Iordania (III) – O zi în deșertul Wadi Rum ! …sau o vizită pe ,,planeta Marte” de pe Pământ !
Dincolo de linii, o turmă de dromaderi (ce păreau a fi certați între ei) pășteau pe o ,,pășune” de… pietre ! 😀 Probabil că erau la dietă sau intraseră în Ramadan ! 😉
În cele din urmă (60 km de la Aqaba), am ajuns la centrul de vizitare, locul de unde începe orice excursie în Wadi Rum. … căci deșertul mă primea doar dacă aveam bilet ! 🙂 Taxa de intrare era nițel mai complicată, căci se calculează în funcție de traseul ales, de durata lui și de închirierea (sau nu) a unei mașini. Cum nu aveam în dotare un 4×4 și nici nu mai călătorisem vreodată pe planeta Marte iordaniană, am optat pentru varianta clasică : șofer+mașină ! Altfel, aș fi riscat ca excursia mea să se întindă pe o durată nedefinită ! …adică până când urma să mă găsească un om de bine, căci a mă rătăci în deșert nu părea a fi o problema de nerezolvat. 😉
După ce șoferul a făcut rapid un instructaj ca pentru o grupă mică ce pleacă într-o excursie de o zi, m-am așezat pe una din băncuțele fixate pe platforma din spate (în aer liber). Apoi mașina a demarat spre deșertul ce are o întindere cât New York-ul, urmând să petrec acolo următoarele 4 ore, alături de o sticlă de apă rece pe care o cumpărasem de la centrul de vizitare la prețul unei șampanii ! 🙂
Alături de alte mașini de teren am defilat pe lângă cei 7 stâlpi ai înțelepciunii. Seven Pilars sunt niște coloane impunătoare ce străjuiesc intrarea pe ,,Marte” și care poartă numele cărții scrise de Lawrence, eroul european al arabilor ! 🙂 …cam complicată descriere pentru un erou ! 🙂
Acesta era primul obiectiv după ce am intrat în Wadi Rum! În deșertul roșiatic și brăzdat cu munți, ce se deschidea în fața mea, regizorii Hollywood-ului turnaseră 16 filme SF, care au adunat peste 20 de premii Oscar ! Ce altă minune naturală de pe glob se mai poate lăuda cu o asemenea performanță ?! 🙂 Când mă gândeam că scene din Războiul Stelelor, Transformers, Lawrence al Arabiei sau Ultimele zile pe Marte au fost filmate în acele locuri, parcă simțeam cum tremură de emoție până și caroseria mașinii în care mă aflam ! 🙂 Păi ce, doar genunchii lui Stendhal pot fi sensibili la emoții (când scriitorul a intrat în Santa Croce Florența (V) – Arrivederci Firenze !) ?! 🙂
Printre munții de pe ,,Marte” îl căutam din ochi pe actorul Matt Damon ce încerca de unul singur să scape cu viață de pe planeta ostilă. Doar că filmul ,,The Martian” se turnase cam demult și între timp obținuse și câteva premii internaționale ! …peste 65 ! …da, dar nu și Oscarul ! 🙂 Cum acest deșert aducea noroc la filmări și trofee, am trecut rapid pe postul de cameraman, gândindu-mă că a sosit ocazia să mă înscriu și eu în galeria laureaților ! …de like-uri ! 😉
Și pentru că Wadi Rum este singurul loc de pe Terra în care suprafața sa imită atât de bine solul marțian, mi-am zis că trebuie să pășesc și eu pe ,,planeta roșie”! 🙂 Așa că am bătut scurt în capotă, ca pentru un ,,piua” în trafic, iar șoferul a oprit imediat ! 🙂
Cu nisipul intrat în pantofi, am început să urc pe o duna înaltă de 20 m, ce părea a fi colorată de niște iubitori de graffiti, cărora le rămăsese prin tuburi ceva culoare în plus. Păi, dacă aceeași nuanță o are și nisipul de pe Marte, atunci de ce m-aș mai duce într-o bună zi pentru o vizită până acolo ?! 😉 Planeta roșie era deja sub picioarele mele ! …și în pantofii mei ! 🙂
Din vârful dunei am cuprins cu privirea cât am putut de mult și am înțeles un lucru : deși stăteam bine cu orientarea și îmi alesesem câteva repere din spațiul ,,google”, geografia de la fața locului îmi depășea ,,hardul” intern cenușiu. Deci, excursia cu șofer fusese pachetul potrivit ! 😉
