Bine te-am regăsit, Panama !

Prin geamul avionului priveam răsăritul soarelui și orașul în care Pablo Escobar avusese cândva puterea unui rege care se credea invincibil pe vecie. Însă, după o perioadă nu foarte lungă, a ajuns să se vorbească despre el doar la timpul trecut ! 😉

În fine, vizita la Medellin îmi dezvăluise multe secrete din viața narcotraficantului, unele dintre aceste fiind spre surprinderea mea și aspecte pozitive ! Medellin (III) – la pas domol prin centrul unui oraș nesigur !

Avionul în care mă îmbarcasem a străbătut ruta Medellin- Bogota doar în 40 minute, lăsându-mi doar alte 60 de minute ca să-mi organizez escală spre Panama. Dacă m-aș fi aflat pe aeroportul din Doha nu aș fi avut nicio emoție, însă eram pe El Dorado din Bogota, acolo unde formalitățile se derulează de parcă cineva le strecoară somnifere în cafeaua funcționarilor ! 🙂 Columbia, BOGOTA (I)- pe urmele lui Pablo Escobar !

Deși sperasem ca să nu se repete scenele de la sosirea în Columbia, se părea că zeița Fortuna nu era de partea mea ! Ofițerii de la controlul de securitate păreau a fi într-o totală grevă a muncii și a minții, fără a le păsa de pasagerii care se uitau speriați către ecranele ce afișau deja îmbarcarea pentru zborurile lor.

Am călătorit pe diverse aeroporturi și pot spune fără ezitare, că El Dorado este aeroportul în care ai toate șansele să pierzi avionul de legătură, dacă nu ai o escală de cel puțin 2 ore !

Minutele treceau fără ca nimeni să țină cont de pulsul și de emoțiile mele și abia înaintasem câțiva pași. L-am bătut pe umăr pe cel din fața mea și i-am arătat deznădăjduit ora înscrisă pe biletul meu, iar el politicos, m-a lăsat să trec în fața lui ! 🙂 Aceeași figură a ținut și cu alte 2-3 persoane, până când un pasager mi-a blocat ,,vântul din spate” arătându-mi biletul său ce-mi demonstra că zborul lui decolase deja de 10 minute. Deci, soarta lui era ca și pecetluită ! 😉 Însă, ce vină aveam eu și de ce ar fi trebuit să moară și ,,capra” mea ! 🙁 Dacă eu aveam o șansă să prind avionul, ar fi trebuit să mă resemnez ?! Mi-am zis că nu, așa că m-am dus direct către ofițerul supraveghetor căruia i-am explicat că avionul spre Panama ar fi unul mult prea trist dacă ar fi plecat fără mine, mai ales că bagajul meu de cală nu dorea să părăsească țara neînsoțit. 🙂

Omul a înțeles ! Apoi a deschis un cordon despărțitor dintre culoare și uite-așa am mai avansat câțiva metri. Se părea că zeița Fortuna începea să-mi zâmbească ! Însă, mai aveam cam 8 rânduri de dute-vino, cu pasageri nervoși, până la ghișeul în care se se efectuau formalitățile. În ritmul acela doar o minune ar fi putut face să trec prin filtru de securitate până la ora decolării !

Însă, eu mai speram în minuni, căci trecusem prin botezul unor astfel de emoții și în Beijing ! De ce blog ?! Dacă reușisem să prind acolo avionul pe ,,ultima sută de metri”, de ce nu aș fi putut repeta figura și în Bogota ? Fortuna era o zeiță care nu ținea cont de continente ! 🙂 Am început din nou să arăt biletul meu de zbor ce avea decolarea peste 20 minute și am mai înaintat iarăși câțiva metri, până când am dat peste un alt pasager nemilos care a dat un nou ,,block” avântului meu ! Neavând nimic de pierdut (doar zborul spre Panama 😉 ), am apelat iarăși la sensibilitatea unui ofițer, care de data asta a ridicat (insensibil și neputincios) din umeri și din sprâncene. Fusesem din nou aruncat în apele tulburi ale sorții și ,,pluteam în derivă” la sol ! 🙂 Poate că norocul mă abandonase taman la liman și era timpul să simt ce însemna o reprogramare de zbor…

Însă, când ceasul mai arată doar 10 minute până când avionul meu urma să se desprindă de pe pista aflată la 2.500 m altitudine, au apărut ca din senin 4 ofițeri energici care au deschis tot atâtea ghișee ! Mulțimea din fața mea s-a rărit, iar eu am trecut nesperat de repede de punctul de control și am ajuns la poarta de îmbarcare exact ca la un ,,foto finish” ! 🙂 Eram ultimul pasager care se îmbarca în avion ! … dar eram totodată și cel mai fericit dintre ei ! 😉 Simțeam cum bagajul meu tropăia de fericire în burta avionului, căci urma să călătorim împreună spre Panama !

