Cambodgia (I) – O altfel de țară ! …cu altfel de oameni !
Am urcat liniștit în avionul companiei Malayesia Airlines, urmând să părăsesc Kuala Lumpur și să mă îndrept spre incitantul Siam Reap. Tot ceea ce citisem despre regatul khmer, m-a făcut să-mi doresc să iau parte la o aventură care să aibă în peisaj temple, crocodili, maimuțe și locuințele lacustre. În mai puțin de două ore urma să calc în orașului cambodgian, un oraș care nu ar trebuie să fie ratat de niciun împătimit al călătoriilor !
Însă zborul, deși a fost unul scurt, mi-a creat ceva emoții, datorită turbulențelor care au zguduit binișor aeronava ! Însă în cele din urmă a aterizat cu bine ! …așa îmi trebuia dacă îmi planificasem vacanța în perioada musonului ! 😉
După ce am intrat în aeroportul ce îmi aducea aminte de cel din Bali (I) – Acolo unde soarele joacă mereu în ,,rolul” principal, mi-am dat seama că nu aveam formularul care trebuie (situație în care se găseau și ceilalți călătorii străini)! Ofițerii de frontieră solicitau un cu totul alt formulat decât cel primit în avion ! 😉 Așa că am completat un nou formular, am prezentat documentele, am plătit taxa pentru viză și gata ! …puteam păși pe pământul cambodgian și dincolo de aeroport ! 🙂
Cum majoritatea hotelurilor puneau la dispoziție cel puțin un transfer gratuit, la ieșirea din clădire am văzut un tânăr de 20 ani, ce avea scris pe un carton numele meu ! …însă mai greu îi era să-l pronunțe 😉 …adică imposibil ! 😁 M-am dus către el și i-am spus că eu sunt persoana așteptată ! 🙂 Apoi m-am urcat în mașina, fără a-i verifica pe însoțitorii mei, deoarece tânărul slăbuț îmi insufla încredere. 🙂 ,,Din ce țară vii ?” m-a întrebat el. ,,Din România” îi răspund eu. ,,Nu am auzit până acum de țara ta”, îmi spune el rușinat. Însă, rușinat m-am simțit și eu pentru că, în afara câtorva români deveniți celebri prin munca lor, noi ca țară nu prea am scos ,,capul” prin lume. În schimb, cine nu a auzit de renumitele temple din Angkor care rivalizează cu Keops, piramida învechită (doar) de Dumnezeu sau cu templele din Mexic ?!
În drumul spre hotel mă gândeam : oare aș fi putut să rămân corigent având în vedere cunoștințe pe care le aveam despre țara în care mă aflam. …așa că am recapitulat !
Regatul khmer fiind poziționat între doi vecini puternici (Vietnam și Thailanda), a trăit trăia mereu cu frica invaziei și a acceptat protectoratul Franței. Ulterior, în urma unui război civil sângeros, au venit la putere khmerii roșii, adică comuniștii, în frunte cu Pol Pot. Ce a urmat, a fost de groază ! Noul șef a declanșat iadul pe pământ : au fost ucise două milioane de persoane; a depopulat orașele; a distrus 95% din temple; a eliminat banii; oamenii erau obligați să poarte doar haine negre; copiii de peste 6 ani erau educaţi ,,revoluţionar”. Abia în 1978 s-a pus capăt acestei perioade, când Pol Pot a fugit în junglă unde a și murit în timp ce conducea lupta de gherilă.
Odată ajunși la hotel, bagajele mi-au fost scoase din mașină și duse rapid în cameră, fără ca eu bag de seamă acest lucru, fiind impresionat de flora ce mă înconjura în curtea hotelului.
Un asemenea Speedy Gonzalez trebuia neapărat să fie recompensat, nu ?! Așa că i-am dat 3 dolari tânărului ce mi-a cărat bagajele. Însă, acesta s-a uitat lung la bani, apoi la mine și mi-a zis : ,,Sunt prea mulți” ! M-am frecat la ochi și m-am ciupit de braț în același timp ! Așa ceva nu mai auzisem niciodată ! …a trebuit să insist pentru ca tânărul să accepte banii.