Am coborât spre mașină, am dat ,,cep” la sticla cu apă și l-am întrebat pe șofer dacă avea habar cam cu câte grade ,,arunca” soarele în noi în acel moment. S-au uitat pe furiș la soare pe sub pleoape, apoi a privit spre nisipul fierbinte și mi-a răspuns : ,,53-54 C”. ,,Nu e cam mult ? E adevărat că arde soarele, dar nici chiar așa ” i-am răspuns eu din postura celui care nu stătusem niciodată la o temperatură de 53C . 🙂 …nici măcar la umbră ! 😉 Omul s-a uitat la tenul meu deschis, a înghițit în sec și a continuat : ,,Umiditatea redusă și vântul fac să nu resimți cele 53 C. … și ar fi bine să te hidratezi.”, mi-a dat el un supliment de informații. Păi, eu deja intrasem binișor în volumul apei din sticlă (sau invers 😉 ), iar nivelul ei se apropiase de jumătate ! Însă, nutream speranța că până la sfârșitul zilei să am soarta lui Matt Damon și să fiu un supraviețuitor ! Mai ales că aveam și șofer la ,,scară” ! 😀
În timp ce mă gândeam la soarele ce-și lansa fără milă cele 53 C, mi-a fugit mintea la Harbin Harbin(I) – feeria gheții !. Acolo îmi expusesem corpul doar la 27 C ! …cu minus ! 😀 Asta însemna că trupul meu a cunoscut limite extreme de temperatură pe o întindere de nu mai puțin de 80 C ?! 🙂 De frică să nu cunosc și alte limite, precum cele ale stării de sete, m-am urcat în mașină și am bătut în capotă. Piua se terminase ! …la drum ! 🙂
La un moment dat, mașina s-a apropiat de o locație în care pietrele stăteau așezate unele peste altele de parcă alcătuiau o armată aflată în pragul dezertării ! 🙂 Însă, în realitate, ele reprezentau altceva : amintirile celor care vizitaseră cândva Wadi Rum și doriseră să lase acolo un semn al trecerii lor pasagere !
O fi frumos și în Machu Picchu – Orașul pierdut, dar acolo nu ai voie să miști nici măcar o lamă care rumegă în timp ce se uită la tine, pe când aici ai libertatea de a fi arhitect… ;-D Așa că, pe lângă talentul pe care-l demonstrasem anterior (de cameraman), am decis să mi-l etalez și pe cel de constructor. 😉
Am selectat cu atenție niște pietre rezistente pentru viitorul ,,Burj Khalifa” și m-am apucat de treabă ! O muncă istovitoare, care m-a costat încă o porție de apă și un bronz pe gambele picioarelor, despre care aveam să-mi amintesc în cursul nopții. 😉 Însă, important e că turnul, odată ridicat, avea să rămână în picioare și după plecarea mea. …mai ales că vântul făcuse deja recepția construcției ! 🙂 Asta, dacă nu cumva vreo cămilă mai impertinentă s-ar gândit să-mi strice opera de artă contemporană, dintr-o invidie artistică ! 😉 Turnul meu a rămas o amintire printre multe altele ! 🙂
Am simțit că acea zona transmitea ceva aparte față de tot ceea ce mă înconjura ! Fiecare turnuleț era opera unui om ce pusese amintire peste o amintire, având ca mortar între ele emoția ! … și de aceea nici măcar vântul nu a avut curajul să le dărâme ! Toate construcțiile (in)stabile ridicate pe verticală, arătau că acela e locul în care omul face ,,legea” în natură ! 🙂
Dacă e adevărat că Beijing ( IV ) – Marele Zid Chinezesc se poate vedea de pe lună, atunci cu siguranță că și arhitectura mea s-ar putea vedea de pe …Marte ! 😉 Despre prima observație știu cu siguranță că e un mit, însă despre a doua rămâne de văzut… 😉
Cu gândul că și construcția mea va dăinui peste timp cel puțin cât piramida lui Keops, piramida învechită (doar) de Dumnezeu ! ,am dat semnalul de pornire în cursă ciocănitul în capotă și motorul a pornit.