Deși aveam un loc pregătit la fereastră, avionul nu a mai dat un ocol peste Canalul Panama, așa că după o oră de zbor aterizarea s-a făcut fără să mai dau ochii cu ,,șarpele de apă”. Noroc că fusesem beneficiarul unui astfel de spectacol în urmă cu 3 ani, în călătoria precedentă. PANAMA (I)–o țară construită în jurul canalului

Părăsisem Columbia, țara cu cea mai plăcută climă de pe glob și cu prețuri mai mult decât decente (fără a lua în calcul și (ne)siguranța stradală) și intrasem în ,,regatul” umidității și al căldurii sufocante, unde serviciile pot rivaliza oricând cu prețurile din Europa. Țara în care abia sosisem are o economie ce a lăsat în urmă cam toate țările Americii Latine cu excepția statului Chile (ca PIB/locuitor).

Imediat după cazare am plecat pe jos până în zona centrului vechi, parcurgând ceea ce este pentru mine , cea mai frumoasă esplanadă din lume !

Din când în când m-am oprit și am admirat zgârie-norii construiți în paradisul fiscal, și uite așa am ajuns în Casco Viejo, într-un paradis al fructelor. Ca un cumpărător complet nepriceput, am fost încântat de prima ofertă ieșită în calea mea, la o tarabă plină cu ananas. Asemenea fructe m-ai văzusem în viața mea, dar nu la asemenea prețuri : 4 bucăți pentru un dolar ! Păi, cum să refuzi așa ceva când în România te costă 2 euro un ananas ?! 😂

Bucuros de chilipir, am profitat de ofertă, am dat dolarul și am luat sacoșa cu fructe. Dar, mai apoi ochii mei au văzut un alt afiș ce anunța o ,,superofertă” : 5 bucăți/un dolar ! ,,Asta e, mi-am luat un pic de țeapă ! Un ananas în plus sau în minus e cam tot aia !” m-am încurajat eu bărbătește și mi-am continuat drumul. Însă după alți câțiva pași m-a întâmpinat un carton pe care era scrisă mare și clar o ,,megaofertă” : 6 bucăți de ananas/1 dolar ! 🙂 Pfff ! …deja era prea mult pentru mine ! 🙂

Dacă aș fi continuat să citesc toate afișele cu prețurile de la ananas, cred că aș fi văzut că unele sunt oferite și gratis ! 😉 Parcă se vorbiseră între ei ca să-mi facă mie în ciudă ! 🙂 Păi, în acel loc, cu un singur euro, puteam să mănânc mai mult ananas decât stomacul meu era disponibil să accepte ! 🙂

Așa că am continuat să vizitez Casco Viejo, privind strada pietonală care mi se părea mult mai pustie decât fusese înainte de pandemie. De-a lungul ei lipseau cântăreții, dansatorii și pictorii stradali, cei care dădeau culoare și vibrație în inima veche a orașului. Am reintrat în unele obiective turistice, iar pe altele le-am ocolit întrucât le văzusem în vizita precedentă din urmă cu 3 ani! Însă, nu am putut rata Plaza St. Ana și trecerea pe lângă copacul secular ale cărui liane mângâiau pământul ! Era locul emblematic din capitala panameză !

Mi-aș fi dorit să revăd Catedrala și Muzeul Canalului, însă cum ele nu mai erau disponibile la ora la care am ajuns în dreptul lor, a trebuit să mă mulțumesc cu amintirile din prima călătorie. PANAMA (I)–o țară construită în jurul canalului. În ceea ce privește Muzeul, m-am resemnat mai ușor pentru că doar peste o zi urma să vizitez muzeul din perimetrul ecluzei Miraflores, zona pe care încă nu o explorasem pe uscat.

Din păcate tot la pierderi am trecut și Pescado de Marisco, cea mai frumoasă piață de pește dintre toate cele văzute de mine, însă, în fața porților închise m-am resemnat privind filmarea făcută la vizita anterioară. 🙂

În schimb am asistat amuzat la intrarea în tură a unei echipe de polițiști care a făcut prezența, verificarea echipamentului și instruirea în plină stradă ! Totul a fost inedit și foarte frumos pentru mine, însă nu am înțeles cum urmau să plece polițiștii în misiunea de patrulare cu autovehiculul albastru, a cărui roată stânga-față era dezumflată cam de tot ! 😉 Mai dădusem eu peste o povestea spumoasă în urmă cu 3 ani, atunci când m-am dus să vizitez Muzeul Poliției ce era situat într-o secție ai cărui polițiști nu știau de existența ei ! PANAMA (I)–o țară construită în jurul canalului

Așa că, în continuare, polițiștii mei favoriți au rămas cei care călăreau șaua bicicletelor, cu echipamentul lor galben fosforescent, ce aveau căștile și măștile faciale aplicate complet regulamentar ! 🙂 O ,,unitate” de elită în Panama, pentru care am tot respectul deoarece sunt tot timpul atenți la solicitările turiștilor. Unul dintre ei a avut bunăvoința să-mi relateze că serviciul polițienesc durează fix 30 de ani, după care omul legii beneficiază de o pensie consistentă indiferent de vârsta avută în acel moment !