,,Ce sfat îmi poți da în privința insectelor fripte care se vând în piața centrală” l-am întrebat, având în spate și experiența inedită a porcușorilor de Guineea Cusco ( I ) – În casa incașilor . ,,Eu nu am mâncat niciodată insecte.”, a venit răspunsul lui neașteptat. ,,Cum așa ?! Trăiești în Cambodgia și nu ai mâncat insecte ?!” întreb eu mirat. ,,Nu, pentru că sunt prea scumpe pentru mine”, am primit răspunsul. ,,Păi, o porție costă doar…1 $ !”, vine replica mea stupidă. ,,Da, dar acel dolar este venitul meu pentru o zi de muncă”, îmi spune el sfios, evitându-mi privirea ! Deci, tânărul nu mâncase niciodată insecte, nu pentru că nu și-ar fi dorit, ci pentru că porția de un dolar îi depășea bugetul ! …iar eu îl întrebasem cu nonșalanță despre așa ceva! 😞
Ca să reglez discuția, i-am spus că a doua zi urma să vizitez templele, așa că l-am invitat să mă însoțească în calitate de ghid plătit. Răspunsul lui a fost unul simplu, care din nou m-a făcut să filosofez adânc : ,,Nu pot să merg, pentru că mâine e ziua mea liberă și trebuie să-mi spăl singurele haine pe care le am pentru serviciu. În schimb, vă pot recomnda un prieten care are un tuk-tuk”. No comment… Modestie și bun simț luate laolaltă ! …cum de altfel aveam să mai întâlnesc în timpul experienței mele cambodgiene !
După ce am urcat în cameră, am aruncat o privire pe fereastră și am văzut că de dincolo de geam mă priveau câteva sute de crocodili ce păreau a fi cam flămânzi. Norocul meu era că gardul dintre mine și ferma în care lâncezeau viitoarele ,,geamantane”, părea a fi destul de înalt ! 😉 Chiar dacă aveau ele 4 picioare, nu păreau a fi în stare să poată sări gardul și apoi să urce și până la etajul 3 ! 🙂 …iar liftul, cu siguranță, nu știau sa-l folosească. 😉 În scurt timp a început o ploaie torențiala cum nu am mai văzut decât în PANAMA (I)–o țară construită în jurul canalului și care părea că nu se va opri prea curând. Norocul meu era că aveam crocodilii sub geam și aveam la ce să privesc ! 😉
Spre norocul meu, ploaia și crocodilii mai aveau și alte ,,treburi”, așa că în cele din urmă am plecat să vizitez orașul al cărui nume se traduce prin ,,Înfrângerea Siamului “(khmerii învinseseră aici armata thailandeză).