Ne-am îndreptat spre cea mai râvnită stâncă din întregul deșert- Mushroom, admirând în același timp și alte ,,sculpturi” ce mă făceau să mă întreb dacă Michelangelo o fi trecut pe aici ?! 🤔
Dacă nu ai văzut Ciuperca, atunci poți spune că degeaba ai fost în Wadi Rum ! …sau pe ,,Marte” ! 😉 Dintre toate pietrele sculptate de vânt și ploaie în deșertul roșiatic, doar Mushroom poate primi în unanimitate de voturi titlul de cea mai frumoasă rocă ! Era Miss-ul de necontestat al stâncilor ! 😉 Însă, dacă vrei să-i admiri pe deplin frumusețea, atunci trebuie să o prinzi din unghiul potrivit ! 🙂 …și eu am prins-o ! 🙂
Cât timp am fotografiat-o, am simțit din nou cum soarele mă ardea pe părțile corpului rămase neacoperite și am început să mă cam perpelesc. Șoferul s-a uitat la mine și a zâmbit, ridicându-și sprâncenele cu superioritate : ,,Și ce spuneai de 53 C ?!” După ce am terminat ,,ședința” foto cu Miss Rock, șoferul a demarat în trombă, vrând să facă o demonstrație de virtuozitate despre cum se poate conduce pe dunele de nisip. Viteza mare și vântul ce sufla cu putere au făcut să se desprindă copertina ce ne ferea de soare. Rezultatul ? Unul dintre turiști s-a ales cu un cucui în zona frunții, mare cât o nucă.😣 Trusă sanitară ? Nu exista ! Iar un punct medical, nici atât ! Doar eram pe …Marte ! 🙂 Un accident asemănător suferise și Matt Damon în ,,Marțianul” și totuși a supraviețuit ! Așa că, turistul a strâns din dinți, iar călătoria a continuat ! 😉
Conștient de gafa comisă, șoferul a încetinit și ne-a arătat diferite rute pe care le-ar fi folosit Lawrence călare pe cămilă în războiul cu turcii. Cămile am văzut în zonă, dar turci …ioc ! Șeful patrupedelor era un arab care, contra unei sume de bani te făcea șeicul lor pentru câteva minute ! 😉
Un turist ce a dorit să facă o plimbare cu o ,,corabia a deșertului”, a avut ghinionul să dea tocmai peste o cămilă ce abia intrase în grevă, așa că a rămas agățat în spinarea animalului, în timp ce acesta refuza cu încăpăținare să se ridice. Noroc cu o colegă de breaslă, care și-a asumat rolul de ,,corabie” și a salvat onoarea tuturor cămilelor din zonă. 🙂
În depărtare se vedea un pod de piatră, unul cam atipic, care în mod sigur nu era cel din cântecul ,,a trecut apa și l-a luat” ! 🙂 …deoarece acesta era încă în picioare și se sprijinea bine mersi pe o coloană. Burdah Rock Bridge este unul dintre cela mai mari poduri naturale din lume, iar urcușul până la el îți solicită cam toți mușchii corpului. Dar, odată ajuns la poalele lui, ce mă putea împiedica să urc deasupra lui ? Soarele?… nu-mi mai era demult un dușman. Panta abruptă ? O urcam la nevoie, chiar tras și de cămila spărgătoare de grevă ! 😀 Și am urcat-o !
În cele din urmă am cucerit și acest pod emblematic pentru Wadi Rum ! Așa că puteam să stau în bătaia vântului cald și să scrutez zările în căutarea unui film SF, în care să surprind exact în acel moment punctul culminat. Aș fi putut interpreta fără probleme, ca figurant, rolul unui marțian ce dorea să pună capăt grevei în care intrase cămila , dar mă temeam de reacția partenerei de scenă ! 😉 … dacă nu-i plăcea cum jucam, riscam să mă scuipe ! …și cum la filmări se trag mai multe duble, riscul era imens ! 😀
După ce am băut un ceai în cortul de la baza podului, am plecat spre locul unde poposea de fiecare dată Lawrence atunci când ajungea în Wadi Rum. Ofițerul englez ce le stătea turcilor ca un ghimpe în coasta, se simțea în deșert ca peștele în apă. Mai rău i-a fost atunci când l-au capturat otomanii și l-au tratat ca pe o …femeie !
Dar ceaiul a fost binevenit și mi-a ridicat moralul, făcându-mă să fredonez ,,sfârșitul nu-i aici” ! 😀 Păi, dacă nu căzusem eu la ,,datorie” în excursia de pe Muntele Curcubeu – muntele pictat de Dumnezeu !, cea care fusese Everestul vacanțelor mele, nu avea cum să mă învingă deșertul iordanian ! … chiar dacă sticla de apă era goală demult !
