Panama (II) – Un vas de croazieră trece prin Ecluzele Canalului Panama

După o zi și o noapte de stat în Panama, mă simțeam de parcă fusesem născut a doua oară în America Centrală ! 🙂 Prima dată o simțisem în urmă cu 3 ani, atunci când fusesem martorul unei tâlhării în direct Panama (II) – Orașul văzut de sus ! 😉

Umiditatea era la fel de densă ca în seara precedentă, și odată ieșit în stradă eram ud de parcă fusesem sub duș ! Hotelul în care mă cazasem, deși nu era unul deloc ieftin, mă lăsase flămând la ceasul dimineții, pentru că bucătarii fie intraseră în grevă, fie erau speriați de pandemie și nu mai voiau să dea pe la locul de muncă ! 😉 Așa că mi-am încărcat bateriile cu un mic dejun mediocru, servit în cârciuma din apropiere (omletă și un pahar de unică folosință plin cu …fasole!) :-), la un preț deloc ieftin.

Cu forțe noi am plecat spre Canalul Panama, adică spre Ecluza Miraflores, prin porțile căreia urma să treacă una dintre cele mai mari nave de croazieră din lume ! …sau cel puțin așa citisem eu pe site-ul oficial al Canalului. Aș fi putut rata un asemenea eveniment unic pentru mine și rarisim pentru ecluză ?! Bineînțeles, că nu ! Așa că mi-am pus echipamentul facial, apoi am coborât viziera pe ochi, așa cum îi stă bine unui tâlhar… sau unui călător în mijloacele de transport în comun din Panama ! 😉 Bine te-am regăsit, Panama !

Am coborât la capătul liniei, în stația Albrook, unde se află cel mai mare mall din țară și un terminal auto ce este mai mare mare decât terminalului aeroportului din apropiere. Cu aceleași măști desprinsă parcă din ,,Războiul stelelor”, am urcat în bus, am deschis aplicația Maps.me și ulterior am coborât la cea mai apropiată stație de ecluză. După ce am trecut de podețul ce făcea legătura cu insula pe care se află Puntea de observației a ecluzei , am văzut un indicator care m-a făcut să zâmbesc : ,,Atenție, e posibilă prezența crocodililor în zonă !” 🙂 Adică reptilele ce-și donau pilele pentru valize și mănuși, nu aveau unde-și face plimbarea decât taman într-o zonă circulată de turiști ? Poate că doreau să dea niște autografe sau erau să-și facă un selfie ! 🙂 Figura haioasă de pe panoul de avertizare mi s-a părut mai degrabă o glumă, decât un semnal de alarmă.

Mi-a venit în minte ideea de a asocia apariția crocodililor cu cea a urșilor carpatini aflați la cerșit de mâncare pe marginea plaiurilor mioritice. 🙂 Deși m-am uitat foarte atent în toate părțile, nu am văzut niciun crocodil doritor de selfie, care să-mi lase un autograf drept amintire. Cine știe, poate că ar fi valorat ceva dolari atunci când pielea lui ar fi devenit niște mănuși celebre ! 🙂 Spre (ne)norocul meu, aligatorii preferau umbra la ora aceea și nu pe turiștii dornici de aventură ! 🙂 Așa că, în lipsa unui animal de companie, am plecat plecat dezamăgit spre Ecluza Miraflores.

Pentru că mai erau doua ore până la trecerea navei, am stat ascuns la umbră alături de alte 100 persoane, întrucât soarele era nemilos. Atunci am înțeles de ce nu zărisem pe drum niciun bot de crocodil ! După o oră, am luat biletul, iar un ghid cu glasul gros a început să ne facă un instructaj inedit. Fără niciun avertisment în prealabil pentru cei cu inima slabă, a început să strige dictatorial că ne aflam în Panama și nu în țările înscrise pe pașaportul nostru. …de parcă careva dintre noi ar fi avut vreun dubiu în această privință ! La pachet a venit și amenințarea că cei care nu vor respecta regulile, vor fi scoși de pe Puntea de Observație. Ok, avea o logică în ceea ce spunea , deși tonul era adecvat pentru niște turiști ce erau aprioric vinovați ! Dar, totuși ce reguli trebuia să respectăm ? 🤔 …asta nu a a mai menționat micul ,,Hitler” ! 😂 Probabil că, aveam o temă pentru ,,acasă” ! 🙂 Un discurs aroganț care i-a adus un val de antipatie, iar la final zero cenți în buzunar ! 🙂

Am urcat scările, trecând prin cele două etaje ale muzeului canalului. Pentru că vizitasem anterior și Muzeu Canalului din centrul orașului, a fost greu să fiu dat pe spate de exponatele prezentate aici PANAMA (I)–o țară construită în jurul canalului. Partea bună era aceea că aici te lăsau să pozezi în voie, fără a fi considerat un ,,infractor fotografic” :-).

După ce am ieșit pe Puntea de observație, drept în față s-a deschis ecluza Miraflores, în toată splendoarea ei. Deși în depărate se vedea vasul de croazieră tras de remorchere, era clar că mai era destulă vreme până ca acesta să ajungă în dreptul meu. Așa că, am căutat câteva informații despre Marina Majuro, vasul pe care urma să-l salut în câteva minute la trecerea sa prin ecluze. Nava, lansată la apă în anul 2009, are o lungime de 238,5 m și o capacitate de 1.250 de pasageri, iar pe chilă au fost sudate o monedă de argint de 1 $ și una de 1 peso cubanez pre-Castro. Conform tradiției navale, se crede că acestea aduc noroc navei, pasagerilor și echipajului.

