține cea mai impresionantă minune arhitectonică a lumii moderne : Canalul Panama ! …faptul că ea a fost omisă de pe lista celor 7 minuni moderne, asta e cu totul o altă poveste ! 🙂
După 20 de minute de mers prin munți am ajuns în localitatea Rio Negro, cea în care s-a născut Pablo Escobar. Pentru că mama sa nu era mulțumită de oportunitățile pe care le oferea urbea, ea a ,,emigrat” cu odraslele sale în Medellin, acolo unde educația celor doi a devenit fără de pată (ca praful de coca 😉 ) ,,Premiile” obținute mai târziu de cei doi aveau să uimească o lume întreagă ! 🙂
După doua ore de mers și câteva strănuturi ale unor călători ce puteau fi încadrate cu ușurință ca taifunuri de clasă mijlocie, sincronizate cu sforăiturile celor din fața mea (ce aveau masca sub bărbie), am ajuns la destinație. 😉 Mai întâlnisem eu o situație asemănătoare și în Beijing ( IV ) – O vizită la Marele Zid Chinezesc, doar că în acele vremuri nu exista frica de pandemie.
Pentru că vocea de bariton a șoferului ne-a indicat că ajunsesem în proximitatea Piedrei del Sol, am coborât cu o stație mai devreme. Cu pași rari am urcat treptele (nu puține) până la platoul de la baza stâncii și am simțit deja pe spate primele picături de transpirație. Păi, dacă transpirasem dintr-atât, ce aveam să fac cu celelalte 650 de trepte până în vârf ?! ;-( Se putea justifica un abandon prematur doar printr-un tricou transpirat ?! Nu puteam alege această variantă, mai ales că în urmă cu 3 ani urcasem la 5.200 m Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu !
O colină cu scări cam abrupte de 200 m înălțime nu mă putea învinge atât de ușor ! Stânca golașă la poalele căreia mă aflam mă trimitea cu mintea la Gulliver, cel care colindase fără bilet prin țara piticilor. Oare nu cumva uriașul trecuse din greșeală și prin Columbia și mutase din plictiseală acel imens pietroi ?! 🙂
Odată ajuns la baza, mi-am cumpărat biletul și apoi am fost controlat în geantă pentru a nu avea ascunsă mâncarea (căci altfel restaurantul din vârf ar fi dat faliment 😉 ) M-am uitat în sus și îmi părea că ,,fermoarul” nesfârșit de scări transmitea un avertisment celor ce nu mai făcuseră de ceva vreme sport ! Urma un traseu combinat ,,condimentat” cu umiditate, căldură și ,,doar” 650 de trepte care mai rămăseseră ! Am reflectat un pic înainte de a face primii pași și apoi am plecat ! … spre cer ! 🙂
Trecusem eu prin condiții și mai aspre în călătoriile mele ! 🙂 Dacă am reușit eu să rezist la -28C în Harbin(I) – feeria gheții chinezești în Siberia sau în cuptorul de +53 C din Iordania (III) – O zi în deșertul Wadi Rum, atunci nu mă puteau opri pe mine câteva sute de trepte și un tricou ud ! 🙂 Drumul meu avea doar un sens unic ! …deși din loc în loc culoarul ascendent se intersecta cu cel descendent, iar unii dintre cei care abandonau ,,lupta” făceau cale întoarsă fără rușine. 😉
Chiar imediat după start, o femeie a țâșnit pe lângă mine de parcă era ghidată de o rachetă cu rază lungă de acțiune, făcându-mă să intru în treptele scării de rușine ! …din cauza vitezei de croazieră pe care o aveam eu ! 😡 Am trecut de treapta ,,200”, mai apoi am depășit și borna ,,300” și mi-o imaginam pe doamna ,,Speedy Gonzales”, care era deja ajunsă în vârf și stătea întinsă la soare pe un scaun cu o bere rece în mână ! 🙂 …iar eu urcam fără a avea asupra mea nici măcar una caldă ! 😉
Dar, cam pe la treapta cu numărul ,,400” am început să aud niște văicăreli și plânsete ! …era jale mare, ce mai ! 🙂
Imediat ce am trecut de colțul unei scări, pe cine urma să văd trântită pe trepte și țipând ca din ,,gură de șarpe ” că nu mai poate urca nici măcar un pas ?! …pe ,,Speedy Gonzales”! 😂 Păi, cum rămânea cu viteza de croazieră, cu maratonul celor 650 de trepte neatinse spre vârful Piedrei ?! 🙂 …și eu care mă rușinasem că fusesem depășit de o rachetă ,,sol-aer”, motiv pentru care nu meritam nici măcar un pahar de bere rece ! …ci doar apă cu lămâie ! 😉