Am ascultat cu atenție poveștile ce au urmat despre casa lui Lawrence (care de fapt era un adăpost) și despre cum se pregătea mâncarea în deșert, dar cuvintele ,,apă+sete” nu mai existau în vocabularul cunoscut de mine ! …ceaiul pe care abia-l băusem îmi dăduse forțe de parcă aș fi mestecat alături de o lamă, o căruță de frunze coca ! Cusco ( I ) – În casa incașilor 😉
În aceeași zonă a fost prezentată o stâncă micuță, care era martora peste timp a prieteniei care existase între cei doi conducători ai revoluției arabe : Lawrence și Hussein Iordania(II)- Aqaba sau…două leghe sub mări !
După mai bine de 4 ore de colindat prin deșert, șoferul a tras 4×4 în parcare și era pregătit să ceară bacșișul ce era trecut în ,,fișa postului”. Însă, din păcate pentru el, mâna întinsă a rămas la fel de goală. Neatenția lui în a asigura instalația de parasolare, făcuse deja o victimă, iar urmările ar fi putut fi cu mult mai grave. Poate că din mâna cea rămas goală de data asta, a învățat totuși ceva !
Urma să fac drumul întors spre Aqaba, unde doream să vizitez o moschee ridicată de emirul din Abu Dhabi și apoi să mă scufund pentru o oră în apa caldă a Mării Roșii …în căutarea de corali. Am bătut la porțile închise ale Mosque Sheikh Zayed, unde un bătrân dintr-o coșmelie mi-a zis că nu e oră de vizită. După ce i-am explicat că am suportat cu stoicism 53 C în deșert și că ar putea să mă suporte și el măcar 5 min., omul a deschis porțile și m-a condus prin moscheea ce lucea de curățenie. Mai mult, m-a servit cu apa rece și curmale abia culese și spălate de el în fața mea, după care mi-a prezentat și coranul ! 🙂 O binecuvântare pentru un …necredincios ! 🙂
Deși aș mai fi stat sa culeg informații despre lumea musulmană, mă atrăgea totuși apa mării sau mai bine zis vietățile din ea, care-mi simțeau lipsa. Însă prima vietate pe care am întâlnit-o în cale, a fost una terestră ! Cea care în ziua anterioară îmi închiriase pentru 3 dinari un kit de scufundări Iordania(II)- Aqaba sau…două leghe sub mări !. Eram omul lui, ce mai ! 🙂 … îmi închiria aparatura la un preț cu care aș fi putut-o cumpăra de la magazin ! 🙂 Am bătut de nevoie palma cu el și am plecat în apă, acolo unde aveam să rămân până se întuneca. La fel cum procedasem și în Bali (I) – Acolo unde soarele joacă mereu în ,,rolul” principal !
Mai era puțin și se încheia și ultima mea zi din Aqaba. După ce am servit masa, m-am deplasat pe jos spre hotel trecând printr-o piață urât mirositoare, din care cumpărătorii lipseau cu desăvârșire la acea oră .
Am intrat și în moscheea King Hussein Bin Talal Mosque, situată în centrul orașului. Nu se putea să închei ziua fără să zâmbesc ! În timp ce majoritatea musulmanilor ascultau povețe și se rugau conform islamului, câțiva credincioși cu ,,scaun la cap”, trăgeau chiulul și sforăiau întorși pe o parte . Deci, până la urmă, fiecare religie își are verigile ei ,,slabe” care, iar unii cedează la primul căscat ! 🙂
Tot un căscatul mă cam încerca și pe mine, însă eu aveam permisiune pentru așa ceva și, în plus aveam și un pat în cameră ! 🙂 În schimb mă cam încerca și pielea ce se arsese pe alocuri pe timpul zilei. Însă a meritat ! Wadi Rum m-a făcut să mă simt ca într-o lume în care nu aș putea ajunge niciodată : planeta Marte ! Iar lucrul acesta mi-a cucerit inima de călător expus de-a lungul vremii la temperaturi ce pot fi cuprinse pe o scală de 80 C ! 🙂
Înainte de somn, mi-au revenit în minte cuvintele celui care-mi spusese înainte de plecare că nu prea voi avea ce să văd în Iordania… Însă, doar în 3 zile fusesem în Aqaba, mă plimbasem cu minisubmarinul prin Mare Roșie și călcasem în picioare deșertul Wadi Rum. Nu era puțin…
În pentru ziua următoare aveam trecută pe agendă o adevărată istorie vie : Petra !
https://turisminternational.com/2020/11/24/chile-i-tara-de-la-capatul-lumii/
Superb! O încântare sa va citesc
Mulțumesc ! E o încântare sa scriu ! -:)
Minunata descriere ! Multumesc mult
Multumesc!