În câteva minute, nava a intrat pe canalul ecluzei, iar remorcherele au fost înlocuite de niște mici locomotive a căror strânsoare din parâme erau ghidate prin satelit. Mă uitam atent la toate operațiunile ce erau efectuate exact la fel ca în urmă cu 100 de ani ! … cu o singură excepție : între timp locomotivele luaseră locul măgarilor trăgători !

În urmă cu 3 ani vizionasem același spectacol, doar că atunci mă aflam pe puntea unui vas plin cu turiști ce urma să treacă el însuși prin ecluze, iar din cer curgeau picături de ploaie. Panama (III)- Canalul Panama De data aceasta, mă aflam la înălțimea punții de observație, având deasupra un cer din care ,,curgeau” razele fierbinți ale unui soare tropical. Și mai era o diferență între cele două vizionări : cea din trecut costase 125 dolari (deh, excursie pe Canal), pe când cea actuală îmi scosese din buzunar doar 10 $ ! 😉

Dar fiecare avea farmecul ei ! 🙂 Trecerea mastodontului prin ecluze a fost un moment de exaltare ! Nava a coborât cuminte în două rânduri o dată cu scăderea nivelului apei, în timp ce pasagerii ne făceau din mâini și batiste (umede, bănuiesc :-), de parcă ne aflam pe platourile unde s-a turnat filmul ,,Titanic”! Bineînțeles că și cei de puntea de observație le întorceau bezele trimise prin aer, iar unii ceva mai emoționați, suspinau adânc și oftau de parcă se cunoșteau cu pasagerii încă din școala primară ! 🙂

Am închis ochii pentru o clipă și mi-am reamintit călătoria din anul2019, atunci când navigasem și eu la acea vreme pe apele canalului, trecusem prin ecluze cu porți originale și apoi ne ,,eliberasem” în Oceanului Pacific trecând pe sub Podul Americilor. Panama (III)- Canalul Panama O excursie care fusese cu mult mai interesantă, dar care îmi răpea din farmecul de a fi spectator extern la tot ceea ce se întâmpla cu nava la trecerea prin ecluze ! Două experiențe total diferite, dar complementare!

După ce vasul a intrat în Pacific, am păsăit puntea de observație și m-am îndreptat grăbit spre primul taxi, care urma să mă ducă la baza dealului Ancon. …locul pe care eu îl îndrăgesc cel mai mult din Panama ! Un taximetrist, cu fața unui escroc notoriu, mi-a zis că nu-i funcționează contorul, iar prețul este de fix de 12 $ . Este adevărat că în Panama tarifele sunt fixe, ele fiind stabilite în funcție de distanță, iar șoferii trebuie să-ți prezinte tabelele cu prețuri. Însă, escrocul știa una și bună : nu merge contorul și nu are nici tabel ! La insistențele mele i s-a muiat inima și mi-a făcut o reducere semnificativă : una de 2 dolari ! Adică am plătit în cele din urmă 10 $ față de 5 $ , atât cât era un preț oficial ! Dar, ca peste tot în lume, turiștii sunt victime sigure ale taximetriștilor! 😉 Ce bună ar fi fost împrietenirea mea cu un crocodil ! …i-aș fi arătat o poză cu șoferul, după care știa el ce are de făcut ! 😉

Am coborât din taxi, fără a ne ura ,,o zi plăcută”, și am început ascensiunea pe Dealul Ancon, cel care fusese cândva proprietatea SUA. Acum vremurile se schimbaseră, steagul panamez vântura semeț în vârful catargului ! …deși moneda oficială în Pamana a rămas tot dolarul american ! 😉

Urcușul până în vârful dealului este unul care-și cere rapid plata, deși drumul este unul asfaltat ! Gramele de transpirație pe urmează să le dai jos vor fi unele din belșug, iar în partea de sus picioarele abia mai reușesc să urce scările finale… Dar totul merită pe deplin ! Păsările colibri te salută din zbor, fluturându-și aripile mai repede decât ai putea tu să clipești, agouti se hârjonesc continuu fără a ține cont de apropierea ta, maimuțele capucin te urmăresc sărind din ramură în ramură, fiind atente la orice mișcare de-a ta, iguanele stau lipite de copaci de parcă ar fi desenate pe ei, iar păsările tucan cloncăne din ciocurile lor imense, amintindu-ți că nu ești singur în pădure !

Însă tot efortul va fi încununat și răsplătit odată ce ajungi sus ! De acolo, de la 100 m, poți vedea Oceanul Pacific, orașul vechi cât și pe cel nou (dominat de zgârie nori) și Cinta Costiera (autostrada din Pacific)! În fața mea se ridicau zgârie-norii, care însă nu putea să-și spună poveștile prin care unii columbieni și-au ,,spălat” miliarde de dolari proveniți din traficul de cocaină (cu acceptul generalului Noriega) și nici alte inginerii financiare ce făcuse din Panama raiul banilor murdari de pe pământ! Însă, acei bani au intrat în economia panameză și au făcut din țara canalului, a doua cea mai dinamică economie din America Latină ! …adică măcar au făcut ceva cu ei ! 😉

https://turisminternational.com/2021/10/10/petra-minunea-scoasa-din-piatra-seaca/

https://turisminternational.com/2020/10/31/machu-picchu-orasul-pierdut/

https://turisminternational.com/2020/12/18/rio-de-janeiro-iii-de-vorba-cu-statuia-lui-isus/

https://turisminternational.com/2020/12/27/rio-de-janeiro-v-o-dorinta-de-ultima-zi/