Cum umiditatea îmi atinsese orice parte a corpului, am simțit nevoia de a primi briza Oceanului Pacific drept în față, așa că am ajuns la capătul peninsulei Casco Viejo, unde m-am răcorit în timp ce priveam cum un artizan ,,mascat” confecționa celebrele pălării de Panama. Însă, puțină lume știe că în realitate acestea au fost ,,inventate” în…Columbia ! 🙂

Dacă între timp tot devenisem ,,fanul” nr. 1 al ofertelor de ananas cu un dolar, trebuia să am și cu ce să-l aduc într-o stare în care putea fi ingerat. Așa că am poposit într-un magazin de unde doream să cumpăr un cuțit pe care-l nu doream a fi armă albă împotriva răufăcătorilor, ci doar unul care să jertfească cu plăcere fructele de ananas. 🙂 E adevărat că Panama nu e o țară deloc sigură și că în călătoria precedentă fusesem martorul unei tâlhării ,,în direct”, dar totuși nu doream să folosesc cuțitul ca mijloc de autoapărare. 😉 Panama (II) – Orașul văzut de sus. Neavând bani ,,mărunți”, am scos o bancnotă de 100$ pentru a plăti cuțitul de 1 $. Vânzătoarea s-a uitat lung la mine, după care a dat un ,,stop joc” și l-a chemat pe șeful ei care mi-a examinat bancnota pe toate părțile, după care a zâmbit și mi-a dat restul de 99 $ ! 🙂

Înarmat ,,până în dinți” m-am îndreptat spre metrou, acolo unde un polițist s-a pus drept în fața mea și a urmat un scurt interogatoriu. Gata, mă prinsese că făceam contrabandă cu ananas până în camera de hotel și în plus, probabil, că fusesem și ,,turnat” de patronul specializat în depistarea bancnotelor false că aveam și un cuțit asupra mea ! 🙂 Ce să mai zic, urma să fiu pedepsit exemplar ! Poate, chiar să fiu forțat să mănânc toate fructele deodată ! 🙂

,,Nu aveți echipamentul necesar pentru a călători cu metroul”, a venit afirmația lui. ,,Am mască facială, și încă una foarte performantă !”, am replicat eu. ,,Nu-i suficient”, a răspuns el ! ,, Dar am și bilet ! Sunt un călător exemplar !”, am încercat să-l conving că am respectat toate regulile. ,,Tot nu e suficient !”, am primit răspunsul. Eram într-o oarecare dilemă : ,,Ca simplu călător trebuia să conduc cumva și garnitura de metrou ?” , lansez o întrebare cu o doză de ironie. 🤔 ,,Dacă opriți și în stații, nu ar fi rău să dați o probă. Dar până atunci, vă lipsește viziera, care este complementară măștii la orice călătorie cu mijloacele de transport în comun din Panama”, primesc răspunsul cu aceeași monedă. Hmmm! Deci, eram în plină ilegalitate ! Așa că ce puteam face ? Am ieșit din nou în gura metroului, acolo unde localnicii vindeau același tip de vizieră cu 50 cenți sau cu un dolar. …depinde de ce cumpărător aveau în față ! 🙂

Cu masca pe figură și cu viziera deasupra ei, am trecut triumfător pe lângă polițistul ce mă oprise, zâmbindu-i ca un Ms. Bean fericit dincolo de viziera de plastic, iar apoi am călătorit 4 stații asemenea pasagerilor ce păreau a veni de la un bal mascat !

După ce am ajuns la hotel, când deja se întunecase (ceea ce nu e un semn bun în Panama !), am sacrificat un ananas care mi s-a părut a fi ceva mai rotofei ! Rezultatul degustări ? Mâncasem un fruct necunoscut mie, al cărui gust dulce și zemos nu avea nicio ,,genă” de rudenie cu fructele similare cumpărate din magazinele din România !

Cu acea degustare zemoasă, aveam să închei o zi obositoare și să-mi reamintesc că fusesem cât pe ce să flutur batista după avionul meu ce decola din Bogota. Dar, nu a fost să fie ! Spre norocul meu, scăpasem și a doua oară dintr-o asemenea încurcătură și mă aflam din nou în paradisul panamez ! Dacă în Beijing văzusem una dintre minunile lumii moderne O vizită la Marele Zid Chinezesc, în Panama urma să revăd cea mai impresionantă operă inginerească din lume : Panama (III)- Canalul Panama. …după părerea mea ! 🙂

După 3 ani revenisem din nou în țara care se născuse atunci când au apărut interesele SUA în jurul unui canal abandonat de francezi ! Bine te-am regăsit, Panama !

https://turisminternational.com/2020/10/31/machu-picchu-orasul-pierdut/

https://turisminternational.com/2021/01/17/malta-iv-mdina-locul-in-care-timpul-pare-ca-a-incremenit/

https://turisminternational.com/2021/02/27/giza-iii-sfinxul-si-piramidele-fac-show-de-lumini/

https://turisminternational.com/2020/11/18/lima-iv-hasta-la-vista-peru/