Guatape (Columbia) – Orașul în care timpul pare că a încremenit în loc !
lacul guatepe de sus
După o scurtă călătorie cu tuk-tuk-ul, ce avusese ca punct de plecare Piedra del Sol – un pic mai aproape de cer, șoferul m-a lăsat în zona portului din Guatape ! Nici nu am apucat să cobor bine din autovehiculul viu colorat ca un brad de Crăciun (îi lipseau doar beculețele), căci șoferul, mare admirator a lui Pablo Escobar, a primit imediat o nouă comandă ! …așa se întâmplă într-un oraș care primește zilnic un număr dublu de vizitatori față de populația locală ! 🙂
În timp ce admiram marea de apă întinsă printre munți, am văzut că în apropierea mea a răsărit un val (înalt de 3m) ce izvora direct din spațiul verde, iar pe creasta lui se cățărase un surfeur ce profita de o pală de vânt. 🙂 Cum atât valul cât și sportivul erau din bronz și nu prezentau nici un pericol pentru tuk-tuk-ul și nici pentru mine, am tras concluzia că pot face o poză fără să risc o amendă din partea vreunui salvamar sau a unui agent de circulație ! 😉 …cel mult surfeur-ul putea fi cel sancționat pentru că valul lui călcase iarba verde ! 😉 …sau regula asta se aplică doar în România ?! 🤔
De peste drum o oiță priponită în ipsosul din care fusese făcută, se uita lung și cam cruciș după sportivul care se bucura de valul pe care se urcase. O fi vrut să facă și ea surf sau oaia nesăbuită păscuse o întreagă plantație de coca în timp ce stăpânul ei se bălăcea prin apă ? Ochii ei păreau cam încețoșați… 🙂 Probabil că din această cauză, narcotraficanții ca părți vătămate, au folosit o baghetă magică și i-au transformat pe amândoi în niște statui care să se privească reciproc pe timp îndelungat ! 😉
Mândru că văzusem cele mai importante ,,personaje” de pe promenadă, am colindat pe malul apei, privind în zare către vaporașele care te ușurau de 10 dolari pentru o plimbare de circa două ore. Mi-ar fi plăcut și mie să-mi flutur batista de la bord sau măcar masca facială 😉 către oaia și surfeur-ul rămași pe mal, și singurii cu care devenisem prieten, dar nu aveam cum să negociez cu Timpul ! ….dacă s-ar fi oprit în loc măcar două ore !
Așa că am decis ca masca să rămână peste nasul meu, iar eu să străbat minunatele străzi ale orașului, urmând a mă întoarce la o oră decentă în Mdellin. Noaptea avea să fie una scurtă căci dimineață erau programate zborurile către umiditatea de ,,vis” din Panama ! 🙂
Am trecut pe lângă un meșteșugar care avea niște lucrări de artă, așa cum nu mai văzut în altă parte în lume. Obiecte confecționate din frunze de palmier, din fructe sau din orice altceva îți trecem prin cap, mai văzusem, dar nu și mărgele, inele, brățări și alte podoabe care să aibă ca materie primă căpăcelele de la dozele de băuturi (ne) alcoolice ! Dacă ar fi știut consumatorii alcoolici ce contribuție indirectă au avut la nașterea unor bijuterii artistice care-ți mângâiau privirea ! Respect pentru meșteșugar ! …dar și pentru consumatori ! 🙂
După ce am dat o tură pe aleea promenadei, am urcat pe străzile din oraș, dorind să aflu cât mai repede de ce este atât de renumit orașul în întreaga Columbie ? Ce avea el în afară de apă și munte ? …și aflat imediat ! Din cauza plăcilor de zocalos, adică niște tablouri din ipsos aflate la baza pereților exteriori ai caselor, care spunea într-un mod haios poveștile celor ce au locuit acolo sau activitățile pe care le desfășurau ! Un fel de cimitirul vesel din Săpânța , doar că acele clădiri își trăiau încă traiul ! 🙂 Așa puteai să vezi în ce casă stăteau jucătorii de poker până dimineața și fumau marijuană, unde era sala de biliard în care se încingeau partide și se goleau sticlele de băutură sau ce case au găzduit oameni gospodari care cultivau cafeau ! 🙂
Zocalo era peste tot ! Fiecare casă avea o poveste ei, cu bune sau cu rele, dar o avea ! 🙂 Amuzantă e și situația care a dus la apariția acestora tablouri zidite. Gurile rele spun că găinile din Guatape aveau prostul obicei de a ciuguli casele la bază în exterior. Așa că unui localnic i-a venit ideea de a astupa acei pereți ciupiți, de păsărilor ce nu-și găsise încă locul în oala de ciorbă, cu o imagine în ipsos care să redea activitatea desfășurată de el ! 😉 Și uite așa, aproape toate casele din Guatape și-au ,,spalăt rufele în public” ! 🙂 Dacă vrei să afli cât mai mult dintre povești, atunci ar fi bine să-ți iei și o cazare și să petreci doua în zile în zona Pedrei del Sol.