Prima impresie nu a fost una foarte bună… Parcă mai văzusem eu pe undeva șoselele și trotuare pline cu găuri ca de obuze trase ! 😉 Dar în Siem Reap m-a surprins faptul că semafoarele lipseau cu desăvârșire în zona centrală. …ori, erau toate duse la reparat ?! 😉 Asta, nu prea mai înțelegeam… Însă, am înțeles rapid care erau regulile de circulație rutieră : cel care intra primul în intersecție, acela avea prioritate ! 😂
Cum motocicletele și mașinile veneau din toate părțile, nu am reușit să înțeleg care era și regula ce se aplica pietonilor ! …poate, doar aceea că aveai prioritate zero ! Treci pe riscul tău ! …pe unde, și mai ales, când poți ! Dacă ai inima tare și picioare bune, te descurci ! 😉 Altfel stai pe trotuar până când se ivește o ocazie sau te lipești de alți pietoni mai experimentați. Un trafic atât de întortocheat văzusem doar în Cairo și JAKARTA (I)-O minunea cu voce de aur! După trei zile de stat în Siem Reap, aveam să capăt o abilitate pietonală, de parcă mă născusem chiar în mijlocul intersecției ! 😉 Dacă am văzut vreun polițist de circulației în intersecții ?! NICIUNUL ! Ori erau în grevă, ori…reparau cu toții semafoarele lipsă ! 😂 Doar în ziua următoare aveam să văd unul, pe o stradă laterală, pe care l-am fotografiat rapid, neștiind dacă voi mai avea ocazia să văd vreunul. Și bine am făcut ! Pentru că altul nu am mai văzut ! … sau poate că acela era singurul din oraș, iar eu l-am făcut vedetă ?! 🤔
În ultima zi, mergând spre ieșirea din oraș, spre surprinderea mea, am văzut două semafoare care, culmea, funcționau! Probabil că erau experimentale și autoritățile au luat-o de la periferie spre centru, ca să vadă dacă sunt utile sau încurcă traficul. 🙂 Însă, cei cu tuk-tukul nici nu le-au luat în seamă, ei circulând pe banda de lângă bordură fără a ține sens de culoarea afișată. …ba, chiar mai mult, circulând în sens invers ! 😉
Însă, cu toate aceste neajunsuri, nu am văzut pe nimeni sa oprească în trafic, să arate un degetul sau să învârtă un iatagan deasupra capului. Aveam în față un trafic total indisciplinat, dar cu șoferi care respectau greșelile celorlalți. Și daca tot sunt la capitolul trafic, merită să amintesc și despre ,,stațiile PECO”, care erau doar niște rasteluri de lemn, pe care erau așezate bidoane cu benzină și motorină de 2-5L, având în dotare și pâlnii pentru făcut plinul pe loc ! Culmea e, că în acest vortex stradal, nu am văzut niciun accident ! Așa cum în Egipt am văzut cam unul la 2 zile, într-unul fiind implicat și taxiul meu Cairo (VI) -Un oraș frumos, dacă știi să-l privești ! 😉
Pentru că nu era foarte departe, m-am dus să văd Royal Garden, în apropierea căreia se află reședința regală, locul unde stă regele atunci când vine în Siem Reap. Aici a locuit în anii ”50 regele Sihanouk , atunci când a planificat obținerea independenței. Curios pentru mine era că în partea exterioară, nu era nimeni care să păzească reședința ! În partea opusă se afla Hotelul Raffles Grand Hotel d” Angkor, clădire ce i-a găzduit pe Jackie Kennedy și Charles de Gaulle.
Tot în zona parcului se mai află micul templu Preah Ang Chek Preah Ang Chorm, vizitat mai ales la ceas de seara. În interior sunt statuile lui Buddha cel înalt (Chek) și a celui scund ( Chorm), adică cei doi protectori ai orașului. O legenda locala spune că la un moment dat s-a încercat mutarea lor, dar statuile au devenit atât de grele, astfel încât nici măcar nu au putut fi ridicate. Probabil că cei doi Buddha trecuseră printr-un curs de reconversie profesional și în ciuda refuzului lor fuseseră apți pentru a înlocui semafoarele. 😉
Royal garden nu este una impresionantă, dar e presărată cu tot felul de flori, iar în mijloc are o fântână care e păzită de patru lei din piatră. Cum plimbare mea venea după o ploaia abia stătută, era un pic cam dificil să sar din loc în loc și să ocolesc bălțile numeroase. Parcă mai știam eu o țară prin Europa, în care întâlneai astfel de situații ! 😉 Așa că m-am retras în spatele templului într-o mică piață, unde am savurat conținutul unei nuci de cocos.
Apoi am mers 200-300 m spre centru și am întâlnit frumoasa pagoda Preah Pkom Rath Pagoda. Ea are doua părți, una exterioară ce reprezintă animale și o barcă (legendă spune că un om sărac, dar credincios , aducea orez cu barca în Siem Reap, când a fost atacat de rechini, iar tocmai credința a fost cea care l-a scăpat nevătămat și cu orezul întreg ).