În cele din urmă, maratonista care-mi făcuse ,,otită”, a fost ,,remorcată” de prietenul ei, care a început să o trăgea de mână de parcă ducea un animal îndărătnic la abator ! 🙂 De data aceasta, eu am trecut pe lângă ea având pe față un aer de învingător ! 🙂
Pas cu pas (doar aveam experiența Muntelui Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu) am trecut și de treapta ,,650” , ajungând la 200 m deasupra solului și la 2135 peste nivelul mării. Ajunsesem pe platoul din vârf, un loc unde plămânii mi-au fost inundați de un aer de primăvară răcoroasă ! Faptul că eram transpirat, nici măcar nu mai conta ! Ajunsesem cu 200 de metri mai aproape de cer ! …iar între mine și infinit nu se mai afla nimic ! 🙂
Priveliștea din fața mea era asemenea unei picturi care te farmecă de la prima vedere ! Petele verzi și neregulate de uscat fusese aruncate în apa dulce după cum plănuise o minte mult preaînțeleaptă aflată ,,deasupra” mea ! 😉 …așa că mi-am cumpărat o bere rece, m-am așezat pe un scaun, am închis ochii și am ascultat vântul și păsările ce își făceau de cap printre sutele de turiști ce-și clăteau ochii și mintea totodată ! 😉
După ce m-am rehidratat, am făcut un tur complet al platoului care, m-a convins de ce această zonă este considerată perla Columbiei ! Și încă nu văzusem tot ! Căci la mică distanță, pe malul lacului, se află orășelul turistic Guatape, cel care e vizitat zilnic de circa 20.000 de turiști ! …adică un număr dublu față de numărul locuitorilor săi !
Am căutat din priviri casa de vacanță a lui Pablo Escobar, care primise numele fiicei sale, dar nu am găsit-o. Fosta locuință de lux, ce fusese ținta unui atentat al grupării ,,Los Pepes” (act trecut cu vederea de autorități), ajunsese acum o ruină în care se poate se poate juca paintball, dar fără a putea fi vizitată de turiști.
Cu tricoul uscat, urma să fac cale întoarsă și să cobor sutele de trepte, fapt ce urma să fie o joacă de copii. 🙂 La capătul treptelor superioare am zărit-o și pe ,,Speedy Gonzales”, care răsufla din greu, având ochii ieșiți din orbite de parcă era un extraterestru. Cele 650 de trepte până la baza Piedrei le-am străbătut cu o reală plăcere, având în față un ecran ce alterna imaginea lacului din depărtare cu cea a tunelului de scări pe sub care treceam.
Odată ajuns la bază, am fost asaltat de mai mulți șoferi de tuk-tuk care doreau să mă transporte în Guatape. Un șofer destul de tânăr, m-a rugat să-l aleg pe el pentru că avea nevoie de bani. După asemenea vorbe, mai aveam de ales ?! Pentru următoarele minute (și pentru câțiva dolari) devenisem clientul lui ! 🙂
Pe drum, șoferul mi-a explicat că Pablo Escobar (cu care el nu fusese contemporan) a fost Robin Hood-ul Columbiei, pentru că îi ajuta pe oamenii sărmani, cei de care autoritățile nu doreau să știe ! ,,Pablo al vostru, nu are o imagine prea bună în lumea” îi zic eu circumspect. ,,Da, dar dacă nu era Escobar, unii dintre noi nu am fi avut case și școli !”, mi-a răspuns tânărul. …cuvinte care m-au făcut să-mi înghit replica următoare.
Hm, cu cât pătrundeam mai adânc în societatea columbiană, cu atât realizam mai mult că filmul Narcos era cam departe de adevăr ! Faptul că Escobar a fost un monstru, e indubitabil ! Dar, așa cum văzusem și în ziua anterioară în Medellin (III) – la pas domol prin centrul unui oraș nesigur, au fost și momente în care ,,Robin Hood-ul” local a dat ceva și societății din care provenea !
Puținele minute de mers cu tuk-tuk-ul au trecut destul de repede, așa că dezbaterea a fost fracturată și fiecare dintre noi a rămas cu ideile lui.
Ajuns pe trotuar, m-am uitat în zare și am văzut cum Piedra se ridica parcă mai impetuoasă decât atunci când fusesem lângă ea. Dacă o minte ,,infinită” sau doar brațele lui Gulliver o mutaseră în acel loc, acest lucru conta mai puțin !
Important era că urcasem și eu pe Piedra del Sol și că fusesem pentru câteva momente mai aproape de cer !
https://turisminternational.com/2022/01/07/columbia-bogota-i-pe-urmele-lui-pablo-escobar/
https://turisminternational.com/2021/03/27/florenta-i-un-oras-cat-o-inima/
https://turisminternational.com/2022/04/10/bogota-iv-o-capitala-de-smarald/