Orășelul de provincie era unul fain, care nu asemănă cu nimic din ceea ce văzusem în Bogota (III)- o zi îmbibată cu adrenalină și Medellin (III) – la pas domol prin centrul unui oraș nesigur !. Parcă eram într-o altă țară ! Oameni liniștiți ce savurau o bere sau o cafea în timp ce trăgeau rar dintr-o țigară, stând la o masă așezată pe trotuar! Dacă n-aș fi știu că a doua zi aveam de prins un avion, aș fi crezut că Guatape e ținutul în care timpul a încremenit în loc ! În schimb, turiștii umblau agitați de parcă timpul se scurgea prea repede și nu doreau să omită nimic. Intrau pentru câteva momente în biserica veche de lemn, în care un preot aruncase 3 blesteme, apoi dădeau o tură în jurul parcului central, scanau din mers acele zocalos, după care dădeau năvală în magazinele de suveniruri. Doar puțini dintre ei mai stăteau să asculte cu interes muzica cântată de artiștii stradali din țara Shakirei.
În schimb, eu îmi calculasem pașii și secundele și m-am putut bucura de plăcerile de moment ! 🙂 Mai mult, am intrat într-un magazin în care se vindea cafea columbiană proaspăt culeasă de pe plantațiile din jur ! Cum sr fi putut un băutor înrăit de cafea, care savurase până și cafeaua Luwak Bali (V) – am fost ,,nașul” unei țestoasă eliberate în mare !, să-i reziste unui miros care-mi penetrase cutia craniană ? 🙂 Dacă aș fi avut covid în acel moment și nu mi-ar fi funcționat simțurile olfactive, atunci aș fi scăpat de tortura aromei de cafea ! Însă, fiind vaccinat și cu masca, o parte din banii de pe card s-au transformat în diverse pungi de cafea ce au intrat în rucsacul meu! Consum propriu fusese asigurat pentru o bună perioadă de timp ! 🙂
Cum se apropia ora plecării, m-am dus spre autogara ce avea ca semne distinctive mai multe plăci de zocalos !
Am cumpărat bilet, mi-am pus masca la gură și am așteptat să părăsesc această oază absolută, înconjurată de apă, munți și liniște ! …vremea găinilor ,,Terminator” apusese ! 🙂 Drumul spre Medellin trebuia să dureze două ore. …și cam atât a durat până aproape de intrare în oraș ! 🙂 De acolo a început un blocaj care ar părea un film de groază chiar și pentru șoferii din București ! 😉 Următorii 10 km au fost parcurși în alte doua ore ! Așa că debarcarea la autogară s-a făcut la ora 22. A urmat o cursă cu un taxi, al cărui șofer a jurat pe levierul lui norocos că el mă va duce în acea noapte către aeroport la ora 02. ….și bineînțeles că nu m-am dus ! 😉 Probabil că la acea oră, el sforăia atât de tare încât țeava de eșapament a evadat din propria-i mașină și s-a sinucis lângă mormântul lui Escobar ! 🙂 Medellin (I) – o vizită la mormântul lui Pablo Escobar !
Însă la ora convenită, un alt taxi venit la comandă și m-a dus la aeroport, iar peste o oră mă aflam din nou în Bogota pentru o scurtă escală în drumul spre țara care este un adevărat paradis : Panama (fiscal și exotic) ! Părăseam Medellin -,,orașul primăverii veșnice” pentru Panama – țară ,,umidității sufocante ” ! … dar Panama a fost mereu mai aproape de inima ea ! 🙂
https://turisminternational.com/2022/05/18/columbia-i-5-inselatorii-in-care-pot-fi-atrasi-turistii/
https://turisminternational.com/2022/04/10/bogota-iv-o-capitala-de-smarald/
https://turisminternational.com/2022/02/06/bogota-ii-la-un-pas-de-universul-lui-pablo-escobar/