Pentru că am dorit să intru în curtea principală, mi-am scos pantofii, ceea ce nu a fost tocmai plăcut pentru că apă rămasă de la ploaie mi-a cam murat picioarele. Pe pereți este descrisă în desene, viața lui Buddha, de la naștere până la moarte, iar in interior este un Buddha în poziție șezând. Pe partea opusă mai este un templu Wat Damnak Pagoda, care între la începutul sec. XX a fost palat regal, iar mai apoi a fost depozit de arme pentru khmerii roșii.
Însă, cea mai interesantă parte a zonei centrale, e Angkor Night Market, care are peste 200 de tarabe unde se vând haine, țigări, mâncare, sticluțe cu tărie în interiorul cărora se află șerpi sau un scorpioni. De fapt, acolo se vinde aproape orice. Prețul cerut, trebuie negociat, uneori putând fi și cu 50% mai mare.
Pentru că simțeam deja foamea, m-am îndreptat către Pub Street, locul unde sunt numeroase restaurante și frumos luminate. Cum eu îmi făcusem o rezervare încă de acasă, m-am dus direct la restaurantul Banana Leaf, care avea în meniu mâncăruri pe baza de carne de crocodil. Oare să fi avut în farfurie pe unul dintre vecinii mei de la hotel, cei cu care mă privisem fix în ochi ceva mai devreme ?! 🙂 Deși am ajuns înaintea orei programate, nu a fost nicio problemă, și am fost serviți la alegere cu produsele din carne de crocodil. …plus o bere autohtonă ,,Angkor” pentru mine. Ar fi putut da khmerii un alt nume berii locale ?! 😉
Deși nu sunt un gurmand, îmi doresc ca în fiecare țară vizitată, să pot consuma mâncăruri din bucătăria locală și să beau o bere din producția autohtonă. Carnea de crocodil nu era una rea, dar nici nu m-a dat pe ,,spate”. Ea nu se poate compara cu cea a unei cămile gătite în stil marocan la tajin sau unei fripturi de vită braziliene gătită în Ipanema Rio de Janeiro (II) – Garota de Ipanema…melodia care a făcut o plajă celebră. Și ca să fie digerat cât mai ușor crocodilul, și-au făcut apariția câteva fete care au început să cânte muzică live, având și doua soliste cu fustele cam scurte în raport cu kilogramele avute.
După ce am plătit consumația în dolari americani, așa cum se procedează în toată țară (monedă cambodgiană –riel, e folosită doar când primești restul), i-am căutat pe străzi pe cei ce vindeau insecte prăjite, șerpi, scorpioni, etc., dar datorită ploilor anterioare, acele activități comerciale fuseseră suspendate. … deci musonul arătase cartonașul galben vânzătorilor de insecte, motiv pentru care avea de pătimit și curiozitatea mea culinară. … pentru încă o seară !
Însă cel mai important era faptul că a doua zi aveam să vizitez celebrele temple din junglă, în frunte cu cel din Angkor ! ….și că aveam un tuk-tuk cu care să mă deplasez din loc în loc ! 🙂
Înainte de a adormi, am făcut o sinteză a celor văzute și am ajuns la concluzia că, Cambodgia e o țară săracă, pe care o poți înțelege doar dacă mergi la fața locului. Plecasem de acasă cu ideea preconcepută că sărăcia și necazurile i-au modelat pe cambodgieni într-un sens rău. Dar cât m-am înșelat ! Cambodgia este acum țara cu cea mai mari creștere economică din rândul țărilor din lumea a 3 a. Cambodgienii sunt un popor de oameni muncitori, de o simplitatea cum n-am văzut pe niciunde și de o bunătatea rară. Nu am înțeles nici până acum, de unde vine acea bunătate a omului de rând.
…sau poate că îmi e greu să acceptam faptul ca oamenii săraci si plini de nevoi, pot fi uneori mai buni decât cei care au în fiecare zi câte o pâine pe masă !
